Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

ÎPSDragnea se balegă pe stradă

Tot ce avea de transmis PSDragnea în ora și jumătate din prețioasa viață de lider suprem a d-sale, pe care a cheltuit-o explicând lucruri elementare unor nerușinați de jurnaliști, e rezumat în râsul său plictisit, devenit spre final rânjet.

Când în frigul străzii se află de zile în șir sute de mii de oameni care protestează, când aseară au fost răniți oameni în fața Guvernului, ÎPSDragnea râde plictisit.

Am puterea, băi, prăpădiților, băi, fraierilor, și fac abuz de ea în toate pozițiile, ați priceput, sau trebuie să repet?

Mi se bullshit nu numai de voi, strada, ci și de ce spun Comisia Europeană sau ambasadorii a 6 state occidentale partenere ale României, ca să nu mai vorbesc de ratații de la CSM, Parchetul General, DNA, DIICOT, ÎCCJ adică una, Justiția.       

Ministrul Florin Jianu și-a dat demisia nu pentru că n-a vrut să gireze „minciuna și impostura”, și vrea să-și poată privi copilul în ochi, așa cum a declarat limpede și ferm, ci pentru că s-ar fi speriat de niște înjurături primite prin SMS, a cuvântat limba de pantofi a PSDragnea, Grindeanu.

Nu sunt ministrul Justiției, zice dl Dragnea, nu sunt specialist, după ce a livrat niște interpretări proprii ale ordonanțelor, din care să rezulte că sunt perfecte. Nu i le-a cerut nimeni. În schimb, la întrebarea: „De ce prin Ordonanță de Urgență, și nu pe cale normală, au fost adoptate niște legi pe teme nepomenite în campania dvs electorală?” n-a fost capabil să răspundă coerent.

Cât despre răspunsul la întrebarea „Ați afirmat că «discuția despre corupție e o prostie» (bullshit, balegă de taur, în engleză) într-un interviu pentru un post de radio elvețian?” și anume, „Vorbele sunt ale mele, dar nu știu eu cum le-au montat ei”, e monumental – probabil că dl Dragnea spusese „Bullshit despre corupție e o discuție”...

Așa cum, din nefericire, prevedeam aseară, singura speranță rămân oamenii care ies în stradă. PSDragnea mizează pe doborârea lor cu ajutorul frigului, oboselii, lehamitei.

Sau, dacă totuși rezistă, cu niște pietre și cocteiluri Molotov mai bine plasate decât cele de aseară...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult