Oare finlandezii au jubilat când au trecut de sub stăpânirea regelui Suediei sub cea a a împăratului de la Sankt Petersburg? La fel și cazacii ucraineni revoltați sub Mazepa? Sau lituanienii și polonezii când au rămas fără stat? Iar când Moldova a fost spartă, cu granița pusă în mijlocul țării, pe Prut, pentru că așa s-au înțeles rușii cu otomanii, moldovenii au giucat cumva o horă a bucuriei?

Astăzi se împlinesc 77 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz. Nu vă îngroziți copiii cu povești și descrieri terifiante. Nu începeți cu camerele de gazare. Nu macabrul trebuie să fie lecția zilei de astăzi. (Foto: Getty Images)

Ţin minte cât de indignată am fost atunci când o colegă de breaslă mi s-a plâns că „îi iese genocidul pe nas”... (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

A existat o vreme când cultura română a fost mai mult decât este azi. Curios lucru: azi, când avem atât de multe canale de promovare, când avem fonduri mai generoase, ea are un impact mult mai mic decât odinioară. (Foto: Inquam Photos/ Ilona Andrei)

„Când am cumpărat casa de alături, Casa Odobescu care era pe cale să cadă, și când am vrut să o renovez, toți, dar absolut toți arhitecții cu excepția unuia singur asupra căruia voi reveni, au spus „o razi și faci un P+4”. Singurul cu care m-am înțeles a fost Șerban Sturdza care a și făcut renovarea.”

„Pentru mulți oameni, linia timpului e greu de înțeles. Istoria e percepută așa cum percep copiii trecutul: că sunt 100 de ani, 1.000 de ani sau 10.000 de ani, e demult. Așa că le e foarte ușor ușor să amestece un artefact vechi de 1.500 de ani, cu unul de 2.000 și cu unul de 2.500. Această confuzie e foarte utilă în discursul naționalist”, spune Radu Oltean. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Românii nu au cunoscut, din păcate, așa cum au făcut-o frații lor creștini catolici, „aggiornamento”, iar frații lor creștini protestanți „Reforma”, adică nu și-au actualizat mesajul social (nu mă refer la cel teologic, nu este de interes aici), nu au intrat într-un dialog revelator cu știința sau cu nevoile obișnuite ale omului contemporan. (Foto: Inquam Photos)

Chinuit de oameni incompetenți, orașul Constanța este imaginea dezolantă a dezastrului. (Foto: Profimedia)

Cum fac eu – cum facem noi toți - țară iar din miile de cioburi!? Cum le putem lipi la loc!? Pare imposibil, dar nu este. Ați auzit de arta japoneză kintsugi, prin care un vas de ceramică este lipit cu lac în care este pus aur!?Arta aceea ce repară, nu prin facerea invizibilă a crăpăturilor, ci prin scoaterea în evidență a rănilor. Vasul rezultat e mai valoros decât cel original. E nou și totuși vechi. (Foto: Getty Images)

A reușit să supraviețuiască la răscruce de imperii și de vânturi. S-a ascuns în codri, a mâncat rădăcini, dar a supraviețuit în timp ce imperiile au murit. (Foto: Ovidiu Matiu)