Foto Profimedia
Avem de un an impozitul acela de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu vânzări peste 50 de milioane de euro. Premierul Ciolacu credea prin 2023 că a găsit soluția pentru plata impozitelor de către companiile mari, o soluție pe care nu o mai are aproape nimeni în Europa. Doar în retailul din Ungaria am văzut o idee similară, dar vorba aceea, pentru unii Viktor Orban este chiar un model.
Acest tip de impozit de 1% afectează inclusiv business-uri românești și am să dau aici 2 exemple:
- lanț de retail cu vânzări de peste 1 miliard de euro. fondat de un antreprenor român, cu rată de profit net de 2% (date 2023). Dacă s-ar fi aplicat acel 1% la financiarele din 2023, acel business ar fi plătit 1 leu la stat din profitul de 2. Deci jumătate.
- grup industrial cu acționariat majoritar românesc, cifră de afaceri de peste 150 de milioane de euro, care în 2024 a efectuat extinderi, diverse investiții, și-a consolidat poziția pe piață. Iar după ani consecutivi de profituri bune, a avut pierdere.
Ce-a făcut acel grup industrial în anul cu pierdere? A plătit statului impozit de 1 milion de euro. Dacă nu l-ar fi plătit statului, cu alte surse atrase de la investitori sau creditori, poate mai extindea vreo fabrică cu câteva milioane de euro.
Deci avem exemple și de fabrici și uzine, ca să preiau o expresie recentă, dar și de magazine și infrastructură logistică, pentru că trebuie și din acelea.
De anul acesta, se mai caută să intre în vigoare și impozitul pe construcții speciale, care în unele cazuri poate să echivaleze cu alte 0.5% sau 1% sau poate 2% din rulajul acelei afaceri. Per total, marjele de profit net ale unor jucători mari din diverse industrii din economia românească pot fi afectate cu minim 2% față de cum stăteau lucrurile în 2023. Dacă aveai atunci 5% rată de profit net, ceea ce, în multe cazuri, nu e puțin, acum ai mai avea 3%.
Și toate acestea se întâmplă fix atunci când toată lumea a văzut că Europa este necompetitivă pentru unele investiții, iar România caută să își mențină, măcar în termeni relativi, o competitivitate fiscală. Noi mai încărcăm business-urile cu 1% sau 2% anual, doar din cauza unor obsesii guvernamentale, cum că marile companii n-ar plăti impozite suficiente.
Orice argument în sensul că aceste impozite nu ar afecta semnificativ business-urile își găsește demontarea.
a) am auzit argumentul facil conform căruia o astfel de companie poate creste prețurile cu 1% sau 2%, sau le poate crește până se încadrează la acea rată de 6% profit net, la care nu ar mai fi deranjată de un astfel de impozit minim pe cifra de afaceri.
De ce nu stă în picioare ideea: atunci cum facem dacă acel business este un producător, care apoi vinde unui distribuitor, apoi ajunge într-un lanț de desfacere, iar apoi la clientul final? În cel puțin două dintre verigi, distribuitorul și lanțul de desfacere, s-ar putea ca rata de profit net să fie mai mică de 6%. Și uite așa, mai adaugă și ei câte 1% sau 2% la prețul final. În total, pe tot lanțul, s-ar putea să îți induci o inflație de vreo 4-5% pe acel produs.
b) prezumția de vinovăție, sau argumentul conform căruia, dacă acele firme sunt niște multinaționale, sigur au transferat ele profitul pe undeva și nu știm noi. În primul rand, astfel cazuri trebuie demonstrate, dacă ANAF susține că are această forță instituțională. Ori noi ce facem? Pornim de la prezumția de vinovăție, mai bine le punem 1% pe vânzări, că nu prea știm dacă ne driblează de niște taxe sau nu.
Iar în al doilea rând, iată câteva exemple de companii din sectorul auto și de componente auto, sector care generează peste 12% din PIB-ul României:
- Grupul Bosch cu vânzări de aproape 2 miliarde de euro în România a avut în 2021 – 2023 o rata de profit net sub 2.5%. Dacă s-ar fi aplicat acel 1% asupra acelor cifre de afaceri, ar fi însemnat ca statul să îi ia cam 40% din profit. Iar ca să ajungă la o impozitare de 16% din profit care să echivaleze cu 1% din cifra de afaceri, Bosch ar fi trebuit să își crească prețurile medii de vânzare cu circa 4 procente. Oare cum ar privi managementul grupului Bosch faptul că pentru a avea o fiscalitate decentă pe profit, ar fi nevoit să își crească prețurile cu 4% ?
Coincidență sau nu, aflăm chiar despre Bosch că tocmai a anulat o investiție de 110 milioane de euro, pe care a direcționat-o în Polonia.
Articolul recent din ZF citează acest semnal de alarmă privind impozitul absurd de 1%:
”companiile germane și mai ales giganții din auto au ridicat la final de 2023 un semnal de alarmă cu privire la introducerea noii taxe de 1% pe cifra de afaceri, ce a afectat marii jucători din auto. Ei explicau că statul roman a venit cu o măsură de pe o zi pe alta, în condițiile în care deja giganții din industria auto se confruntau cu o serie de probleme din cauza electrificării rapide a pieței”.
- Hella Romania, producător de componente electronice și sisteme de iluminat pentru industria auto, cu o cifră de afaceri de aproape 1 miliard de euro, a avut în perioada 2021 – 2023 o rată medie de profit net de 2.9%. Pe același principiu de fiscalitate primitivă, dacă s-ar fi aplicat 1% asupra acelor date financiare, ar fi însemnat ca statul să ia o treime din profit.
Un alt exemplu:
Grupul Renault a publicat datele financiare pe 2024: daca dam deoparte anumite ajustări care țin de brandul Nissan, rata de profit net a întregului grup ar fi undeva la 2.5%
Renault a realizat la nivel international venituri consolidate de 56,2 miliarde de euro, iar profitul net 891 milioane de euro (1.6%). Daca am exclude efectul unei ajustări contabile aferente brandului Nissan, profitul net ar fi fost 1.4 miliarde euro (rata de profit net 2.5%).
Acum sa vedem ce date financiare are Automobile Dacia: în 2023 a avut profit net de 529 milioane lei la o cifră de afaceri de 26 de miliarde lei, adică o rată de profit net de 2%.
Pentru 2024 nu cunoaștem deocamdată datele defalcate pe țări, însă anul trecut a fost primul în care intrase în vigoare la noi acest 1% pe cifra de afaceri. Aplicând asta asupra lui 2023, ar fi însemnat aproape jumătate din profitul dinainte de impozit.
Din moment ce și grupul mare are o profitabilitate netă apropiată de România, înseamnă că este greu de făcut profit mai peste tot.
Unde să mute profitul din România, așa cum mai suspectează câte unii sau alții, când și la nivel de grup tot e greu să faci 2% sau 3% profit față de vânzări?
Nu cunosc la acest moment cum au tratat cei de la Renault această situație, dar ce știu este că în multiplele discuții pe care factorii de decizie le au cu producătorii auto de la noi, eliminarea taxei de 1% pe cifra de afaceri este printre primele solicitări.
Similar, Ford Otosan România a avut pierdere în 2022 si 2023 , la vânzări de peste 13 miliarde de lei. Taxa de 1% i-ar fi afundat și mai mult pe pierdere netă. Să vedem când vor publica pe 2024.
În concluzie, aceste două taxe nocive, 1% pe vânzări și taxa pe construcții speciale ar fi bine să fie cât mai curând eliminate din fiscalitatea de la noi.
Asta dacă ne dorim să fim competitivi. Ele nu au adus nimic bun din punct de vedere economic.
Pentru a nu citi în lunile următoare și alte articole de presă despre retragerea altor investitori sau mutarea altor investiții.
Până nu e prea târziu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vasăzică dacă eu, cetățeanul întreprinzător, fac o „afacere” și îi vând vecinului o găină cumpărată cu 100 de lei la prețul de 101 lei, leul câștigat se duce la bugetul statului. De ce aș mai face asemenea „afaceri”?