Ion Iliescu naște controverse și după moarte

foto. Profimedia

Ion Iliescu naște controverse și după moarte. Mă așteptam la valul acesta de ură, pentru că asta e: ură pură, venin 100%.

Constantin Noica spunea că istoria nu e doar o succesiune de întâmplări și date cronologice, istoria e un organism viu care evoluează și se transformă odată cu trecerea timpului. N-am înțeles eu atunci prea bine despre ce e vorba, însă astăzi îi dau dreptate filozofului. Cel mai important eveniment socio-politic la care am participat în viața mea a fost Revoluția din decembrie 1989. Eram student în anul întâi la Politehnică și m-am implicat trup și suflet în mișcarea de protest împotriva regimului. Simțeam că particip la ceva cu adevărat istoric. Înainte de declanșarea revoluției știam foarte clar că m-am născut în comunism, am fost educat în comunism, urma să-mi trăiesc viața de adult în comunism și la final să mor în comunism. Eu nu știam un alt conducător în afară de Nicolae Ceaușescu și sinistra lui soție, cum spuneam la Revoluție. Nu credeam că voi mai apuca vreodată un alt președinte al RSR. Chiar dacă s-ar fi schimbat, tot un Ceaușescu ar fi venit. Învățasem la școală că există și alte țări pe lumea asta, dar nici măcar nu visam vreodată să vizitez o altă țară. Viața mea s-ar fi desfășurat în România după tipicul comunist, aș fi primit o repartiție în provincie, acolo aș fi primit o casă de la stat, aș fi încercat toată viață să mă întorc în București și cam asta ar fi fost totul. 

A spus foarte bine Lavinia Bertea că nimeni nu a prevăzut căderea URSS-ului, niciun istoric la nivel internațional nu-și poate aroga meritul că a prevăzut descompunerea URSS-ului. În contextul ăsta vă puteți da seama că evenimentele din decembrie 89 au venit ca un veritabil șoc peste o lume împietrită într-o societate distopică. Astăzi, după 35 de ani de capitalism, pot spune că oamenilor le trebuie calități complet diferite să trăiască în capitalism față de comunism. În momentul în care judecăm perioada respectivă, cum au votat oamenii, ce au făcut, deciziile luate, trebuie să ne întoarcem în vremurile respective și să vedem ce gândeau, ce mentalități aveau, ce frici erau. Este incorect să judeci astăzi, cu mintea de azi, cu informațiile de acum, ce s-a întâmplat acum 35 de ani.

Eu mi-am dorit în anii respectivi ieșirea României cât mai repede din comunism, simțeam că tot comuniștii ne conduc și nu e bine. Ca urmare m-am înscris imediat în PNL și la primele alegeri libere, în 20 mai 1990, în Duminica Orbului, eram reprezentantul partidului istoric și al lui Radu Câmpeanu în secția de votare unde eram arondați cu domiciliul. Inutil să vă mai spun că la vremea respectivă să fii membru PNL era un risc, oamenii ne identificau cu reprezentanții moșierilor, ai regelui, ai burghezilor și ai celor care n-au mâncat salam cu soia. Foarte mult timp la Revoluție s-a strigat ''Jos Ceaușescu'', ''Jos comunismul'' s-a strigat mult mai târziu și mult mai firav. Chiar Iliescu a spus atunci că Ceaușescu a întinat idealurile mărețe ale socialismului și toată lumea l-a crezut, pentru că asta voia atunci marea masă a poporului român - continuarea comunismului fără Ceaușescu. Au fost cozi la secțiile de votare de la deschidere până la închidere, au votat toți vecinii mei, foști colegi de școală, prietenii din bloc. Toți știau că eu reprezint PNL-ul în secția respectivă, taică-meu mi-a spus că sunt reacționar, au votat și părinții mei cu Ion Iliescu și cu FSN-ul. Toată noaptea am numărat la voturi, a fost un rezultat copleșitor pentru Ion Iliescu și FSN, ca pe vremea alegerilor din comunism. Am tot încercat să contest anumite voturi, eram aliat cu reprezentantul de la țărăniști, că nu e pusă ștampila cum trebuie, că nu se vede clar conturul etc, însă era imposibil să obținem ceva chiar dacă ceilalți membrii din comisie ne mai dădeau câștig de cauză. Votul era masiv pentru Ion Iliescu și FSN. La alegerile din 90, Ion Iliescu a luat în primul tur peste 12 milioane de voturi, ceva absolut incredibil. Ca să vă dați seama de amploarea victoriei, vă spun că Nicușor Dan nu a luat în primul tur al alegerilor 2 milioane de voturi. Uneori mă întreb unde erau toți acești anti-comuniști și anti-Iliescu atunci ? Întrebare retorică.

Oamenii trăiau atunci o bucurie mare, dar și o spaimă profundă, nu știau ce va urma, unde ne îndreptăm. Își doreau libertate, democrație, poate chiar și capitalism, dar nimeni nu știa ce înseamnă toate aceste lucruri. Noi nu mai văzusem banane sau portocale de ani de zile, stăteam la coadă la tacâmuri de pui, cum puteam noi să înțelegem schimbarea la care eram expuși? Atunci i-am condamnat pe cei care l-au votat pe Iliescu, mi-am condamnat și părinții, astăzi însă îi înțeleg. Trecerea de la comunism la capitalism nu a fost un proces ușor, a fost dramatic, iar suferința nu a putut fi evitată. Dacă mă întrebați pe mine oamenii au anticipat corect în 90 că vor veni vremuri grele, și au venit, a venit perioada oribilă a tranziției, întreprinderi închise, șomaj, mișcări sociale, greve, mineriade, demonstrații, inflație, emigrație. Trecerea de la comunism la capitalism a fost un proces lung și greoi care a făcut multe victime. A veni astăzi și a judeca simplist, ieftin, pueril, perioada respectivă, fără să vezi contextul acelor ani, e o dovadă de superficialitate profundă. Văd că sunt mulți oameni cu frică de Dumnezeu care judecă făcând spume la gură, nu uitați să nu judecați căci veți fi judecați. Cine e fără de păcat să arunce primul piatră.

Unii nu se născuseră atunci sau erau prea mici, alții pur și simplu au uitat, unii sunt orbiți de ură din motive personale, alții cred că e cool să fie anti, în realitatea perioada anilor 90 e mult mai complexă decât ni se prezintă acum. Adevărul este că ieșirea din comunism s-a realizat prin comuniști, nu a existat altă cale. După război mulți viteji se-arată, sunt astăzi comentatori care îi condamnă pe cei care l-au votat pe Ion Iliescu, că ei sunt vinovați, că n-au avut dreptate sau că au fost proști. Votul popular nu este despre dreptate sau despre prostie și inteligență, votul popular este despre încredere în primul rând. Chiar dacă eu n-am votat niciodată în viața mea cu Ion Iliescu - nici măcar în turul doi cu Vadim, atunci n-am votat deloc - eu nu pot să nu respect votul oamenilor care au avut încredere în Iliescu, a fost opțiunea lor.

Există reacții violente zilele astea la adresa lui Ion Iliescu, isterice, acide, revanșarde, asta nu ne arată nouă decât un singur lucru, noi nu am învățat încă ce înseamnă democrația, noi nu am învățat nimic din ce ne-a spus Ion Rațiu în celebra dezbatere din 90, să respectăm punctul de vedere al celuilalt. La noi foarte repede oamenii aruncă cuvinte grele, acuzații fără fundament, jigniri, toate fără să sufere niciun fel de consecințe. Eu am trăit Revoluția din 89, am trăit mineriadele, memoria încă nu m-a lăsat, știu exact ce s-a întâmplat, n-are cum să vină un tinerel să mă spele pe mine pe creier cu șabloanele lui aberante. ‘’Mi-e prieten Platon dar mai prieten mi-e adevărul’’ .

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp