Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Klaus XIV

Cristian Tudor Popescu

După ce ne-a trimis să ne energizăm jucând golf cu banii de facturi la energie electrică și gaz, președintele Iohannis arată iar că e preocupat de soarta cetățenilor. D-sa transmite de la New York încurajări și netemere. Adică, să nu ne temem de pandemia care duce la cer, de prețurile care urcă s-o ajungă, căci El, părintele națiunii, e cu noi și ne apără?

Nu, domle, n-ați înțeles. „Îl încurajez pe Florin să continue și să nu se teamă.”?!?!

De fapt, dacă vă gândiți puțin, nu mult, o să pricepeți, chiar și dumneavoastră, prostimea. 

 Ce boală, ce prețuri, vă pierdeți cu firea din atâta lucru și așteptați grijania, rectific, grija președintelui? Păi, purtați voi numele de alint Florin? Pe lângă nenorocirile voastre, cea care îl paște pe Florin e mai rea decât moartea pe un pat ATI, dacă-l mai apuci – să nu se aleagă boss la PNL! Vă dați seama? Să iasă Ludovic și Flooooorin Cîțu să rămână doar prim-ministru, că din funcția asta nu pleacă nici descarcerat de SMURD, câtă vreme îl ține prezidentul nostru în brațe. E limpede, sau trebuie să repet?

Totuși, o întrebare ar mai fi de pus: ce anume îl face pe Klaus Iohannis să scoată pe gură așa ceva, odată cu un scuipat pe Constituție? Să-l împingă în față pe acest barbugiu politic, la fel de păsător de oameni ca și El?

Nu văd decât un singur răspuns: până acum, dl președinte a mai jucat teatrul, prost, că l-ar interesa și alte ființe umane în afara nevestei d-sale; acum, când nu-l mai așteaptă încă un mandat, nu consideră că mai e cazul.

De fapt, întrebarea ar trebui formulată altfel: ce asemănare există între Ludovic, nu Întâiul, cum îi zicea președintele lui Orban, ci Ludovic al Paisprezecelea și Klaus Iohannis? Răspuns: dlui președinte i se rupe-n paișpe. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult