Recunoștință vouă, cei care ați rămas dascăli în școlii și licee, profesori universitari care chiar învățați studenții carte, toți cei care sunteți nu numai o autoritate cognitivă, dar un model moral de urmat, recunoștință pentru că sunteți ceea ce trebuie să fiți.

„Comparația cu anii ’30 poate fi considerată inexactă de unii, exagerată, de alții, dar ea ar trebui, cred, să rămână undeva aproape de atenția noastră. Dacă ne referim la regimurile politice, Europa totalitară sau dictatorială din deceniul revizionismului ne oferă ”lecții” care ne bântuie, încă, conștiințele. România însăși – România anului 1938 – e un trist și aproape neverosimil exemplu despre cât de ușor poate fi ștearsă cu buretele existența unui regim democratic”, spune profesorul Dan Solcan.

Pe termen mediu și mai ales pe termen lung memoria individuală este ineficientă, ca să nu spun inutilă. Judecata elitelor, cultura onestității istorice și mai ales instituțiile care să asigure transmiterea generatională a acestor evaluări sunt singurele mijloace relativ eficiente de a lupta cu balaurul timpului.

„Faptul că avea fața rotundă nu îi scade cu nimic lui Ștefan cel Mare valoarea ca om politic și militar”, spune ilustratorul care vorbește într-un interviu pentru Republica despre tendința de a-ți face icoană dintr-un personaj istoric și de a transforma evenimentele din trecut în legende. (Imagine: Reprezentarea lui Ștefan cel Mare de către contemporanii săi. Colaj de Radu Oltean )

Pe Elena Vijulie Tănase o știți, probabil, de la televizor. Este un jurnalist pasionat de istoria recentă a acestei țări, un adevărat specialist atunci când vine vorba despre Casa Regală a României. Era foarte tânără la Revoluție, însă asta n-o împiedică să vorbească despre Europa liberă ca despre „un vechi prieten”. Elena privește cu un ochi critic prezentul, istoria în derulare, cu toate acestea nu își lasă înfrânt optimismul, chiar și atunci când vorbim despre starea țării în zilele noastre. Crede cu tărie că România se poate reconstrui „pe persoană fizică”.

„Constantin Caracaș, medicul Capitalei, scrie că acest popor se dedă jafului și niciodată o construcție nu durează: dacă astăzi se repară Podul Mogoșoaiei, desigur că pe timpul nopții se vor fura toate podinile. Ceea ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva se perpetuează această chestiune, pentru că, 100 de ani mai târziu, Pompei Samarian, scriind despre medicină și scriind despre ceea ce consemnase Caracaș, spune același lucru”.

Arheologul Silviu Ene enumeră obiectele pe care le-a scos cu greutate la suprafață, într-o singură noapte ploioasă, alături de alți 5 colegi, pentru a le pune la adăpost de apă, dar mai ales de hoți. O spadă cu teacă învelită în aur, un pumnal cu defensă aurită și cu pietre semiprețioase, în jur de 120 de obiecte din aur, de diferite dimensiuni, două catarame de argint, un cazan de bronz, în care era gătită mâncarea conducătorilor, săgeți, întăritoarele de os ale arcului…

Proiectul de restaurare își propune să pună în valoare ruinele Academiei Domnești pe care este ridicată clădirea Palatului Universității. (Foto: Facebook Construcții Erbașu)

Iată că iarna de acum este „aproape vară” prin temperaturile nefiresc de ridicate pentru această perioadă a anului. (Foto: Inquam Photos/ Sabin Cîrstoveanu)

Profesorul universitar Zoltán Tibori Szabó, directorul Institutului pentru Studii de Holocaust şi Genocid de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, cel care a jucat un rol cheie în demersurile care au avut drept rezultat retragerea de la licitaţie şi decizia înapoierii valorosului manuscris.