Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

În București: casa cu brad sau când arhitectura și natura se respectă reciproc

casa cu brad

Astăzi vă facem un tur într-o altfel de casă: o casă care îmbrățișează un brad. Ba chiar face mult mai mult de atât: își adaptează geometria în funcție de coroana bogată a bradului, iar pe el îl ascunde în centrul curții interioare. Este de fapt o casă interiorizată: își păstrează secrete extravaganțele, pe post de surprize destinate doar celor care ajung să o cunoască în profunzime.

Înainte să intrăm în miezul poveștii, îți spunem că pe autorii ei, LAMA Arhitectura (arh. Dan Enache, arh. Calin Radu, arh. Alice Ionita, arh. Andrei Alexa), îi cunoști deja ca maeștri ai compozițiilor ingenioase: nu-i, deci, o surpriză că proiectul este câștigătorul secțiunii „Arhitectură construită / arhitectura locuinței individuale” în cadrul Anualei 2021, nu? 

Personajul principal: bradul

Proprietarii actualei case cu copac, o familie cu doi copii mici, le-au adus arhitecților o premisă clasică: un teren cu dimensiuni medii, specifice parcelelor din București, pentru care plănuiau o locuință unde funcționalitatea și estetica să facă echipă bună. Particularități: amplasarea pe colț, la intersecția a 2 străzi, dintre care una destul de circulată. Și un brad bogat, evident.

“Datorită amplasării pe colț, am știut încă de la primul contact cu tema că va trebui să găsim o soluție care să asigure intimitate spațiilor casei și curții. În momentul primei vizite pe sit, după ce am descoperit și bradul amplasat exact în mijlocul parcelei, am știut că mai avem un element important, generator de soluție, ce trebuie integrat în arhitectura acestei case”, ne-au povestit arhitecții.

Urmarea directă a apropierii de străzile zgomotoase a fost curtea interioară protejată, intimă, în care bradul este personajul principal. Casa s-a retras în jurul amândurora și le-a preschimbat într-un nucleu viu, care a impus o grijă amănunțită pentru conservarea și protejarea lui pe parcursul șantierului.

Toate spațiile se deschid către curtea interioară prin spații vitrate uriașe, deci lumina naturală și senzația de pădure acasă sunt omniprezente.  

La exterior, însă, casa are o cu totul altă carte de vizită: o fațadă plană și austeră, un mono-volum care nu te lasă deloc să ghicești ce ascunde. Rezultatul este o geometrie în egală măsură contrastantă și echilibrată, formată din unghiuri drepte și rotunjimi care se susțin și se potențează.

“Obținem astfel două “fețe” diferite ale casei ce conlucrează perfect, influențate de contextul imediat: fațadele orientate către străzi, minerale, în care predomină opacitatea, și fațada interioară, curbă, trasparentă și deschisă către miezul vegetal (copacul) și intim al curții”, spun arhitecții.

 

Pe cele 3 fațade vizibile din stradă, golurile de geamuri poartă obloane glisante din lemn masiv încadrate cu oțel gri. Sunt esențiale pentru controlul însoririi și al intimitații spațiilor interioare.

Privită de la interior…

Interiorul casei ne-a dus cu gândul la un dans atipic, dar atent ponderat, între materialele naturale calde, suprafețele vitrate mari, conexiunea cu natura, specifice designului biofilic, și materialele dure, reci, specifice stilului industrial – betonul lăsat aparent pe plafonul parterului și pe diafragma scării, scara cu structură metalică vopsită gri, pereții finisați cu tinci. 

Amenajarea este simplă și minimală, redusă la strictul necesar, iar corpurile de iluminat sunt statement-uri conținute prin formă, dar excepționale prin efect.

Suprafața construită desfășurată este de 400 mp, împărțiți între subsol (spații tehnice, depozitări, cu acces exterior printr-o curte de lumină), parter (cu zona de zi deschisă) și etajul pe care nu îl vedem în fotografii (cu zona de noapte, formată dintr-un dormitor matrimonial cu baie și dressing și dormitoarele celor 2 copii, cu băi proprii).

Vitrajele de pe fațada interioară curbă sunt conectorul vizual al tuturor spațiilor casei, de la un capăt la celălalt, cu bonus de lumină naturală fără granițe și separări. Detaliul cu adevărat spectaculos, însă, intervine aici:

…un luminator-bandă prin care arhitecții nu doar se folosesc de înălțimea dublă din această zonă, dar și creează o nouă sursă de conexiune cu spațiul exterior printr-o vedere directă spre cer.

“Prezența luminatorului în zona de living amplifică spațiul, iar lumina zenitală face ca atmosfera interioară să fie foarte dinamică, într-o continuă schimbare pe parcursul zilei”, ne-au explicat arhitecții.


Scara suplă, parcă abia schițată, se suprapune peste o mini-grădină, într-o pătrundere a exteriorului verde la interior.

Proiectul a fost solicitant și îndelungat: s-a întins pe aproximativ 4 ani și a fost finalizat în 2021.

“Constructiv, geometria circulară a propunerii și detaliile care au rezultat din ea au fost puțin mai complicat de implementat în faza de șantier. Bineînțeles, copacul este, și la propriu, și la figurat, în centrul acestei case, mai ales că el a existat acolo de la început. Ca urmare, gestul arhitectural devine corect și asumat”, au spus arhitecții.

Aici se încheie turul nostru în această casa spectaculoasă, care face pe deplin cinste profesiei de arhitect.

Fotografii: Vlad Pătru

Articol publicat inițial pe designist.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult