Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Justiție pe șest, ticăloșie pe față

Imaginați-vă, stimați Republicani, o descindere pentru percheziție sau arestare la sediul unor corupți, tâlhari, violatori, traficanți de droguri. Îndată ce mascații intră peste ei, un grup de purtători de panouri pe care scrie „Privitul interzis”, sau nu scrie nimic, înconjoară umăr la umăr ieșirea. Un alt grup va intra în centru, ținând panourile ca pe scuturi deasupra capetelor. Va lua naștere o formațiune mobilă de tip testudo, broasca țestoasă, folosită de legiunile romane. În dispozitiv vor fi aduși cei ridicați de organe, care, în drum spre arest, vor beneficia astfel de protejarea propriei imagini în fața jurnaliștilor ce țin morțiș să filmeze și să informeze publicul în legătură cu evenimentul. 

Dacă credeți că secvența asta e produsul acelei părți din creierul subsemnatului care s-a ocupat cu literatura Science Fiction, vă înșelați. Este realitatea înfăptuirii Justiției în viziunea Consiliului Superior al Magistraturii.

Domnii și doamnele de la CSM pretind că, citez, „cu ajutorul panourilor mobile”, pun în aplicare o directivă europeană privind prezumția de nevinovăție. Am citit și eu zisa Directivă și cred că sursa de inspirație e mai degrabă o cunoscută melodie, „No face, no name, no number”.

Căci presa și noi, cetățenii, vom înceta a lua cunoștință despre ce se întâmplă în anchetele unor inși acuzați de fărădelegi. Nu se va mai elibera niciun act în cursul urmăririi penale. Vom afla doar „descrierea pe scurt a faptei și încadrarea juridică”, dintr-un comunicat în care nu apar numele și prenumele făptuitorului, nici alte date cu caracter personal, chiar dacă persoana în cauză e acuzată, să zicem, de corupție masivă sau violuri în serie.

Mă și gândeam când va veni, după asaltul asupra independenței Justiției și încercarea de a bloca funcționarea ONG-urilor și formațiunilor societății civile, atacul asupra mass-media.

El e declanșat de către CSM, garant al independenței Justiției, dar adept, iată, al obstrucționării presei și accesului la informație al cetățenilor. 

Se dorește un soi de justiție pe șest, la secret, paralelă cu presa și populația, în care nu vor mai exista penali, ci doar niște inițiale și articole de lege.

Am spus penali? Am încurcat-o. Potrivit legii pe care vor s-o treacă alde Iordache, Nicolicea, Șerban Nicolae, dacă mai rostești cuvântul ăsta ai comis o infracțiune.

De aproape un an încoace, suntem statul grijii față de răufăcători. Criminali periculoși au fost puși în libertate la grămadă, legile Justiției sunt scrise pe față în Parlament de echipa Iordache după dictarea acuzatului Dragnea în vederea intimidării și paralizării magistraților, pentru protejarea inculpaților.

OUG 13 a fost un parfum de tei față de pachetul exploziv al legilor Justiției. Mă întreb și vă întreb: dacă în ianuarie a fost nevoie de 600.000 de oameni în stradă, de câți ar fi nevoie acum pentru a stopa megaticăloșia?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult