Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Nu se mai pomenise așa ceva în Rusia”. Cum a adus Metallica libertatea vestului în Moscova în anul 1991

Metallica - Live In Moscow, Russia 1991

Foto: Massimo Alabresi / AP / Profimedia

28 septembrie 1991, Aerodromul Tushino, Moscova. URSS-ul s-a destrămat și muzica rock penetrează în sfârșit Rusia, bastionul comunismului secolului XX. ACDC și Pantera au o prestație incredibilă, însă capul de serie al acestui eveniment era, indiscutabil, Metallica. Concertul având intrare liberă, cifrele oficiale spun că au venit 500.000 de oameni, o cifră deja enormă pentru un concert, însă în lumea fanilor muzicii rock și metal se știe că cifra neoficială a fost de 1,6 milioane de oameni. Doar două sau trei concerte din întreaga istorie a muzicii au reușit să strângă mai mulți spectatori și în niciun caz nu se credea că muzica heavy metal poate să reunească atât de mulți admiratori într-un loc, darămite Moscova. 

Filmările evenimentului, disponibile pe Youtube, arată mulțimile de oameni ce au împânzit locul, steaguri americane și britanice fluturând pe alocuri, un elicopter al forțelor de ordine rusești ce a survolat constant mulțimea și rânduri ale Armatei Roșii ce se intercalau cu spectatorii; nu se mai pomenise așa ceva în Rusia, astfel încât soldații băteau oamenii care erau „prea agitați” de la atmosfera concertului, o manifestare însă perfect normală la concertele rock. 

Metallica a spart definitiv în acele două ore bariera de netrecut între est și vest: deja de la jumătatea concertului, mulți soldați au abandonat represiunile și sunt filmați cum se bucură de muzică, cum scandează la îndemnul trupei, cu chipiul într-o mână și țigara în cealaltă. Concertul a fost legendar, îți dă fiori ori de câte ori l-ai asculta, iar de atunci mereu când Metallica ajungea în turneele sale la Moscova, știai ca fan că acel concert va fi legendar; unul dintre simbolurile indiscutabile ale anglosferei –rockul (și prin extensie, metalul) – a ajuns în inima Mamei Rusia și a bucurat oamenii cu elementul care a unit poate cei mai mulți oameni în istorie și rareori a divizat: muzica. Când vine vorba de muzică de calitate, nu contează ce nație, religie, ideologie, orientare sexuală etc. ai; cu toții suntem în fața acelui videoclip, vinil, CD, acelei casete, pentru a rezona cu poezia din versuri, a aprecia măreția instrumentelor și a aduce o pată de culoare vieții noastre, ori de câte ori simțim nevoia.

foto captura Youtube Metallica Live Moscow 1991

Pentru o perioadă scurtă de timp, acolo în nord-vestul Moscovei, mantrele rușilor nu mai erau cele tradiționale – pasivitate internă și cucerire externă, ci erau idealurile muzicii rock – libertatea, dreptatea, poate chiar și pacifismul (nu satanismul și drogurile, cum încă mai cred azi ipochimeni prost informați, care nu s-au deranjat să citească sau să asculte măcar odată versurile marilor formații). Direcția în care se îndrepta lumea părea atât de bună, încât un mare filosof politic, Francis Fukuyama, își lansa volumul intitulat „Sfârșitul istoriei și ultimul Om” (1992), în care proclama triumful democrației liberale în „războiul” regimurilor politice.

Cum în 1991 Metallica și-a lansat albumul care a ajuns să fie cel mai vândut din toată industria metal (și astăzi se vinde lunar în mii de copii), și în 2023, în primăvară, veteranii scot un nou album, menținând ștacheta așteptărilor ridicată. Doar că de această dată turneul lor european nu se va opri și la Moscova; trăim iar vremuri în care omenirea se scindează în două și câțiva duși cu pluta se pun pavăză în fața muzicii și a libertății, alegând cenzura, propaganda, armele și alte primitivisme tipice speciei umane, din păcate. 

Mi s-a părut de bun augur ca la un an de la începerea războiului din Ucraina să vă împărtășesc această poveste și propun să ne comportăm cu Rusia în continuare astfel: în vremuri conflictuale să fim mereu critici și în gardă față de propaganda radiată de la Kremlin și în vremuri de pace să găsim iar mijloace precum muzica prin care să conviețuim fericiți și indiferenți de naționalitățile din buletine... iar în ambele cazuri să citim literatură rusă, ca să nu murim totuși proști și inculți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tinerii aia frumosi din 1991 ar trebui sa fie astazi cei care conduc Rusia.
    Se pare ca au pierdut acel spirit al libertatii...
    • Like 0
  • D check icon
    ♪ Emancipate yourselves from mental slavery
    None but ourselves can free our minds ♪
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult