Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

În București: casa cu brad sau când arhitectura și natura se respectă reciproc

casa cu brad

Astăzi vă facem un tur într-o altfel de casă: o casă care îmbrățișează un brad. Ba chiar face mult mai mult de atât: își adaptează geometria în funcție de coroana bogată a bradului, iar pe el îl ascunde în centrul curții interioare. Este de fapt o casă interiorizată: își păstrează secrete extravaganțele, pe post de surprize destinate doar celor care ajung să o cunoască în profunzime.

Înainte să intrăm în miezul poveștii, îți spunem că pe autorii ei, LAMA Arhitectura (arh. Dan Enache, arh. Calin Radu, arh. Alice Ionita, arh. Andrei Alexa), îi cunoști deja ca maeștri ai compozițiilor ingenioase: nu-i, deci, o surpriză că proiectul este câștigătorul secțiunii „Arhitectură construită / arhitectura locuinței individuale” în cadrul Anualei 2021, nu? 

Personajul principal: bradul

Proprietarii actualei case cu copac, o familie cu doi copii mici, le-au adus arhitecților o premisă clasică: un teren cu dimensiuni medii, specifice parcelelor din București, pentru care plănuiau o locuință unde funcționalitatea și estetica să facă echipă bună. Particularități: amplasarea pe colț, la intersecția a 2 străzi, dintre care una destul de circulată. Și un brad bogat, evident.

“Datorită amplasării pe colț, am știut încă de la primul contact cu tema că va trebui să găsim o soluție care să asigure intimitate spațiilor casei și curții. În momentul primei vizite pe sit, după ce am descoperit și bradul amplasat exact în mijlocul parcelei, am știut că mai avem un element important, generator de soluție, ce trebuie integrat în arhitectura acestei case”, ne-au povestit arhitecții.

Urmarea directă a apropierii de străzile zgomotoase a fost curtea interioară protejată, intimă, în care bradul este personajul principal. Casa s-a retras în jurul amândurora și le-a preschimbat într-un nucleu viu, care a impus o grijă amănunțită pentru conservarea și protejarea lui pe parcursul șantierului.

Toate spațiile se deschid către curtea interioară prin spații vitrate uriașe, deci lumina naturală și senzația de pădure acasă sunt omniprezente.  

La exterior, însă, casa are o cu totul altă carte de vizită: o fațadă plană și austeră, un mono-volum care nu te lasă deloc să ghicești ce ascunde. Rezultatul este o geometrie în egală măsură contrastantă și echilibrată, formată din unghiuri drepte și rotunjimi care se susțin și se potențează.

“Obținem astfel două “fețe” diferite ale casei ce conlucrează perfect, influențate de contextul imediat: fațadele orientate către străzi, minerale, în care predomină opacitatea, și fațada interioară, curbă, trasparentă și deschisă către miezul vegetal (copacul) și intim al curții”, spun arhitecții.

 

Pe cele 3 fațade vizibile din stradă, golurile de geamuri poartă obloane glisante din lemn masiv încadrate cu oțel gri. Sunt esențiale pentru controlul însoririi și al intimitații spațiilor interioare.

Privită de la interior…

Interiorul casei ne-a dus cu gândul la un dans atipic, dar atent ponderat, între materialele naturale calde, suprafețele vitrate mari, conexiunea cu natura, specifice designului biofilic, și materialele dure, reci, specifice stilului industrial – betonul lăsat aparent pe plafonul parterului și pe diafragma scării, scara cu structură metalică vopsită gri, pereții finisați cu tinci. 

Amenajarea este simplă și minimală, redusă la strictul necesar, iar corpurile de iluminat sunt statement-uri conținute prin formă, dar excepționale prin efect.

Suprafața construită desfășurată este de 400 mp, împărțiți între subsol (spații tehnice, depozitări, cu acces exterior printr-o curte de lumină), parter (cu zona de zi deschisă) și etajul pe care nu îl vedem în fotografii (cu zona de noapte, formată dintr-un dormitor matrimonial cu baie și dressing și dormitoarele celor 2 copii, cu băi proprii).

Vitrajele de pe fațada interioară curbă sunt conectorul vizual al tuturor spațiilor casei, de la un capăt la celălalt, cu bonus de lumină naturală fără granițe și separări. Detaliul cu adevărat spectaculos, însă, intervine aici:

…un luminator-bandă prin care arhitecții nu doar se folosesc de înălțimea dublă din această zonă, dar și creează o nouă sursă de conexiune cu spațiul exterior printr-o vedere directă spre cer.

“Prezența luminatorului în zona de living amplifică spațiul, iar lumina zenitală face ca atmosfera interioară să fie foarte dinamică, într-o continuă schimbare pe parcursul zilei”, ne-au explicat arhitecții.


Scara suplă, parcă abia schițată, se suprapune peste o mini-grădină, într-o pătrundere a exteriorului verde la interior.

Proiectul a fost solicitant și îndelungat: s-a întins pe aproximativ 4 ani și a fost finalizat în 2021.

“Constructiv, geometria circulară a propunerii și detaliile care au rezultat din ea au fost puțin mai complicat de implementat în faza de șantier. Bineînțeles, copacul este, și la propriu, și la figurat, în centrul acestei case, mai ales că el a existat acolo de la început. Ca urmare, gestul arhitectural devine corect și asumat”, au spus arhitecții.

Aici se încheie turul nostru în această casa spectaculoasă, care face pe deplin cinste profesiei de arhitect.

Fotografii: Vlad Pătru

Articol publicat inițial pe designist.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult