Între timp, la Târgu Secuiesc: Ordinul Vitejilor din Ardeal, reprezentanți ai Consiliului Secuiesc, „păstrători ai tradițiilor” și elevi l-au omagiat pe Miklós Horthy

Foto: baabel.ro

De curând, cu prilejul celei de a 66-a comemorări a morţii lui Miklós Horthy, în vechiul cimitir reformat din Târgu Secuiesc a avut loc o adunare omagială. Au luat parte membri ai Erdélyi Vitézi Rend (Ordinul Vitejilor din Ardeal) întemeiat de însuşi Horthy, reprezentanţi ai Consiliului Secuiesc din Târgu Secuiesc şi Scaunul Chizdului, precum şi „păstrători ai tradiţiilor” din oraş şi din comunele din împrejurimi, printre care şi elevi. Evenimentul solemn s-a desfăşurat în faţa stelei monumentale, împodobite cu un basorelief al lui Horthy, inaugurate în decembrie 2013.

Discursurile rostite au omagiat memoria celui care a fost Vitéz Miklós Horthy de Nagybánya, amiral şi regent al Ungariei. I-au fost lăudate virtuţile şi faptele valoroase pentru patria maghiară care trebuie să constituie o pildă pentru urmaşii săi îndatoraţi moral faţă de întemeietorul Ordinului Vitejilor din Ardeal.

Dr. Zsolt Székely, căpitanul Ordinului Vitejilor din Ardeal, a spus, printre altele: „Şi în prezent suntem bântuiţi de ideologia comunistă, motiv pentru care atât în patria ciuntită, cât şi aici, în Transilvania sau în Slovacia, guvernatorul Horthy are o faimă proastă. Părerile sunt împărţite; multora nu le place ceea ce spunem noi aici, dar pilda guvernatorului ar trebui să ne inspire, pentru că se ştie că el nu a fost acuzat, ci doar martor la Procesul de la Nürnberg, niciodată nimeni nu l-a acuzat de prigonirea evreilor, însă, din păcate, în timpul dictaturii comuniste s-a pus un semn de egalitate între hitlerism, fascism şi epoca Horthy”.

Erau puţine şanse să aflu despre comemorarea ţinută de un număr relativ restrâns de persoane, în faţa stelei monumentale cu basorelief, dacă ea nu ar fi fost relatată într-o publicaţie maghiară.. Articolul, ilustrat cu o fotografie de la faţa locului, a reprodus fragmente din cuvântările rostite fără niciun comentariu, ca şi când ele ar fi fost nişte adevăruri de necontestat.

Dacă Miklós Horthy „nu a fost acuzat de nimeni pentru prigonirea evreilor” şi „nu a fost acuzat, ci doar martor la Procesul de la Nürnberg”, atunci cultul lui e pe deplin legitim, nu-i aşa? Cel puţin aşa reiese din articolul despre care fac vorbire.

Mă întreb dacă actualii locuitori ai Târgului Secuiesc au habar că în urbea lor evreii s-au stabilit în 1880 şi în 1941 alcătuiau 1% din populaţia oraşului. E drept că asta nu însemna prea mult, în valoare absolută, din moment ce orăşelul avea vreo 6600 de locuitori.

După ce bărbaţii apţi de armată au fost înrolaţi în detaşamentele de muncă ale armatei ungare, la Târgu Secuiesc mai rămăseseră doar 55 de suflete evreieşti: femei, bătrâni şi copii. În 3 mai 1944 au fost adunaţi cu toţii şi duşi „cu atelaje militare trase de cai în ghetoul de pe strada Csiki din Sfântu Gheorghe. În 10 mai evreii din Târgu Secuiesc – împreună cu coreligionarii lor din comitatul Trei Scaune şi partea sudică a comitatului Ciuc – au fost duşi la gară, îmbarcaţi în vagoane de marfă şi transportaţi în ghetoul de la Reghin. La începutul lunii iunie au fost deportaţi la Auschwitz.”[3] Din cei 55 evrei deportaţi au supravieţuit 13, adică o cincime. Restul a împărtăşit soarta coreligionarilor lor din Ungaria (în afara celor din Budapesta) numărând circa 440 000 de oameni. Toate acestea se petreceau în mai-iunie 1944, când Horthy era regent şi conducător al Ungariei.

În urma mai multor întorsături ale sorţii, Miklós Horthy nu a fost deferit Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg, fiind audiat doar ca martor, dar nici mărturia lui nu a fost relevantă, din cauza vârstei înaintate şi a memoriei precare, însă fără doar şi poate putea fi judecat pentru mai multe capete de acuzare. Am să mă opresc doar asupra capătului de acuzare numărul 4: crime împotriva umanităţii. Deşi după război Horthy clama că ghetoizarea şi deportarea evreilor au fost consecinţa exclusivă a ocupării Ungariei de către Germania nazistă, autorităţile maghiare neavând nicio responsabilitate, realitatea era cu totul alta.

Horthy şi-a păstrat funcţia de guvernator şi după 19 martie 1944, data ocupării Ungariei de către trupele germane. Horthy a fost cel care l-a numit premier pe Döme Sztójyi, legitimând astfel toate măsurile luate de guvernul condus de acesta. Nu cred că există un exemplu mai semnificativ de trădare naţională decât deportarea la Auschwitz a peste 440 000 de cetăţeni maghiari de religie israelită. Ghetoizarea şi deportarea lor au fost puse în aplicare, într-un timp record, de către administraţia (prefecturi, primării) şi forţele de ordine ungare (jandarmii cu pene de cocoş), la ordinul guvernului numit de Miklós Horthy. În consecinţă, el a fost responsabil de mai multe forme de crime împotriva umanităţii: exterminarea populaţiei civile, persecuţia ei din motive politice şi rasiale, obligarea la prestarea muncii de sclav.

Faptul că după ocuparea Ungariei de către Germania nazistă Horthy ar fi fost total lipsit de putere este mai degrabă o legendă, dacă ne gândim că după somaţiile repetate din partea Papei Pius XII şi, mai ales ale preşedintelui Franklin D. Roosevelt, Horthy a acţionat. La Consiliul Coroanei din 26 iunie 1944, a luat măsuri ca evreii din Budapesta să nu fie deportaţi şi i s-a dat ascultare. Totuşi, în august îşi exprima acordul pentru o eventuală reluare a lor.

Aş mai putea argumenta vinovăţia lui Miklós Horthy şi în cazul altor capete de acuzare ale Tribunalului Militar de la Nürnberg, dar m-am limitat la demontarea celor afirmate în 11 februarie, la Târgu Secuiesc, de către căpitanul Ordinului Vitejilor din Ardeal şi anume că Horthy nu ar fi persecutat evrei pentru că „niciodată nu a fost acuzat de persecutarea evreilor”. De fapt, Horthy, în calitate de regent, a girat adoptarea legilor antisemite din Ungaria, care a început în 1920 şi s-a finalizat în 1942.

Arestarea după încercarea eşuată de a ieşi din coaliţia cu Germania, capturarea de către americani şi, nu în ultimul rând, faptul că Stalin a zădărnicit încercările de a fi pus sub acuzare în Iugoslavia şi nu numai – argumentând că este un om bătrân care trebuie lăsat să moară de bătrâneţe în vest – au fost întorsăturile sorţii care l-au scăpat pe Miklós Horthy de judecare şi condamnare. Dar asta nu înseamnă că el nu e vinovat de crime împotriva umanităţii.

Horthy a murit la Estoril acum 66 de ani, în 9 februarie 1957. În timpul vieţii nu a fost pus sub acuzare şi, chiar dacă crimele împotriva umanităţii nu se prescriu, criminalii nu pot fi judecaţi post-mortem.

E trist că după aproape opt decenii de la ghetoizarea, deportarea şi exterminarea evreilor, când încă mai există supravieţuitori şi martori, Miklós Horthy este omagiat în mod public şi, ceea ce e şi mai trist, declarat nevinovat de crimele împotriva umanităţii pe care le-a comis în timpul Holocaustului, crime dovedite de nenumărate documente şi mărturii.

E foarte trist că articole din presa incompetentă sau tendenţioasă preiau aceste afirmaţii fără a le pune sub semnul întrebării. Tinerii de azi (asemenea elevului recitator de la evenimentul dedicat lui Horthy) pot deveni lesne convinşi de nevinovăţia lui Miklós Horthy, fondatorul Ordinului Vitejilor din Ardeal, „conducătorul provindenţial al Ungariei” şi pot adera cu entuziasm la cultul lui, atâta timp cât sunt dezinformaţi sau, mai exact, nu sunt informaţi. Şi nu e vorba doar de cei din Târgu Secuiesc, acesta a fost doar un exemplu. An de an au loc evenimentele dedicate lui Horthy – cu obstinaţie şi perseverenţă – reflectând tendinţa nestrămutată de a-i reabilita memoria. Continuând raţionamentul liderului Ordinului Vitejilor (care nu e doar al lui) putem conchide că Miklós Horthy, care nu a fost condamnat de crime de război, nu intră nici sub jurisdicţia Legii 217/2015, omagierea sa fiind cât se poate de legală, iar faptele sale demne de urmat.

Dacă se doreşte – aşa cum se declară “Never again!” – ca o tragedie precum Holocaustul să nu se mai repete, educarea tinerei generaţii este esenţială. Predarea istoriei Holocaustului în şcoli este necesară. O lege în acest sens a fost promulgată de preşedintele Iohannis în noiembrie 2021, dar punerea ei în practică trenează…

Articol publicat inițial pe baabel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp