Uciderea lui Jamal Khashoggi, cel puţin modul ȋn care aceasta a fost relatată de mass-media turce, înfierbântată ṣi de declaraţiile preşedintelui Erdogan pe aceasta temă, a stȃrnit nemulţumirea cancelariilor occidentale, dar şi interesul internauţilor, şocaţi de aspectele macabre ale relatărilor venite dinspre Ankara. Rămȃne de văzut dacă se va reuşi clarificarea aspectelor legate de (probabila) moarte a jurnalistului; cȃt priveşte tragerea la răspundere a vinovaţilor, ne ȋndoim că vreo instanţă, fie naţională, fie internaţională, va putea da vreodată un verdict definitiv de condamnare a cuiva. Să amintim doar că, ȋn urma afirmaţiei preşedintelui Trump că Arabia Saudită va fi pedepsită exemplar dacă i se va dovedi vinovăţia, aceasta a reacţionat neaşteptat de dur, ameninţȃnd cu stoparea exportului de hidrocarburi. Iar cȃnd vorbim de ţara ce asigură circa 10% din producţia totală de ţiţei a lumii şi aliatul principal ȋn această parte de lume a Statelor Unite (ȋn cursul verii, la solicitarea Departamentului de Stat, saudiţii au reuşit să determine OPEC să decidă majorarea producţiei de ţiţei, ȋn ciuda opoziţiei unor ţări precum Iranul sau Irakul), expresia romană Fiat justitia et pereat mundus pare la fel de desuetă precum limba vorbită odinioară de bravii romani.
Dl. Jamal Khashoggi face parte dintr-o familie bogată a Regatului saudit, originară din Medina, apropiată de conducătorii Riadului. Însuşi jurnalistul, după ce a studiat la Universitatea Indiana din SUA, s-a remarcat ca ziarist şi, ulterior, director, pentru mai multe publicaţii regionale, panarabe, majoritatea susţinute financiar de guvernul saudit. Astfel, ajunge să relateze conflictele din Algeria, Kuweit sau Afganistan, unde ajunge să ȋl cunoască ȋndeaproape pe Osama bin Laden, căruia ȋi va da ocazia mai tȃrziu să ȋşi facă cunoscute opiniile ȋn cadrul unor interviuri realizate ȋn cursul ultimului deceniu al veacului trecut. Cunoaşterea din interiorul cercurilor de putere a evenimentelor locale l-a transformat ȋntr-una din vocile autorizate şi ascultate ȋn lumea occidentală. Iar cȃnd prestigiul său ṣi un singur editorial publicat de el în Washington Post au făcut ca banii cheltuiţi de prinţul Mohhamad bin Salman, adevăratul deţinător al puterii la Riad, pentru imaginea sa de modernizator şi vizionar să fie aruncaṭi pe apa sâmbetei, şi-a atras ura noilor cercuri de putere din jurul prinṭului. Dacă dl. Khashoggi aprecia unele dintre măsurile „modernizatoare” ale noului prinţ, cum ar fi acordarea dreptului de a conduce femeilor din Regat, modul ȋn care s-a produs acuzarea şi arestarea multora dintre membrii Casei regale şi a liderilor saudiţi ȋn urma unor acuzaţii de corupţie l-au făcut să exclame ȋn prestigiosul cotidian american: „Arabia Saudită nu a fost niciodată atȃt de represivă. Acum a devenit insuportabil!”
Pe de altă parte, pentru a avea un tablou complet al activităṭii sale, trebuie amintit că adversarii săi l-au acuzat a fi fost, dacă nu membru, cel puţin simpatizant al Frăţiei musulmane. Chiar ȋntr-un editorial recent din Washington Post titra că Statele Unite greşesc cȃnd repudiază Frăţia musulmană, aceasta constituind o opţiune politică pentru ȋntreaga lume arabă.
Înainte de a vorbi despre jocul de interese din jurul uciderii jurnalistului şi a ȋncerca să ȋnţelegem această organizaţie, trebuie să reamintim ceea ce Raymond Charles, cunoscutul orientalist, scria: „Islamul (de la rădăcina selam – „supunere faţă de Dumnezeu”) este în cele dintâi o religie, apoi un stat şi, în sfârşit, o cultură.” Astfel, această organizaţie egipteană fondată ȋn 1928 de către al-Banna şi-a propus să introducă legea lui Allah ȋn Egipt şi, ulterior, ȋn celelalte state musulmane. Cum spunea ṣi Raymond Charles, pentru fraţii musulmani, statul nu poate fi disociat de credinţă. Este adevărat că, ȋn prezent, membrii ei participă activ la viaţa politică a unor state din regiune, însă niciunul nu s-au dezis de principiul enunţat ȋncă de la fondarea sa. Iar, de-a lungul vremii, a fost acuzată de atentate de prim rang, cum ar fi cel ratat ȋmpotriva lui Gamal Abdel Nasser. Folosindu-se de acest pretext, preşedintele egiptean interzicea atunci Frăţia, iar teoreticianul său de la acel moment, Sayyid Qutb va muri spȃnzurat ȋntr-o ȋnchisoare egipteană pentru cărţile şi articolele sale.
Interesant este ca Sayyid Qutb beneficiase anterior de o bursă ȋn Statele Unite. Însă călatoria sa ȋn măreaţa Americă nu ȋi va stȃrni admiraţia pentru organizarea politică şi prosperitatea de aici. Din contră, el a criticat aspru pasiunea americană pentru muncă şi profit pe care o vedea drept principala cauză a ȋndepărtării omului de menirea sa divină. Mergȃnd mai departe cu raţionamentul, Statele Unite erau adevăratul pericol şi duşman al islamului, spoiala sa, contrară naturii umane, putȃnd să ȋi ducă la pierzanie pe credincioşii musulmani. Iar de la Qutb îṣi trag seva doctrinală majoritatea organizaṭiilor teroriste care bântuie regiunea, dar ṣi organizaṭii musulmane respectate din Occident.
Frăţia va ajunge să conducă Egiptul după Primăvara arabă, însă va accepta să împartă puterea cu militarii pe a căror forṭă se fundamenta ṣi dictatura anterioară a lui Mubarak. Când evenimentele din regiune au scăpat de sub control, ameninṭând ṣi Regatul faraonilor cu haosul ṣi fundamentalismul (evident, cu un nou exod asupra Europei care, în cazul numărului de populaṭie al Egiptului, ar fi fost probabil funest pentru viitorul politic al UE), Washingtonul ṣi capitalele europene au permis revenirea generalilor la putere. Asta după ce, în 2011, dictaturile seculariste din nordul Africii ṣi Orientul mijlociu erau considerate de către administraṭia Obama drept răul absolut. Da, între timp, experienṭa nefastă în care a degenerat Primăvara arabă, au constituit o lecṭie dură pentru întreaga lume. În consecinṭă, cancelariile occidentale au dezavuat formal răsturnarea preṣedintelui ales, Mohamed Morsi.
Astăzi, pe geamurile dughenelor egiptene, zâmbetul paternalist al lui Hosni Mubarak a fost înlocuit de seriozitatea generalului el-Sisi.
Totuṣi, acum, când prinṭul Mohhamad bin Salman încearcă să îṣi determine aliatul, Statele Unite, cărora le-a oferit cu generozitate contracte de furnizare de tehnică militară, să declare Frăṭia musulmană organizaṭie teroristă, dl. Khashoggi, unul dintre preferaṭii cercului de putere din jurul fostului rege saudit, consilier al miniṣtrilor saudiṭi din Occident, prieten al unora din ṣefii serviciilor secrete, propunea Americii o Frăṭie musulmană care să emancipeze lumea arabă.
Este greu de înṭeles viziunea politică a jurnalistului apropiat de bin Laden, devenit după 11 septembrie 2001, consilier politic. Să fie doar o poziṭie care să îi fi slujit noului său „prieten ṣi binefăcător” preṣedinte al Turciei, dl. Erdogan, care a devenit unul dintre principalii „comunicatori” ai aspectelor uciderii jurnalistului? Sau o mână de ajutor dată contestatorilor (nu puṭini, foarte bogaṭi, prieteni ṣi finanṭatori ai publicaṭiilor în care a activat de-a lungul vremii, printre care ṣi unul din cei mai bogaṭi oameni din lume, prinṭul bin Talal) pe care bin Salman i-a aruncat toamna trecută într-o poleită ṣi luxoasă puṣcărie, hotelul Ritz-Carlton? Oricum, a sprijini o asemenea organizaṭie sau a o propune ca variantă fezabilă pentru conducerea politică a statelor din regiune nu te poate eticheta în niciun fel drept „reformator” sau având viziuni occidentale, chiar dacă subiectul asupra căruia îṭi îndrepṭi atenṭia este Arabia Saudită.
Să amintim doar că preṣedintele Erdogan este un susṭinător al Frăṭiei musulmane, el însuṣi adept al Islamului politic ṣi conservator declarat. Susṭinerea Turciei pentru filialele naṭionale ale sale a fost constant. Pe de altă parte, Turcia visează la reînvierea puterii sale de altădată, putere care se extindea mai cu seamă asupra lumii arabe. Însă, faṭă de situaṭia politică a Imperiului otoman, acum are un redutabil oponent, Arabia Saudită, care râvneṣte, la rândul său, la preeminenṭa asupra Magrebului ṣi Orientului Apropiat. Si care, la fel, promovează Islamul politic, însă sub forma wahabismului. Tot pentru susṭinerea acordată Frăṭiei musulmane de către Qatar (dar ṣi a altor organizaṭii, inclusiv ṣiite) Qatarul a fost deja izolat politic încă din cursul anului trecut. Turcia este un adversar de calibru, iar o confruntare deschisă a Arabiei Saudite cu Ankara ar avea consecinṭe impredictibile, cel puṭin pentru moment.
Turcia de azi a devenit refugiu al multor dizidenṭi ai regimurilor actuale din Orientul apropiat. Uciderea unuia dintre cei mai de seamă dintre ei, într-un mod brutal, este nu doar un avertisment dat Turciei ṣi o pată de ruṣine pe orgoliul său, ci un semnal dur dat tuturor adversarilor noului „rege” din Riad.
Uciderea brutală a unui jurnalist cutremură acum lumea. Însă ne întrebăm cum vor suna titlurile care vor urma peste un an… Fiecare dintre dictatorii sângeroṣi ai regiunii ṣi-a început cariera promiṭând reforme, făcând gesturi de bunăvoinṭă, arătându-se deschis înspre valorile occidentale. Mubarak, al-Assad, Saddam Hussein, pentru a-i aminti doar pe cei mai cunoscuṭi. Însă niciunul dintre ei nu a trecut atât de repede de la promisiunea acordării femeilor a dreptului de a conduce maṣini la atrocităṭi. Și, mai ales, niciunul dintre ei nu stăpânea peste 10% din producṭia mondială de ṭiṭei.
Este al doilea an când saudiṭii „încălzesc” toamnele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
,,Asasinat brutal", oare sculele cu care l-au secșionat erau proaspăt ascuțite sau foarte uzate, ca să fie cît mai solicitant pentru călău sau pentru pedepsit.
Deci noi cu cine ținem?