În ciuda acestei reveniri istorice, persistă în mentalul colectiv maghiar expresia „Magyarország határtalan” adică „maghiarimea fără hotare”, expresia dorinței neîmplinite, nici după 500 de ani a refacerii vechiului Regat Maghiar, cel de dinainte de Mohacs. (Foto: Guliver/ Getty Images)

S-a născut în anul 1927, într-o familie de țărani din comuna Ludoș (județul Sibiu), însă a avut șansa să facă facultatea la Sibiu și apoi să se mute în București. A lucrat în Ministerul Minelor, în care a ajuns la un moment dat numărul doi în ierarhie, s-a pensionat la sfârșitul anilor '80 și tot atunci a devenit bunicul meu.

„(…) Pe jumătate îngropat în zăpadă, în spitalul său îndepărtat, aproape izolat de restul lumii, înconjurat de niște asistente medicale eroine și de acești sfinți care sunt surorile Sfântului Vincent de Paul, Jean Clunet s-a luptat eroic, fericit că poate să facă acest lucru chiar când lupta era mai grea. Vorbea despre primăvara care va veni, spunea că visul cel urât va dispărea când liliacul va înflori. Clunet nu a văzut liliacul înflorind”. Regina Maria a României, Le Figaro, 4 septembrie 1917 (Imagine: Gallica.fr)

Aceste ultime înfruntări din Siria vor însemna, probabil, o palmă primită de preşedintele turc cu vise otomane împotriva căruia se coalizează inclusiv aliaţii săi din NATO, dar şi un aflux de refugiaţi. (Foto: Guliver/ Getty Images)

S-au împlinit 30 de ani de la emisia primului post de radio independent in Romania. Fan Radio. Pentru un puști turbat după muzică cum eram, apariția era similară Big Bang-ului, nimic nu a mai fost la fel de-atunci înainte. Viața mea a devenit alta.

În scurta ei existență, ca stat național, România a schimbat nu mai puțin de 6 imnuri naționale, adică unul la fiecare generație. Unii bunici își aminteau „Trăiască Regele”, iar părinții își amintesc „Trei culori”. (Foto: Inquam Photos)

O știre apărută inițial pe rețelele de socializare, pe grupul unor pasionați de aviație, anunța cum una dintre fostele hale de producție ale IAR Ghimbav a fost demolată cu tot cu materialele din interiorul acesteia.

Ion Rațiu, în septembrie 1991, s-a opus personal intrării trupelor minerilor în Parlament, în casa democrației românești, ieșind cu mult curaj în fața lor cu mâinile întinse asemenea unei baricade „sui-generis”. (Foto: romanianculturalcentre.org.uk)

Eu locuiesc în sectorul patru, undeva prin Berceni. Era mai pe dimineață, cred. Pe la 9. Nu mai știu ce trebuia să fac, trebuia parcă să merg până la Mega Image să iau lapte și cereale pentru piticii mei. Na, ne trezim mai târziu acum că e vacanță. Nu dau să ies bine din scară și observ un pic de agitație la blocul vecin. Cineva sunase la 112 și a chemat pompierii. (Foto: Guliver/Getty Images)

În anul 2019, o mână de oameni politici necunoscători de istorie rostesc discursuri anti-occidentale tăioase, au logoree anti-UE, transmit mulțumilor paranoia amestecului occidental în politica internă românească, reducerea autonomiei și independenței de stat, toate poleite în haina ciuruită a patriotismului, naționalismului.

„Fac tot ce pot ca să-i ponegresc cât mai mult pe juriști, pentru ca să fie cât mai puțini studenți care să aleagă această profesie. Trebuie să compromitem această carieră până acolo încât să nu fie îmbrățișată decât de cei care nu vor să cunoască nimic altceva decât paragrafe.”

Din motocicleta cu ataș, fabricație germană, capturată de la Hitler, cobora un bărbat între două vârste care înainta cu pas sportiv pe aleea spre casă. Înalt, oacheș și cu ochi negri, purtând o scurtă din piele neagră, cu figura luminată de zâmbetul larg dezvelind o dantură impecabilă, de prădător. Era tovarășul Ionescu, secretarul de partid al comunei. (Foto: Guliver/Getty Images)

Liderul comunității evreiești din Iași, Abraham Giltman, spune că viitorul comunității evreiești din Iași este ca o loterie: “Am putea dispărea sau renaște! “

Nordul-estul Siriei a fost eliberat de sub teroarea Statului islamic graţie formaţiunilor militare organizate ȋn regiunile majoritar kurde şi denumite “ünităţile de apărare a poporului” (YPG), susţinute de aviaţia şi trupele speciale americane, ȋmpreună cu care asigură şi ȋn prezent securitatea zonelor vecine Turciei. (Foto: Guliver/Getty Images)

Cu ajutorul prietenilor de pe Facebook am găsit rapid alte 19 nume de femei care ar merita să le fie recunoscut mult mai mult meritul pentru impactul pe care l-au avut asupra dezvoltării (sau chiar existenței) României și a imaginii țării noastre la nivel internațional.

M-am gândit cu teamă și chiar cu durere la analfabetismul științific al copiilor noștri, de 70%, manifestat atunci când nu știu la ce folosesc în viață acele noțiuni simple de știință.

Pe monumentul „Aripi” din Piața Presei Libere, dedicat celor care s-au jertfit împotriva comunismului, cineva a „tatuat” cu vopsea un mesaj „cool”. Pângărirea acestui bloc de oțel și piatră nu poate rămâne nepedepsită! O țară care își batjocorește eroii este o țară rătăcită.

Orașul de jos, adică strada principală și cele câteva ulițe adiacente, nu-și poate reveni din spasmele celei mai umilitoare sărăcii. Trotuarele sunt niște epopei ale jegului, un jeg persistent care capătă vara, vorba poetului, „un lucit fantastic”. De pe jegul trotuarelor e imposibil să nu aluneci în exasperant de multele dughene cu haine de mâna a doua sau de mâna întâi care arată ca de mâna a zecea. În locul unor afaceri prăbușite cu diverse mărunțișuri au apărut fast-fooduri imunde și fără viitor. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

În jur de 1.300 de oameni, dintre care 500 doar în ziua de duminică, au venit în weekend pentru a lua parte la turul Cartierului Evreiesc. Imaginile cu străzile devenite neîncăpătoare pentru cei dornici să participe la o lecție de istorie și de civilizație sunt impresionante. (Foto: Andreea Dobrescu)

Departe de lumea istoricilor, îl cunosc pe domnul Papacostea din prima mea copilărie, când venea vara să stea câteva săptămâni în casa bunicii mele materne din Sighișoara. Avea puțin peste cincizeci de ani și sosirea lui era mereu așteptată cu un soi de evlavie de toată casa. (Foto: Ziua de Constanța)

„Mesajul vechilor greci este foarte limpede: nu poți pretinde dacă nu te implici. În alte construcții politice, binele poate veni (sau nu) de aiurea – de la ”bunul monarh”, de pildă. Democrația este, însă, un mecanism care ne garantează că nu vom trăi, ca membri ai colectivității, mai bine decât merităm”, spune profesorul de istorie Dan Solcan. (Foto: Proiectul Merito)