La ce bună istoria, dacă rămâne tăcută, dospită în rafturi prăfuite, citită doar de trei inițiați și aprobată de un evaluator posac? Nu pentru a fi îmbrăcată în fraze greoaie și îngropată în jurnale imposibil de găsit a fost ea scrisă, ci pentru a vorbi oamenilor – limpede, viu, omenesc. Așa mi-a spus, cu un zâmbet de om care și-a găsit menirea, un istoric din Tecuci. Nu tratatele docte l-au aprins în junețe, ci poveștile adresate cititorului curios, dornic să înțeleagă cum s-a făcut lumea.
Splendoarea cercetării abandonate în biblioteci
Și ce păcat, ce risipă de povești splendide! Am văzut zeci de conferințe și susțineri de doctorat: subiecte fabuloase, personaje fascinante, epoci fremătând de contradicții. Și totuși, lăsate să moară tăcut, legate între coperți tari, citate steril în subsoluri academice.
Cazul Cioroianu și teza cu imagini: absurditatea rigurozității sterile
Am asistat chiar la scene de absurd: doi membri ai unei comisii, ofuscați că doctorandul îndrăznise să adauge imagini în teză. Imagini, domnule! De parcă istoria s-ar cuveni să fie oarbă, austeră, fără chip! Și au continuat să ofteze moralizator despre Adrian Cioroianu, vinovatul de serviciu pentru că... apărea la televizor. Un istoric, ziceau ei, trebuie să fie invizibil: să-și trăiască viața în bibliotecă, nu pe ecran.
Istoria ca vin sigilat: de ce rămâne nevăzută?
Firește, nimeni nu neagă importanța rigorii academice – istoria fără surse devine mitologie. Dar ce tragedie tăcută când munca istoricilor rămâne acolo, înăuntru, ca un vin bun sigilat și uitat în pivniță. Ce folos are o descoperire despre Iașul secolelor trecute, despre destine, case, statui și revoluții, dacă nu ajunge la ieșeni? Ce sens au poveștile fără povestitori?
Istoricii „pop” și miracolul TikTok: când trecutul iese în oraș
Și atunci apar, spre oroarea breslei „serioase”, acei popularizatori ai trecutului – Oprișan, Anfile, alții asemenea. Spun istorie cu umor și patos, în cimitire sau pe YouTube, cu bilet de intrare sau gratis.
Sunt istorici? Sunt actori? Contează? Ei fac ceea ce „gardienii arhivelor” refuză: dau viață trecutului. Îl fac să râdă, să plângă, să bântuie străzile orașului. Și, iată minunea, tocmai generația crescută cu TikTok începe să se oprească în fața unei statui, să pună o întrebare, să caute o carte.
Istoria trăită în amfiteatru: de la subiect vetust la pasiune vie
Am simțit același lucru și în sălile de curs. Când istoria medicinei e spusă cu imaginație și nerv, studenții prind gustul: vor să afle mai mult, pun întrebări, aleg subiecte de licență care altădată li s-ar fi părut vetuste. De ce? Pentru că istoria s-a apropiat. Nu le mai vorbește din turnul de fildeș, ci de pe scaunul alăturat.
Nu cum o păstrăm, ci cum o facem să trăiască.
Așadar, întrebarea nu e „cum păstrăm istoria în arhive?”, ci cum o smulgem de acolo. Cum o lăsăm să trăiască, să respire, să fie – așa cum e ea în esență – o artă a umanului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chiar și fără competențe, sau apetență vădită pentru arhive prăfuite, talentul realizatorilor de captivează și te îndeamnă să continui pe cont propriu călătoria pe firul evenimentelor prezentate. La fel e și cu astronomia, medicina, știința în general.
O consider alternativa de succes la plicticoasele ore de specialitate din liceu sau școala generală.
Ar trezi curiozitatea și interesul pentru studiul diverselor materii.
Mulți și-ar descoperi pasiunea și vocația pentru un domeniu sau altul.
Dar leafa merge și așa, între două chenzine sau două greve de avertisment..
E duminică însă, iar neuronii noștri merită o mângâiere, două.. :
- "Feel Like Makin'Love", când pun piesa asta de la Bad Company și mă învăluie vibrația minunatei voci a lui Paul Rodgers :
https://www.youtube.com/watch?v=OEPvv9pjIoQ&list=RDOEPvv9pjIoQ&index=2
- Ce să mai zic de "Sunshine Of Your Love" a celor de la Cream.
Șarmul e dat de vocile tandemului Jack Bruce/Eric Clapton, pe ritmul "copt" de Ginger Baker la tobe :
https://www.youtube.com/watch?v=y_u1eu6Lpds&list=RDy_u1eu6Lpds&start_radio=1
E un fel de istorie.. Sper să vă sune bine.
dar hai sa vorbim despre ce ai zis
programul discovery pe maine.
https://www.cinemagia.ro/program-tv/discovery-channel/luni/
hai spune ce istorie e acolo? din 20 de emisiuni care sunt despre istorie?
ne mutam la alt canal mentionat
https://www.cinemagia.ro/program-tv/national-geographic/luni/
despre ce istorie invatam?
mergem si la history channel, baietas
https://www.cinemagia.ro/program-tv/history/luni/
hai, arata-ne noua, celor care nu prea stim istorie ca tine invatata la tv care emisiuni sunt despre istorie?
sau cumva televiziunile astea fac ban din altceva in afara din reclame? sau nu ii intereseaza sa faca bani? si daca fac bani din reclame atunci incearca sa te atraga cat mai mult, nu? sa stai acolo pe post 10 ore pe zi. adica sa faca ce acuzi tu ca fac cei de pe youtube.
banuiesc ca nu ai stat sa asculti un podcast de 4 ore despre imperiul bizantin care sa te faca macar sa intelegi in mare cum functiona si care a fost istoria sa. dar probabil o fi pe discovery prezentat in 40 de minute, nu?
Nu prea cred. Dispunem de mijloace digitale care-i pot atrage pe elevi. Avem însă un învățământ anchilozat, încremenit în trecut, pentru că așa e mai comod pentru lefegiii ultra-sindicalizați..
Ei bine, jocul didactic este considerat un mijloc valoros de instruire și educare. E o metodă modernă care facilitează interacțiunea dascăl/elev.
Proful devine actor pe scena educației.
Primul meu contact cu un PC a fost prin intermediul unor jocuri simple. Apoi am căutat ceva mai interesant. Au fost programe de grafică 2D.
Și tot așa spre CAD-CAM, spre Excel, spre animație, spre programare în Fox și celelalte..
Fără atracția inițială, datorată jocurilor, poate că foloseam și acum rigla de calcul..