foto: Profimedia
România are un sport național mai constant decât fotbalul: alegerea răului cel mai mic. Îl practicăm cu nasul strâmbat, cu ștampila apăsată în silă și cu formula consacrată „măcar nu e ăla”. Apoi, la următorul ciclu electoral, ne mirăm sincer că răul cel mic a crescut. Hannah Arendt observa că cei care aleg răul cel mic uită foarte repede că, de fapt, au ales răul (Arendt, „Responsabilitatea personală sub dictatură”, 1964). Argumentul nu funcționează ca justificare, ci ca anestezic, căci nu ne vindecă, doar ne scutește de durere.
Primul mecanism e frica. În decizii, pierderile cântăresc cam de două ori mai greu decât câștigurile echivalente (Kahneman și Tversky, 1979; Tversky și Kahneman, 1992). O campanie construită pe „ce pierzi dacă vin ceilalți” bate aproape orice program construit pe „ce câștigi dacă venim noi”. Partidele au învățat lecția mai bine decât alegătorii. PSD s-a prezentat ani la rând drept digul pro-occidental în fața extremei. Sorin Grindeanu, premierul guvernului care a adoptat OUG 13 în 2017 și care a fost demis apoi chiar de propriul partid printr-o moțiune de cenzură (BZI, 24.06.2025), descria în aprilie 2026 coaliția din care făcea parte drept o „capcană politică” (Radio România Actualități, 20.04.2026). În septembrie, PSD a refuzat să voteze Guvernul Mureșan, căzut la învestire cu 182 de voturi din cele 233 necesare, iar Grindeanu s-a declarat imediat gata să își asume „redresarea României” (Euronews România, 30.09.2026). Răul cel mic are acest talent rar: își scrie singur rolul de salvator în criza pe care a ajutat-o să existe. Nu are nevoie de încrederea noastră (doar 21% dintre români au încredere în el, potrivit CURS, mai 2026), îi ajunge spaima noastră de alternativă.
Al doilea mecanism explică impostorul, nu doar răul cel mic. Confundăm siguranța cu competența, pentru că tindem să credem consilierul care vorbește apăsat, chiar când greșește (Price și Stone, 2004), iar oamenii supraîncrezători câștigă statut în grup și îl păstrează chiar după ce li se văd limitele (Anderson et al., 2012). Călin Georgescu a declarat cheltuieli de campanie zero, a luat aproape 23% în primul tur din noiembrie 2024, iar alegerile au fost anulate de Curtea Constituțională (Hotărârea CCR nr. 32/2024). Astăzi e judecat pentru propagandă legionară, iar dosarul privind acțiunile împotriva ordinii constituționale a trecut definitiv de camera preliminară la Înalta Curte (Newsweek România, 06.08.2026). Prezumția de nevinovăție rămâne intactă, firește. Dar la fel de intactă rămâne și încrederea - în mai 2026, Georgescu era politicianul cu cel mai mare scor de încredere din sondajul CURS, 32%, peste președintele în funcție (CURS, mai 2026).
De ce funcționează minciuna evidentă? Sociologii Hahl, Kim și Zuckerman Sivan (2018) au arătat că, atunci când o parte a electoratului percepe sistemul drept nelegitim, încălcarea flagrantă a adevărului devine semn de autenticitate. Liderul care spune enormități nu e perceput ca mincinos, ci ca singurul care nu joacă după regulile celor care ne-au mințit elegant. Minciuna e proba de loialitate. Peste asta se suprapune ceea ce cercetătorii numesc „nevoia de haos”: o minoritate consistentă distribuie zvonuri ostile nu pentru că le crede, ci pentru că vrea ca sistemul să ardă (Petersen, Osmundsen și Arceneaux, 2023). George Simion a strâns aproape 46% în turul al doilea al prezidențialelor din mai 2025 (BEC, 2025), iar în primăvara lui 2026 AUR conducea detașat sondajele, cu 32% la CURS și 36% la Sociopol, Simion fiind și liderul cu cea mai mare încredere în a doua măsurătoare (CURS, mai 2026; Observator, 13.04.2026). Logica e simplă și imună la fapte - dacă „sistemul” îl atacă, înseamnă că e de-al nostru.
Lia Savonea ilustrează varianta nevotată a aceluiași fenomen - impostura tolerată. A ajuns în fruntea Înaltei Curți ca unic candidat. Documentarul Recorder „Justiție capturată” a adunat mărturii ale unor magistrați despre presiuni și schimbări de complete, inclusiv cu trimitere la ea. Savonea a respins acuzațiile ca pe o „campanie de delegitimare”, iar Inspecția Judiciară le-a minimalizat (Spotmedia, decembrie 2025; TVR Info, 05.02.2026). Între timp, Înalta Curte condusă de ea a atacat la CCR reforma pensiilor de serviciu, CCR a amânat succesiv decizia, iar peste 230 de milioane de euro din PNRR au ajuns aproape pierduți, într-un sistem în care pensia medie de serviciu din justiție era de aproape 25.000 de lei (TVR Info, 05.02.2026). Aici lucrează justificarea sistemului, respectiv nevoia de a crede că instituțiile de care depindem sunt, în fond, legitime (Jost și Banaji, 1994), plus inerția status quo-ului (Samuelson și Zeckhauser, 1988). Varianta răului cel mic sună așa: „mai bine ea decât controlul politic asupra justiției”. Ca și cum ar exista o singură alternativă, cea mai sumbră.
Al treilea mecanism ne ține prizonieri după ce am ales. Când profeția dă greș, credincioșii nu renunță, ci cresc miza (Festinger, Riecken și Schachter, 1956). Fiecare rechizitoriu devine dovadă de persecuție, fiecare amânare la CCR devine „independența justiției”, fiecare guvern căzut devine „responsabilitate”. Să recunoști că ai investit într-un impostor costă identitate, nu doar un vot.
Ar fi comod să dăm vina pe alegători naivi. N-ar fi cinstit. Populismul înflorește acolo unde opoziția dintre „poporul pur” și „elita coruptă” are suficient material real ca să pară adevărată (Mudde, 2004). Pensiile speciale, guvernele căzute pe calcule de partid și justiția care se apără ca o castă sunt cei mai harnici agenți electorali ai impostorilor. Impostorii nu fabrică foamea, doar o servesc, cu porții duble de resentiment.
Ieșirea din capcană nu e un candidat-minune, ci schimbarea întrebării. Nu „împotriva cui e?”, ci „ce a făcut, verificabil, acolo unde a avut putere?”. Nu „cine ne sperie mai puțin?”, ci „ce criterii ar trebui să îndeplinească cineva ca să merite votul meu?”. Și, pentru instituții, o regulă banală: să nu mai furnizeze muniție celor care trăiesc din discreditarea lor. Răul cel mic are un singur talent remarcabil - crește exact cât îi dăm voie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.