Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Nu se mai pomenise așa ceva în Rusia”. Cum a adus Metallica libertatea vestului în Moscova în anul 1991

Metallica - Live In Moscow, Russia 1991

Foto: Massimo Alabresi / AP / Profimedia

28 septembrie 1991, Aerodromul Tushino, Moscova. URSS-ul s-a destrămat și muzica rock penetrează în sfârșit Rusia, bastionul comunismului secolului XX. ACDC și Pantera au o prestație incredibilă, însă capul de serie al acestui eveniment era, indiscutabil, Metallica. Concertul având intrare liberă, cifrele oficiale spun că au venit 500.000 de oameni, o cifră deja enormă pentru un concert, însă în lumea fanilor muzicii rock și metal se știe că cifra neoficială a fost de 1,6 milioane de oameni. Doar două sau trei concerte din întreaga istorie a muzicii au reușit să strângă mai mulți spectatori și în niciun caz nu se credea că muzica heavy metal poate să reunească atât de mulți admiratori într-un loc, darămite Moscova. 

Filmările evenimentului, disponibile pe Youtube, arată mulțimile de oameni ce au împânzit locul, steaguri americane și britanice fluturând pe alocuri, un elicopter al forțelor de ordine rusești ce a survolat constant mulțimea și rânduri ale Armatei Roșii ce se intercalau cu spectatorii; nu se mai pomenise așa ceva în Rusia, astfel încât soldații băteau oamenii care erau „prea agitați” de la atmosfera concertului, o manifestare însă perfect normală la concertele rock. 

Metallica a spart definitiv în acele două ore bariera de netrecut între est și vest: deja de la jumătatea concertului, mulți soldați au abandonat represiunile și sunt filmați cum se bucură de muzică, cum scandează la îndemnul trupei, cu chipiul într-o mână și țigara în cealaltă. Concertul a fost legendar, îți dă fiori ori de câte ori l-ai asculta, iar de atunci mereu când Metallica ajungea în turneele sale la Moscova, știai ca fan că acel concert va fi legendar; unul dintre simbolurile indiscutabile ale anglosferei –rockul (și prin extensie, metalul) – a ajuns în inima Mamei Rusia și a bucurat oamenii cu elementul care a unit poate cei mai mulți oameni în istorie și rareori a divizat: muzica. Când vine vorba de muzică de calitate, nu contează ce nație, religie, ideologie, orientare sexuală etc. ai; cu toții suntem în fața acelui videoclip, vinil, CD, acelei casete, pentru a rezona cu poezia din versuri, a aprecia măreția instrumentelor și a aduce o pată de culoare vieții noastre, ori de câte ori simțim nevoia.

foto captura Youtube Metallica Live Moscow 1991

Pentru o perioadă scurtă de timp, acolo în nord-vestul Moscovei, mantrele rușilor nu mai erau cele tradiționale – pasivitate internă și cucerire externă, ci erau idealurile muzicii rock – libertatea, dreptatea, poate chiar și pacifismul (nu satanismul și drogurile, cum încă mai cred azi ipochimeni prost informați, care nu s-au deranjat să citească sau să asculte măcar odată versurile marilor formații). Direcția în care se îndrepta lumea părea atât de bună, încât un mare filosof politic, Francis Fukuyama, își lansa volumul intitulat „Sfârșitul istoriei și ultimul Om” (1992), în care proclama triumful democrației liberale în „războiul” regimurilor politice.

Cum în 1991 Metallica și-a lansat albumul care a ajuns să fie cel mai vândut din toată industria metal (și astăzi se vinde lunar în mii de copii), și în 2023, în primăvară, veteranii scot un nou album, menținând ștacheta așteptărilor ridicată. Doar că de această dată turneul lor european nu se va opri și la Moscova; trăim iar vremuri în care omenirea se scindează în două și câțiva duși cu pluta se pun pavăză în fața muzicii și a libertății, alegând cenzura, propaganda, armele și alte primitivisme tipice speciei umane, din păcate. 

Mi s-a părut de bun augur ca la un an de la începerea războiului din Ucraina să vă împărtășesc această poveste și propun să ne comportăm cu Rusia în continuare astfel: în vremuri conflictuale să fim mereu critici și în gardă față de propaganda radiată de la Kremlin și în vremuri de pace să găsim iar mijloace precum muzica prin care să conviețuim fericiți și indiferenți de naționalitățile din buletine... iar în ambele cazuri să citim literatură rusă, ca să nu murim totuși proști și inculți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tinerii aia frumosi din 1991 ar trebui sa fie astazi cei care conduc Rusia.
    Se pare ca au pierdut acel spirit al libertatii...
    • Like 0
  • D check icon
    ♪ Emancipate yourselves from mental slavery
    None but ourselves can free our minds ♪
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult