În Orientul Mijlociu e greu să distingi într-un conflict "băieții buni" de "băieții răi". Foto: Abaca Press / Profimedia

„Este un an greu pentru lumea occidentală aflată în continuu declin.” Sunt mulţi care afirmă asta, pregătiţi să îi cânte prohodul. Unii de bună-credinţă, alţii care îşi vor încasa un serios bonus în caz că se va întâmpla, măcar parţial, asta. Foto: Foto: Apaimages / Sipa Press / Profimedia

E o dimineață complicată în Orientul Mijlociu. Israelul a atacat Iranul după mai multe zile în care s-a așteptat răspunsul guvernului lui Netanyahu la atacul cu drone și rachete al Iranului de sâmbăta trecută. Foto: Profimedia Images & X

Un război din umbră care durează de zeci de ani a ieșit la iveală peste noapte, sâmbătă seară, când peste 300 de proiectile lansate de Iran asupra Israelului (170 de drone, 30 de rachete de croazieră şi 120 de rachete balistice) au fost interceptate și doborâte de apărarea aeriană. Operațiunea Teheranului, scrie CNN, a fost extrem de bine coregrafiată, aparent concepută pentru a minimiza numărul de victime, maximizând în același timp spectacolul. Într-un comentariu pentru Republica, Liora Hendelman, directoare a Centrului pentru Studii Iraniene din cadrul Universității din Tel Aviv, spune că Israel se confruntă cu o dilemă în urma recentelor atacuri cu rachete lansate de Iran, fiind pentru prima dată de la începutul anilor '90 încoace când țara condusă de Benjamin Netanyahu a fost ținta rachetelor unui stat suveran. La rândul său, Meir Litvak, profesor de Istorie a Orientului Mijlociu la Universitatea din Tel Aviv, a declarat pentru Republica.ro că Netanyahu poate folosi atacul Iranului de sâmbătă pentru a repara relațiile Israelului cu SUA și pentru a consolida alianța anti-iraniană din Orientul Mijlociu. Foto: Abir SULTAN / AFP / Profimedia

Criza mult așteptată din Orientul Mijlociu a sosit. După atacul aerian de săptămâna trecută al Israelului asupra consulatului iranian din Damasc, în care au fost uciși mai mulți generali iranieni, sâmbătă seară a venit și răspunsul regimului de la Teheran. Foto: Ayal Margolin/JINI / Xinhua News / Profimedia

În urmă cu mai bine de un deceniu, Hillary Clinton, pe atunci secretar de stat al preşedintelui Obama, schimba pivotul politicii externe americane din Orientul Mijlociu înspre Asia de Sud-Est în speranţa de a îndigui interesele Chinei încă din zona sa de influenţă geografică. Foto: Getty Images

Liderul de la Casa Albă deja s-a întâlnit cu premierul israelian Yair Lapid și cei doi s-au angajat joi să nu permită Iranului să se doteze cu arme nucleare. Pe scurt, „Declaraţia de la Ierusalim” reafirmă sprijinul SUA pentru „avantajul militar” al Israelului în regiune şi capacitatea statului evreu „de a se apăra singur”. (Foto: Mandel Ngan / AFP / Profimedia)

Problemele din Afganistan atrag în mod firesc şi evident atenţia opiniei publice mondiale înspre inima Asiei, dar sunt şi alte situaţii mai apropiate de noi care meritã sã fie analizate şi conceputã o strategie geopoliticã naţionalã. (Foto: Louisa Gouliamaki / AFP / Profimedia)

Preşedintele Consiliului de miniştri, Mario Draghi, surprindea pe toată lumea în cursul conferinţei de presă de joi când devenea „purtătorul de cuvânt” al întregii Uniuni Europene cu declaraţia sa directă: „M-a deranjat umilinţa pe care preşedinta Comisiei Europene a trăit-o. Erdogan este un dictator, un dictator cu care trebuie să cooperăm, dar, în acelaşi timp, trebuie să fim direcţi în a susţine poziţia noastră.” (Foto: Profimedia)

Chiar dacă România reuşea să jongleze printre interesele azi convergente, mâine divergente, ale ţărilor din Orientul Mijlociu, menţinând relaţii cordiale cu mai toată lumea şi evitând diplomatic situaţiile conflictuale, nu avea cum să fugă de partea întunecată a lumii arabe: terorismul. (Foto: Profimedia Images)