Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Kvitová i-a știut de frică Mihaelei

Mihaela Buzărnescu

În toată istoria tenisului pe care am trăit-o vreme de o jumătate de secol, nu știu un jucător care să fie clasat până la 29 de ani dincolo de locul 300, iar la 30 de ani să arate un nivel de joc și niște rezultate de Top 20, așa cum face Mihaela Buzărnescu.

Finala ei de la Praga, cu marea jucătoare cehă Petra Kvitová, nr. 10 mondial, fost nr. 2 mondial, învingătoare în 23 de turnee WTA, între care 2 titluri la Wimbledon, a fost strânsă până la ultima minge. Mihaela a rezistat în raliuri cu Petra, a alergat excepțional, a scos ghioagele gladiatoarei cu lovituri defensiv-agresive, a punctat decisiv când a avut ocazia cu forehandul lung de linie (lovitura ei pe care începe s-o știe lumea în circuit) dar și cu reverul zvâcnit, aproape din demivolé. A produs un slais pe rever cu două mâini, gen Florian Mayer sau Fabrice Santoro, foarte incomod pentru adversară și a servit mai bine decât în semifinala cu Camila Giorgi. Kvitovei i-a fost mereu teamă de Mihaela, s-a văzut asta din cele câteva răcnete pe care le-a scos în momentele de reușită importante.

Cu eforturi deosebite, Kvitová a ajuns să conducă cu 4-1 în setul decisiv. Însă oboseala cehoaicei, depășită la rezistență fizică de româncă, era vizibilă. Dacă meciul ar fi continuat cu schimburi tari de pe fundul terenului, mai mult ca sigur Mihaela întorcea scorul, cum o făcuse și în primul set.

Aici însă, s-a văzut maturitatea tactică a campioanei Petra Kvitová. În cele două ghemuri în care a mai servit Mihaela, Petra a avut un singur obiectiv: să nu ajungă să dea în minge de două ori. Prin urmare, a returnat fiecare serviciu, ca să zic așa, excesiv de decisiv: dacă intră, bine, dacă nu, măcar nu mă consum în schimb de lovituri. Și-a păstrat astfel forțele pentru ghemurile de serviciu pe care le-a câștigat destul de clar, menținând break-ul avans: 6-3. Dacă meciul, de două ore și jumătate, se mai prelungea 15 minute, Petra ar fi cedat fizic...

Un singur lucru am să-i reproșez Mihaelei Buzărnescu: nesfârșitele vorbiri, grimase și gesticulații pe care le face către ea însăși, către antrenoare, către arbitru, către spectatori. Aproape ca Ostapenko în zilele bune. Pe lângă aspectul dizgrațios al acestui fel de a fi pe teren, „folclorul” ăsta nici nu ajută, dimpotrivă, îi îngreunează concentrarea.

Sper ca meciul de înalt nivel pe care l-a terminat cu fruntea sus în fața Petrei Kvitová să o întărească pentru înfruntarea de la Madrid cu Maria Sharapova...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult