Ce-o fi fost în capul meu de m-am prezentat într-o instituţie de stat fără copie la buletin, chiar nu ştiu. Oi fi avut un moment de rătăcire. Ies din clădire, găsesc rapid un xerox... (Foto: Guliver Getty Images)

Dosarul de plastic a sughițat funest într-o zi și a făcut implozie. I-am adunat cu sfințenie mațele revărsate și le-am transplantat într-un biblioraft cu arcuri zdravene. Apoi în două, unul de profesor, celălalt de diriginte. De la o vreme, un perete al cancelariei a fost baricadat cu un șir de dulapuri înalte până la tavan, care să adăpostească monștrii rupți de foame, aflați într-o nesfârșită perioadă de creștere. (Foto: )

Situații demne de Kafka la fiecare pas, dosare pierdute, hârtii inutile considerate esențiale, oameni de treabă, oameni mai puțin de treabă și, nu în ultimul rând, o lipsa de eficiență de speriat. Și, ca orice om normal, m-am întrebat și eu „De ce?”.

- Nu am copie. Am buletinul in original, răspund eu. - Păi ce, doamnă, veniți așa cu mâna-n buzunar, nu știți că vă trebuie copie după buletin? (Foto: Guliver Getty Images)

Cu toții ne plângem de birocrația din România. Câteodată aceasta are o logică. Dar sunt cazuri în care un avocat nu poate explica nicicum unui investitor de ce durează atât de mult înființarea unei societăți în condițiile în care peste tot este menționat că o companie se înființează în 3 zile în România. (Foto Guliver/Getty Images)

Nu credeam să ajung vreodată să mă bucur atât de mult de un banal pașaport, așa cum am făcut-o de dimineață. (Foto: Bună ziua, Brașov)

Întâmplarea a făcut ca două persoane apropiate – soția și mama – să își schimbe în această vară permisele de conducere. Soția mea l-a reînnoit în București.

- A, aia? Aia e să știm noi cum am venit. Dar nu se ține cont de ea, se stă la coadă normal, ca pe vremuri. (Foto: captura PRO TV)