Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Îmi pare rău, mamă. Nu știu să iubesc decât în limba română

Patrioți pentru România

Am coborât dintr-un tren, ca să urc în altul, la Verești. Trenul de Iași, în care trebuie să mă urc, are întârziere. Așa cum are întotdeauna, cu rare excepții. Gara asta e murdară și câinii de pe aici mai latră, fugind, după câte o locomotivă. Copiii plâng. Părinții sunt obosiți. S-a lăsat frigul, dar nu și liniștea. 

Mai încolo, un ou de rândunică a căzut din cuib și s-a sfărâmat de pământ cu tot cu puiul care-ar fi trebuit să iasă, cândva, din el. Gara asta, mai ales astăzi, se simte ca România. Aș spune c-ar putea fi o radiografie destul de exactă, în mod ironic. O radiografie lipsită de speranță, chiar dacă, odată și-odată, trenul fiecăruia va sosi. Mai devreme sau mai târziu.

Trenul României mai vine? A trecut? L-am pierdut? A deraiat de pe șine? Sau doar întârzie de atât de mult timp încât am uitat că-l mai așteptăm? Pare prea târziu pentru el, așa cum se simte a fi dintotdeauna. Pe cine acuzăm, pe cine scuzăm și pe cine mai putem ierta pentru asta? 

Mi-a venit în playlist-ul din căști o melodie pe care n-am mai auzit-o de demult. Dacă nu mă înșel, o ascultau bunicii mei în copilărie, de pe CD-ul cu Doina și Ion Aldea Teodorovici.

„Vrem să trăim sub stea albastră, / Cum inimii îi place, latinei inimi cum îi place.” Și acum vrem. Dar se mai poate? Se mai poate să fim lăsați în legea noastră?

Cred, dacă nu mă înșel, că melodia e compusă pe versurile lui Grigore Vieru, scrise în efervescența pro-latină, pro-românească din anii '80, pe când Republica Moldova se zbătea pentru identitate și pentru a ieși de sub controlul sovietic. În cinci ani, sunt sigură că ceea ce scriu acum ar fi deja greșit. Istoria populară se rescrie în direct. Rușii n-au fost, de fapt, niciodată răi. Nici pentru noi, nici pentru românii de peste Prut.

(O notă pentru mine: să verific, în cinci ani, dacă textul ăsta a fost pus pe lista neagră, alături de numele meu.)

Două fetițe se joacă, lângă mine, cu păpușile:

– Câți ani ai? întreabă o păpușă pe alta.

– Sunt bătrână, uite, parcă am riduri.

– Păăăi... la câți ani începi să ai așa ceva?

Pauză de gândire între fetițe și între păpuși.

– Să zicem că am douăzeci și doi.

– Mda, ești cam bătrână. La douăzeci și doi de ani poți totuși să mai faci multe lucruri.

– Cum ar fi?

– Păi... cred că să ai o casă, să faci copii, să pornești aragazul... sau să pleci din țară.

– În vacanță?!

Cealaltă ridică din umeri.

Îmi vine și mie să fac la fel – să ridic din umeri. Poate fiindcă am aceeași vârstă cu păpușa respectivă și, în perspectiva lor, am libertatea de a alege din niște alternative solide: să am o casă, să fac copiii, să pornesc aragazul... sau să plec din țară.

Asta îmi spune toată lumea de la o vreme. Dacă ar fi să aleg motivul pentru care mai stau, e unul simplu: nu știu să iubesc decât în limba română.

Nu m-a învățat nimeni altfel și nici mai târziu nu m-a prevenit cineva – dacă mă trăgea cineva de mânecă, poate că aș fi învățat eu singură. Sunt suficient de autodidactă.

Acum, totuși, ce să mai fac?

Iubirea n-are alfabet și dicționar. Țara asta e locul unde m-am născut, unde s-au creionat primele povești, unde am râs și am plâns și am vorbit primele mele cuvinte. Unde să iau cu mine tot ceea ce sunt?

Îmi pare rău, mamă. Nu știu să iubesc decât în limba română.

P.S. Trenul a venit. Pe peron, una dintre fetițele cu păpuși i-a spus cățelului de lângă ea, simplu: "gata, ham-ham, ți-am dat tot ce am avut, dar acum s-a terminat". Fetița a rămas cu mult mai tristă decât cățelul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu Inquam

România fierbe de un an. A fiert politic, apoi instituțional, bugetar și, în cele din urmă, economic. În doar 12 luni, economia și societatea au intrat într-o spirală a degradării. Iar în centrul acestui haos se află Guvernul Ciolacu — un guvern care a reușit să cheltuiască peste 70 de miliarde de euro în plus, fără să lase urme clare de dezvoltare sau de bunăstare! Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult