Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Mihaela nu trebuie să creadă în lacrimi

Mihaela Buzărnescu

Meciul Mihaelei Buzărnescu împotriva Camilei Giorgi mi-a amintit de un pariu care se făcea în box cu mai bine de un veac în urmă: cei doi pugiliști, proțăpiți față în față, se loveau pe rând, cu garda jos, cât puteau de tare, fără a avea voie să schițeze cel mai mic gest de apărare. Câștiga cel care rămânea în picioare.

Mai mult de două ceasuri, românca și italianca au izbit mingea fără reținere, lung și tare, într-un ritm uimitor pentru zgura deloc rapidă de la Praga. Nimeni nu a încercat vreo temporizare, o „țăcăneală”, cu mingi mai înalte sau mai lente, de siguranță. Mihaela a mai recurs câteodată la un slais pe rever cu două mâini, dar numai când era prea înghesuită, iar lovitura, deși tăiată, rămânea adâncă și incomodă; Giorgi, în schimb, pare că nu concepe să dea în minge altfel decât puternic și semiplat.

Cea care a schimbat prima direcția de atac a fost, de cele mai multe ori, Michi, în special cu minunatul ei forehand de stângace în lung de linie. Și-a asumat mai multe riscuri decât adversara, ceea ce părea să arate soliditate psihică...

Și totuși, după ce a ajuns să conducă cu 3-2 și 40-15 în setul decisiv, și a ratat cele două mingi de break, fiind egalată și apoi depășită cu break de Giorgi, Mihaela s-a prăbușit pe bancă în lacrimi, căinându-se că i-a lipsit un deget ca să facă 4-2. Antrenoarea poloneză i-a spus un lucru foarte corect și oportun: „De ce te sperii, nu s-a întâmplat nimic, are doar 4-3, cum ți-a făcut ea break, poți să-i faci și tu. Rămâi în meci, rămâi pozitivă”. Însă Michi nu arăta în stare s-o asculte...

Criza asta nu e de tenisul mare în care joacă acum Mihaela, își are rădăcinile în Valea Plângerii, de după locul 300 WTA, pe care a traversat-o atâția ani. Spre surpriza mea însă, la 4-3 și 40-0 pentru Giorgi, Michi a făcut 5 puncte consecutiv atacând cu sânge rece. Și a egalat la 4. Acolo s-a jucat meciul.

A câștigat, dar geografia ei psihică încă este compusă din munți înalți și văi adânci.

În finala de la Praga o va întâlni însă pe Petra Kvitová, dublă câștigătoare la Wimbledon, care joacă acasă. Este meciul de cel mai înalt nivel din cariera de până acum a Mihaelei. Sper ca aceste condiții s-o facă să lase deoparte orice crispare, disperare, autocompătimire.

Dacă ne gândim la titlul unui film celebru, ea nu trebuie să mai creadă în lacrimi. Parafrazând o replică din Moscova nu crede în lacrimi, i-aș spune Mihaelei Buzărnescu: „La 30 de ani, viața în tenis abia începe”...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult