Foto: Profimedia
Disputa asta "pro" sau "anti" supermarket-uri este una care nu duce la nimic bun, ca multe altele. Dar, cel puțin, putem rămâne cu câteva idei sau concluzii, dacă tot zicem că vrem să susținem producătorii români din industria alimentară.
Încep prin a spune două lucruri:
1) Și mie mi-ar fi plăcut ca, la ora asta, să avem mai multe lanțuri de format mediu și mare care să aparțină unor antreprenori români. Acum avem doar câteva lanțuri regionale prin țară și încă unul cu acționariat semnificativ (nu majoritar) românesc, care poate ajunge lanț național. Cred că ei vor reuși să crească mai sănătos decât cei dinaintea lor.
Am fi putut avea, în ultimii 10-15 ani, două lanțuri importante de retail alimentar ale unor antreprenori români.
Însă unul și-a delapidat propria companie (Penescu, care avea PIC), iar altul dădea țeapă furnizorilor, pe care nu îi plătea (Patriciu, Mic.ro).
Deci unde erau lanțurile internaționale, acelea rele, în toată ecuația asta?
În fine, poate ne iese mai bine în următorii ani.
2) Sunt date publice care arată că produsele realizate în România sunt peste 50% la raft în magazinele medii și mari. În unele cazuri se ajunge la 70% din marfă. Ne uităm la asta și în calitate de clienți, când intrăm în aceste magazine medii și mari.
Mai știm și că nu suntem în postura în care să avem integrate toate fluxurile, ca să realizam produse 100%, sau măcar 90% românești. Doar unii producători reușesc să se apropie de procentul de 100%, dar tot le mai trebuie vreun ambalaj care nu-i de la noi.
Iar în toată această arhitectură de piață, noi dacă cumpărăm pătrunjel sau usturoi din piață, zicem că le arătăm noi lanțurilor de retail, ”să vezi ce o să le scadă vânzările’”
Dacă tot zicem că susținem producătorii români, vrem ca aceștia să capete scală, adică: dacă unul produce carne, ouă, pâine sau orice altceva și vinde de sute de mii sau 1 milion de euro anual are niște costuri relativ fixe și nici nu are forță de negociere cu alții. Inclusiv cu magazinele mici care sunt departe de locația lui, ca să nu zicem de acelea medii și mari.
Deci pentru a căpăta scală, adică să vândă de 5 milioane de euro peste câțiva ani, sau de 10 milioane de euro peste 10 ani, el trebuie să își ocupe capacitatea de producție. Și să vândă și către clienți mari.
Nu e vina lui, a producătorului, că majoritatea clienților sunt lanțuri internaționale de retail. Repet, poate în câțiva ani vom avea și noi cel puțin un jucător major cu capital semnificativ românesc.
Și atunci tu, client final, dacă îți plac produsele lui sau vrei să îl susții, îi cumperi produsele de pe unde le prinzi. Că sunt în magazine mici, în târguri, în băcănii sau în magazine mari de tip supermarket.
Nu mai intru în detalii de business precum continuitatea producției, care asigură costuri mai mici pentru acel producător pe care zici că îl susții. Ca să aibă continuitate în producție și să optimizeze, trebuie să aibă comenzi mari, adică tot ajungem la magazinele mari.
Dacă acel producător pe care tu zici că-l susții are o profitabilitate bună, se poate finanța, poate crește. Adică produsele lui o să fie și mai disponibile în piață, poate să facă mai bine față concurenței.
Iar astfel, o să putem și noi spune în câțiva ani că avem mai multe grupuri locale din industria alimentară cu vânzări de sute de milioane de euro sau de peste 1 miliard. La acest moment le numărăm pe degetele de la o mână.
În concluzie: să cumpărăm ce ne place și de unde ne place. Este cea mai bună formă de susținere a producătorilor noștri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
-"să capete scală," asta inseamna economie verticala? ca banuiesc ca nu vorrbei de bile la scala i milano?
-"Nu e vina lui, a producătorului," niciodata nu e vina lui e a statului care ii da subventii si crede ca daca se asociaza cu vecinul il fura.
doamne sincer ce mzerii de publicisti dau astia de la republica...
m,acar ctp are bunul simt ca nu are comentarii dar maanca din ale altora
Primul motiv ar fi de concurenta neloiala. Nu poți vinde mărfurile tale în același magazin cu ale celorlalți. Ori iti faci magazin propriu, unde vinzi doar marfa produsa de tine, ori ești doar distribuitor și vinzi mărfurile celorlalti. În mod obișnuit producătorii ar fi boicotat aceste supermagazine dacă ar fi avut opțiuni, insa acum au dispărut magazinele mici.
Al doilea motiv este lipsa de varietate a produselor, care se vede cel mai bine cind te duci in orașe mici, unde găsești o gama mult mai larga de produse la preturi accesibile.
Al treilea motiv ar fi ca detin monopol pe anumite zone si ca urmare își permit și preturi de monopol. Cumpara în disperare spatii comerciale in blocuri de cartier, la distante mici unul de altul, doar pentru a nu permite altora sa își deschidă magazin.
nu mai copiez aberatia aia cu distribuior. ca nu pot eu sa imi fac magazin sa vand laptele de la 2 vaci.dar daca eu imi fac o asociatiecu vecinii... corect merge.dar nu se face c daca vrei sa faci se gandesc ca ii furi.
spatii?am un spatiu iiiiiiiiiiiiiiiii constanta unde numa ca nu vne albina sa sa imi aduca miere. 12 stupari vand toate produsele BIO. puteam sa se faca megaimage, dar un prieten a zis ca imi aducele el. la 1/3 din bani. am incredre. la 3 luni imi trimit pachet si ma dau mare