Cu ajutorul prietenilor de pe Facebook am găsit rapid alte 19 nume de femei care ar merita să le fie recunoscut mult mai mult meritul pentru impactul pe care l-au avut asupra dezvoltării (sau chiar existenței) României și a imaginii țării noastre la nivel internațional.

M-am gândit cu teamă și chiar cu durere la analfabetismul științific al copiilor noștri, de 70%, manifestat atunci când nu știu la ce folosesc în viață acele noțiuni simple de știință.

Pe monumentul „Aripi” din Piața Presei Libere, dedicat celor care s-au jertfit împotriva comunismului, cineva a „tatuat” cu vopsea un mesaj „cool”. Pângărirea acestui bloc de oțel și piatră nu poate rămâne nepedepsită! O țară care își batjocorește eroii este o țară rătăcită.

Orașul de jos, adică strada principală și cele câteva ulițe adiacente, nu-și poate reveni din spasmele celei mai umilitoare sărăcii. Trotuarele sunt niște epopei ale jegului, un jeg persistent care capătă vara, vorba poetului, „un lucit fantastic”. De pe jegul trotuarelor e imposibil să nu aluneci în exasperant de multele dughene cu haine de mâna a doua sau de mâna întâi care arată ca de mâna a zecea. În locul unor afaceri prăbușite cu diverse mărunțișuri au apărut fast-fooduri imunde și fără viitor. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

În jur de 1.300 de oameni, dintre care 500 doar în ziua de duminică, au venit în weekend pentru a lua parte la turul Cartierului Evreiesc. Imaginile cu străzile devenite neîncăpătoare pentru cei dornici să participe la o lecție de istorie și de civilizație sunt impresionante. (Foto: Andreea Dobrescu)

Departe de lumea istoricilor, îl cunosc pe domnul Papacostea din prima mea copilărie, când venea vara să stea câteva săptămâni în casa bunicii mele materne din Sighișoara. Avea puțin peste cincizeci de ani și sosirea lui era mereu așteptată cu un soi de evlavie de toată casa. (Foto: Ziua de Constanța)

„Mesajul vechilor greci este foarte limpede: nu poți pretinde dacă nu te implici. În alte construcții politice, binele poate veni (sau nu) de aiurea – de la ”bunul monarh”, de pildă. Democrația este, însă, un mecanism care ne garantează că nu vom trăi, ca membri ai colectivității, mai bine decât merităm”, spune profesorul de istorie Dan Solcan. (Foto: Proiectul Merito)