Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Nu se mai pomenise așa ceva în Rusia”. Cum a adus Metallica libertatea vestului în Moscova în anul 1991

Metallica - Live In Moscow, Russia 1991

Foto: Massimo Alabresi / AP / Profimedia

28 septembrie 1991, Aerodromul Tushino, Moscova. URSS-ul s-a destrămat și muzica rock penetrează în sfârșit Rusia, bastionul comunismului secolului XX. ACDC și Pantera au o prestație incredibilă, însă capul de serie al acestui eveniment era, indiscutabil, Metallica. Concertul având intrare liberă, cifrele oficiale spun că au venit 500.000 de oameni, o cifră deja enormă pentru un concert, însă în lumea fanilor muzicii rock și metal se știe că cifra neoficială a fost de 1,6 milioane de oameni. Doar două sau trei concerte din întreaga istorie a muzicii au reușit să strângă mai mulți spectatori și în niciun caz nu se credea că muzica heavy metal poate să reunească atât de mulți admiratori într-un loc, darămite Moscova. 

Filmările evenimentului, disponibile pe Youtube, arată mulțimile de oameni ce au împânzit locul, steaguri americane și britanice fluturând pe alocuri, un elicopter al forțelor de ordine rusești ce a survolat constant mulțimea și rânduri ale Armatei Roșii ce se intercalau cu spectatorii; nu se mai pomenise așa ceva în Rusia, astfel încât soldații băteau oamenii care erau „prea agitați” de la atmosfera concertului, o manifestare însă perfect normală la concertele rock. 

Metallica a spart definitiv în acele două ore bariera de netrecut între est și vest: deja de la jumătatea concertului, mulți soldați au abandonat represiunile și sunt filmați cum se bucură de muzică, cum scandează la îndemnul trupei, cu chipiul într-o mână și țigara în cealaltă. Concertul a fost legendar, îți dă fiori ori de câte ori l-ai asculta, iar de atunci mereu când Metallica ajungea în turneele sale la Moscova, știai ca fan că acel concert va fi legendar; unul dintre simbolurile indiscutabile ale anglosferei –rockul (și prin extensie, metalul) – a ajuns în inima Mamei Rusia și a bucurat oamenii cu elementul care a unit poate cei mai mulți oameni în istorie și rareori a divizat: muzica. Când vine vorba de muzică de calitate, nu contează ce nație, religie, ideologie, orientare sexuală etc. ai; cu toții suntem în fața acelui videoclip, vinil, CD, acelei casete, pentru a rezona cu poezia din versuri, a aprecia măreția instrumentelor și a aduce o pată de culoare vieții noastre, ori de câte ori simțim nevoia.

foto captura Youtube Metallica Live Moscow 1991

Pentru o perioadă scurtă de timp, acolo în nord-vestul Moscovei, mantrele rușilor nu mai erau cele tradiționale – pasivitate internă și cucerire externă, ci erau idealurile muzicii rock – libertatea, dreptatea, poate chiar și pacifismul (nu satanismul și drogurile, cum încă mai cred azi ipochimeni prost informați, care nu s-au deranjat să citească sau să asculte măcar odată versurile marilor formații). Direcția în care se îndrepta lumea părea atât de bună, încât un mare filosof politic, Francis Fukuyama, își lansa volumul intitulat „Sfârșitul istoriei și ultimul Om” (1992), în care proclama triumful democrației liberale în „războiul” regimurilor politice.

Cum în 1991 Metallica și-a lansat albumul care a ajuns să fie cel mai vândut din toată industria metal (și astăzi se vinde lunar în mii de copii), și în 2023, în primăvară, veteranii scot un nou album, menținând ștacheta așteptărilor ridicată. Doar că de această dată turneul lor european nu se va opri și la Moscova; trăim iar vremuri în care omenirea se scindează în două și câțiva duși cu pluta se pun pavăză în fața muzicii și a libertății, alegând cenzura, propaganda, armele și alte primitivisme tipice speciei umane, din păcate. 

Mi s-a părut de bun augur ca la un an de la începerea războiului din Ucraina să vă împărtășesc această poveste și propun să ne comportăm cu Rusia în continuare astfel: în vremuri conflictuale să fim mereu critici și în gardă față de propaganda radiată de la Kremlin și în vremuri de pace să găsim iar mijloace precum muzica prin care să conviețuim fericiți și indiferenți de naționalitățile din buletine... iar în ambele cazuri să citim literatură rusă, ca să nu murim totuși proști și inculți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tinerii aia frumosi din 1991 ar trebui sa fie astazi cei care conduc Rusia.
    Se pare ca au pierdut acel spirit al libertatii...
    • Like 0
  • D check icon
    ♪ Emancipate yourselves from mental slavery
    None but ourselves can free our minds ♪
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult