Foto: AA/ Abaca Press/ Profimedia
Mă trezesc la 3 jumate, ca moșii. Îl văd cum se întinde somnoros, nu are chef să se ridice, e prea devreme. Îl trezesc, ca să ieșim afară. Pe geam văd parcă picături de apă. Poate nu mai plouă și, cine știe, să am noroc să nu îi fac duș când ne întoarcem. Îi pun lesa.
În scară, la parter, un drac mic, negru, un fel de chihuahua corcit cu pechinez, cu maidanez, cu maltez și cu bavarez. Caterincă de cățel. Îi puseseră vecinii mâncare și apă, să stea înăuntru la căldură, ferit de vânt și de ploaie.
Ce faci, bă, piticule, cum te cheamă?
Dă din coadă, extaziat de fericire. Ieșim afară, iese și el.
Stai, băi, în scară, că e cald și nu te plouă.
Vine afară, lipit de noi Țopăie amândoi ca niște căprițe în ploaia rece, fericiți că la la 4 dimineața și-au găsit partener de joacă.
Toarnă cu găleata. Nu le pasă, ba chiar parcă le place și mai mult. Se aruncă în goană prin toate bălțile și toate noroaiele. Toate. Bucuroși ca niște purcei în mocirlă.
Începe să plouă mai tare, aud în glugă răpăit de mitralieră, dar ăștia doar se scutură și aleargă iar prin ploaie, fericiți. Râd cu gurile deschise și țopăie, chemându-se prin mocirlele din parc.
Ditamai balta, dar nu o văd, că sunt cu ochii pe ăștia mici. Am niște adidași din pânză, simt apa rece până la glezne. O bag pe aia cu origini și mămici. Gata, plecăm acasă toată gașca!
Ajungem în fața blocului. Matei iar s-a trezit la 5, și-a aprins și veioza. Singura fereastră cu lumina aprinsă – dormitorul lui. Îl prind exact când dă perdeaua la o parte, că să vadă dacă vin pe stradă. Mă surprinde de la geam și se repede să stingă veioza, să se prefacă adormit când intru eu și să nu îl mai cert că se trezește cu noaptea-n cap.
Ăla mic rămâne jos, la parter, unde are apa și mâncarea. Eu urc, deschid ușa.
Stai așa, Fuji, nu intra și tu. Dau jos geaca fleașcă, adidașii la fel, blugii mustind de noroi și apă de ploaie. Ia-l pe drăcușorul de 35 de kile în brațe până la cadă. Ia trei prosoape din alea mari, de corp, de pe balcon. Câinele are prosoape mai bune ca ale mele, că my wife a zis că eu mă descurc și așa.
E 5 și ceva dimineața. Duș, spălat câine pe labe, picioare, burtă, gât. Frecat cu prosop peste tot. Frecat cu al doilea prosop din ăla mare. Uscat cu al treilea, ca să nu bag uscătorul de păr din ăla de forță, special pentru blana lui, la ora asta. Pufăim amândoi ca niște hipopotami care acum ies din apele Nilului. Alții dorm duși la ora asta, noi deja am făcut 3 ture de parc.
Pisica toarce încet pe lângă mine, știe că nu are voie să facă gălăgie. Îi pun bobițe și schimb apa. Se trezește și perușul, schimbă-i și lui mâncarea și apa.
Se trezesc și copiii, amândoi își iau telefoanele.
Băi, ce naiba, de la ora asta pe Roblox? V-ați spălat pe dinți?
Nu îi interesează. Dacă le spune mă-sa, atunci e serios. Dacă le zic eu, nu contează.
6 și un sfert. Gata, plec. Am scăpat, my wife rămâne toată ziua cu gașca. Copiii stau acasă azi, că s-au găsit ploșnite în școli la noi, în Sectorul 5 și se tot face dezinsecție de vineri încoace sălile de clasă.
La 9 jumate, colegii de serviciu își dau ”bună dimineața”, dar eu deja am deja 6 ore de muncă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.