Iohannis, „stupefiat” de imaginile cu ursul împușcat: „Nu era mai simplu ca în loc de 50 de oameni dezorganizaţi să avem 2-3 oameni instruiţi?”

Bine ca n-a zis UN CUVINTEL despre asistenta care a murit de epuizare , tot din orasul sau la sectia de pediatrie si unde se intampla de ceva vreme numai pocinoguri dupa schimbarea fortata a conducerii administrative ! Omul dovedeste cu fiecare iesire sau declaratie ca este total neempatic cu OAMENII dar tine foarte mult la animale !

Dar cu tigrul împuşcat exact în perioada cât era el primar la Sibiu, cum a fost oare?! :)

De ce nu apare Raed Arafat sa ne spuna cat de bine lucreaza ISU ? Sau macar un general, ca tot au folosit o arma de foc? Iohanis m-a dezamagit total... are toate informatiile si butoanele si in loc sa spuna ce dobitoc (posibil general cu x stele) este responsabil de accidentul penibil cu puiul de urs, e stupefiat. Vai de noi daca am avea o situatie cu adevarat grava...

karma spune că cine împușcă va fi împușcat. cum la fel va păți/primi Marin Văleanu, ucigașul Mihaelei, în 2011, tot în Sibiu. incompetența acoperită cu minciună este deja dândă pe-afară. masa critică atinsă de impostură este dincolo de limita suportabilului. nepriceperea cruntă, iată - criminală iar, e perfectă&pregătită pentru introducerea în nomenclatorul de nemeserii. ca popor, suntem barbari. ca întreg, suntem o rușine. disprețul pentru viață e vizibil oriunde. săraci și proști, mai săraci și și mai proști. tot ce înseamnă decizie e parazitat de lepră. tot. și totul e acoperit cu minciună, strat gros, lut. ș-atât de facilă, și atât de permisă încât e firesc să fie reflexă. ca țiganii. ne vom țigăniza, chiar și fără ajutorul trustului din pache-protopopescu. în loc să căutăm înspre-n-susul umanității căutăm, fără de cap, în josul ei: țigănizare și țărănoidizare. iar dacă merităm asta, vom cunoaște lungimea galeriei, în toată durerea și chinurile-i inutile. disprețul pentru lucruri, cât de mărunte, duce inevitabil la atitudini simetrice psihopatiei. uciderea pădurilor, uciderea animalelor, uciderile arhitectonice și urbanistice practicate sălbatic de către larg răspândita pătură a borfașilor cocoțați întru parvenire ultrarapidă în tot ce înseamnă administrație, uciderea viitorului țării ăsteia, deci dreptul celor de după la o moștenire nepătată de stigmatul rușinii ș-al schilodirilor citadine ori naturale, toate crimele ăstea s-au înfăptuit în enorm de largul spațiu ce li l-am pus suicidar, dement de nonșalant, la dispoziție: nu e treaba mea. poporul român nu e format din 20.000.000 de oameni, sau 24.000.000, luându-i pe toți, de-aiurea. e format doar din câți se adună spre a apăra un principiu ori o viață ori un drept ori o pădure. ori noi, românii, niciodată nu ne-am unit spre a apăra ceva. că zic unii guriști preplătiți... ...care-i prost, își merită soarta, leu pă leu. ne unim când ni se creează terenul, conjucturile, decorurile, când agitatorii, profesioniștii mânării turmelor și cei ai prezentării... ”faptelor” își dau concursul, pe cât de profesionist, pe-atât de invizibil, adecă in credibil. bani mai mulți, viață mai frumoasă, trai mai bun și drepturi (și respect) vom avea când vom pricepe că jucând principiile în picioare ne sinucidem. și-n lumea civilizată, șefuită, sinuciderile nu sunt interesante, nu fac rating, doar provoacă indispunere sau dezgust. până vor face masă critică cei buni, aici, în România, nu vom mai avea nici păduri, nici faună, nici repere. nici sensibilitate. ne vom zombifica singuri, mai-nainte de-a o face alții cu forța ori viclenia. pe crucea poporului român va scrie așa ș-atât: șmecherită cronică. aia care sau, mai bine zis, cu care ne dăm în cap, ușurând munca amărîților din străinele-servicii-secrete-dujmane, aia cu induceri și înveninări în mase, metodic-periodic-sistematic.
iar care va scăpa nu va putea scăpa de durerea de-a vedea-mprejuru-i atâta distrugere și suferință și fără-de-noimă. inutile, criminale realități. soluția personală, individuală, într-o lume damnată, perfect damnabilă, este fără valoare umană. e doar individuală, ie prea puțin. e doar prea puțin. crime vor fi și mâine, crime vor fi și răspoimâine, cu-o zi răgaz între. nu ne va interesa, nu ne va interesa decât câți bani avem luna asta, atât. și karma ne-o merităm până-n ultima centimă, cu sau fără dobândă, care cum se știe.