Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Klaus XIV

Cristian Tudor Popescu

După ce ne-a trimis să ne energizăm jucând golf cu banii de facturi la energie electrică și gaz, președintele Iohannis arată iar că e preocupat de soarta cetățenilor. D-sa transmite de la New York încurajări și netemere. Adică, să nu ne temem de pandemia care duce la cer, de prețurile care urcă s-o ajungă, căci El, părintele națiunii, e cu noi și ne apără?

Nu, domle, n-ați înțeles. „Îl încurajez pe Florin să continue și să nu se teamă.”?!?!

De fapt, dacă vă gândiți puțin, nu mult, o să pricepeți, chiar și dumneavoastră, prostimea. 

 Ce boală, ce prețuri, vă pierdeți cu firea din atâta lucru și așteptați grijania, rectific, grija președintelui? Păi, purtați voi numele de alint Florin? Pe lângă nenorocirile voastre, cea care îl paște pe Florin e mai rea decât moartea pe un pat ATI, dacă-l mai apuci – să nu se aleagă boss la PNL! Vă dați seama? Să iasă Ludovic și Flooooorin Cîțu să rămână doar prim-ministru, că din funcția asta nu pleacă nici descarcerat de SMURD, câtă vreme îl ține prezidentul nostru în brațe. E limpede, sau trebuie să repet?

Totuși, o întrebare ar mai fi de pus: ce anume îl face pe Klaus Iohannis să scoată pe gură așa ceva, odată cu un scuipat pe Constituție? Să-l împingă în față pe acest barbugiu politic, la fel de păsător de oameni ca și El?

Nu văd decât un singur răspuns: până acum, dl președinte a mai jucat teatrul, prost, că l-ar interesa și alte ființe umane în afara nevestei d-sale; acum, când nu-l mai așteaptă încă un mandat, nu consideră că mai e cazul.

De fapt, întrebarea ar trebui formulată altfel: ce asemănare există între Ludovic, nu Întâiul, cum îi zicea președintele lui Orban, ci Ludovic al Paisprezecelea și Klaus Iohannis? Răspuns: dlui președinte i se rupe-n paișpe. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult