E nevoie de o competiție onestă, ca un campionat de fotbal cu bune și rele, eliminări din grupe la mustață, meciuri spectaculoase, ratări, goluri încasate, goluri marcate, faze de generic, penalty-uri, faulturi. Cel mai important este ca toate să se întâmple în condiții de fair-play (deci inclusiv campanii cu buget zero să nu mai existe). (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Într-un exercițiu de imaginație aproape absurd dar înspăimântător, gândiți-vă că politicienii din fruntea țării ar fi înarmați. La cum se comportă, la cât de smintiți sunt, la cum se folosesc de cuvinte, la cum se atacă, nu poți să nu te întrebi dacă nu ar fi în stare să stârnească un război civil în România doar ca să ajungă sau să rămână la putere. (Foto: Florin Cîțu Facebook)

Toată suflarea oamenilor de afaceri este bulversată; de fapt s-o recunoaștem, mediul de afaceri este mai bulversat decât atunci când s-a dat peste noapte infama 114. Păcat totuși că puțini o spun răspicat. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Nu m-am simțit niciodată atât de vulnerabil precum mă simt astăzi ca locuitor, alegător și plătitor de dări în România. (Foto: presidency.ro)

Din păcate, Partidul Național Liberal a ratat o șansă importantă: cu o rezolvare mai atentă a crizei, s-ar fi putut poziționa împotriva numirilor politice și și-ar fi consolidat astfel poziția de lider. Foto: captura recorder.ro

Cu mâna-n șold, crucea la vedere pe bluză, buzele țuguiate și vocea ascuțită, doamna vă-ntreabă: eu știu să pierd demn, am dovedit-o, dar dacă eu vă vreau, voi de ce nu mă mai vreți?

Oricât de mult ar da ierarhii vina pe credincioșii care se îndepărtează, pe politicienii care nu au organizat mașinăria de vot, oricât ar nega problemele pe care le au, BOR trebuie să se așeze în fața oglinzii și să vadă ce poate schimba.

Trăim vremuri de o tristeţe fără margini. Mitocănia a devenit politică de stat, analfabetismul e promovat ca virtute a lipsei de conflictualitate, iar educaţia o anexă bună de oferit celor mai inculţi şi mai lipsiţi de caracter dintre profesorii ţării. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

E o diferență între copilul care s-a urcat pe gard să culeagă o mână de cireșe din pomul vecinului și omul în toată firea care a furat un bou.

Nu mai pot nici să citesc presa, nici să mă uit la știri, nici să particip la discuții legate de politică. Chiar îmi tresare inima când mă gândesc că, din când în când, trebuie să mai deschid televizorul. Dacă am fi invadați de extratereștri, eu n-aș afla. (Foto: Guliver/Getty Images)