foto: Julia Mineeva / Zuma Press / Profimedia
Statele Unite inventează inteligențe artificiale a căror înțelepciune depășește (în viziunea unora) inteligența umană. Europa prinde dopurile de sticlele de plastic.
Cam asta citim pe rețelele sociale și în meme-urile de largă circulație.
America face tot posibilul să inoveze, iar Europa face tot posibilul să înece inovarea în birocrație.
Să ne înțelegem, nu sunt absolut deloc fanul birocratizării excesive, iar o lege aproape matematică spune că birocrațiile capătă inerție și, de la un punct, încep să funcționeze pentru sine, nu pentru scopul pentru care au fost create inițial. Iar noi, românii, simțim asta pe pielea noastră în fiecare zi.
Dar cred că am uitat care este scopul Uniunii Europene, așa că o să îmi permit să țin o scurtă lecție de istorie.
Pe parcursul istoriei, norma în Europa a fost ostilitatea sau chiar războiul deschis între diferite mari puteri, spre suferința țărilor mai mici. În secolul al XX-lea vorbim despre două traume istorice, și anume Primul Război Mondial, în care au murit peste 13 milioane de oameni (aproape jumătate doar pe frontul de vest), și Al Doilea Război Mondial, în care au mai murit încă 25 de milioane. Trauma a fost atât de mare încât a schimbat aspectul piramidei demografice, iar cel mai brutal efect l-a avut asupra Uniunii Sovietice. Nu numai că oamenii încă mai găsesc în pământ obuze din acea jumătate de secol, dar în Franța, locul unde s-au întâmplat printre cele mai urâte bătălii acum o sută de ani, relieful însuși este schimbat.
[Datele sunt de pe Wikipedia, cu privire la teatrele de război din Europa.]
O să menționez faptul că sunt perfect conștient că traume istorice, genocid și alte orori s-au petrecut și în Asia sau Africa sau America de Sud, dar ele nu fac obiectul acestui mic rezumat istoric.
Până în 1950, Europa a fost caracterizată de ambițiile marilor puteri și de dezechilibrele dintre ele. În 1951 au fost puse bazele Uniunii Europene, prin tratatul de la Paris, care reunea Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburgul în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Putem specula că o parte din scop a fost limitarea puterii Germaniei, "o armată cu un stat" de pe vremea lui Bismarck. Prin reunirea "destinelor" și a resurselor importante pentru operațiuni militare, se încerca pentru prima dată crearea unei păci de durată pe bătrânul continent.
Au trecut aproape 75 de ani de atunci și eu am crescut într-o lume în care un război în Europa nu a fost numai improbabil, ci ilogic. Trăim într-o lume în care putem circula liberi și preferăm să facem comerț decât să ne luptăm, o stare de fapt complet nenaturală în istorie. O stare de fapt care ne aseamănă cu un alt continent, care a avut ultimul război de anvergură în secolul al 19-lea. Un continent întreg în care n-a avut loc nici un război mare a fost un mediu foarte propice pentru a dezvolta capacitate industrială incredibilă. Statutul suplimentar de refugiu pe care a avut-o pentru cei persecutați pe bătrânul continent a permis Statelor Unite să se dezvolte exploziv în ultimii 75 de ani.
Uniunea Europeană nu este perfectă și poate fi îmbunătățită, dar mecanismele ei birocratice fac parte dintr-o soluție care a scos-o din fluxul normal, distructiv și traumatizant al istoriei, perpetuul conflict în care a existat de la romani încoace.
A reduce, însă, UE la dopuri de plastic și SUA la inovare și a pune cele două aspecte în opoziție nu numai că ignoră complet motivul existenței Uniunii Europene, dar e o greșeală răsunătoare de logică și argumentare - motiv pentru care nu e o idee bună să te informezi din meme virale de pe rețele sociale.
Pentru că este extrem de ușor să scoți în evidență ce are cineva mai bun și să compari cu tot ce are cineva mai prost. Și să ignori ce e mai rău la primul și ce e mai bun la al doilea. Și să ignori și cadavrele pe care a călcat succesul cuiva.
Sună foarte bine să vorbim despre inteligențele artificiale dezvoltate de OpenAI, Tesla și Google, și cum Europa încearcă să le pună bețe în roate. Problema devine mult mai nuanțată când discutăm despre cum AI-urile sunt antrenate pe date folosite ilegal, despre scriitorii care au dat în judecată OpenAI pentru că și-a antrenat modelele pe munca lor fără să îi plătească, și despre cum UE se luptă (cum poate) să nu permită datelor europene să fie folosite pentru a genera profituri pentru acționari americani.
Iar exemplele în care inovarea ascunde lăcomie nu se limitează doar la inteligențe artificiale. Putem discuta despre Boeing și avioanele MAX, dotate cu un sistem informatic care le schimba caracteristicile aerodinamice. Sistemul respectiv exista pentru ca Boeing să își vândă mai ușor avioanele, fără a le trece prin procese de recertificare, deci existența lui a fost ascunsă adânc în manuale, iar piloții nu au fost antrenați cu privire la funcționarea lui. După două accidente care au costat sute de vieți, respectivele avioane au fost ținute la sol din ordinul autorităților - mai întâi China și Indonezia, apoi Europa, la 2 zile după accident, și abia mai târziu de Statele Unite. Practica a fost, chiar cu riscul unor vieți omenești, să permiți inovarea. Inovare care a avut cu scop profitul. Aș putea vorbi și despre epidemia de dependență de opioide din US, încurajată de industria farmaceutică de acolo. Europa nu are această problemă, tocmai datorită birocrației, mai ales în ceea ce privește medicamentele. Nu observ nici pe departe aceeași grijă față de consumator, de ființe umane, în Statele Unite prin comparație cu Europa. Iar pentru grija față de om plătesc oricând bucuros prețul birocrației.
Este foarte la modă, de când cu Trump și valul reacționar american, să cântăm prohodul Uniunii Europene. Eu rămân însă optimist, cu speranța că vor putea fi luate decizii care să permită păstrarea acestui mic paradis imperfect în fața asaltului ideologic. Cu toate dezavantajele pe care le are Europa, vreau să reamintesc tuturor cititorilor să nu uite de lucrurile bune de care beneficiem în continuare aici. Și să nu uităm că nu poți forma opinii despre ideologie, filozofie și politică externă pe baza unor meme cherry-pickuite atent de propagandiștii din spatele tastaturilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Citat din carticica rosie a marxistului cu iphone ?
Să rămânem totuși optimiști, cum ziceți dvs, oricum sunt fenomene asupra cărora nu avem nici o putere. Iar viața e prea scurtă ca să nu încercăm să fim fericiți.
Iar dopul citat ESTE un exemplu perfect de suprareglementare. Nu ajută cu nimic, nu rezolvă nimic, nu are nici o utilitate. Dar pentru implementarea sa au fost cheltuite resurse umane (crearea și legiferarea aiurelii) și materiale (costurile efective pentru proiectarea și adaptarea mașinilor de producție) care puteau fi folosite mult mai eficient pentru cauze cu adevărat importante.