Cu mulți ani în urmă, cineva mi-a spus o mică povestioară cu tâlc, din care să înțeleg ce înseamnă fericirea... Foto: Ian Nolan / ImageSource / Profimedia

Există un proverb chinezesc care spune că indiferent ce facem, primăvara vine și iarba crește. Așa și cu Valentine`s, vrem, nu vrem, tot vine Ziua îndrăgostiților, chiar dacă unii o consideră o sărbătoare infamă, marketing curat, care nu are nimic de a face cu tradițiile românești, cu Dragobetele, iar alții o agreează pentru simplu fapt că este un motiv de distracție. Foto: Getty Images

El, copilul cu bucle blonde ce dormea cu lumina aprinsă, căruia îi era jenă să ceară o sticlă cu apă la alimentara din colt, care încă se mai joacă cu bețele prin pădure ori vrea să fie mângâiat pe păr – a locuit singur prima noapte din viața lui, și-a făcut cumpărături și s-a gospodărit cum a putut. Foto: Getty Images

Când eram mică, intram la ea ca la mine acasă. Pe jos nu exista parchet, pardoseală sau gresie, doar un covor frumos țesut. N-avea frigider, aragaz sau mașină de spălat. Ani de zile a spălat hainele la râu, cu maiul. Inclusiv iarna. (Foto: Inquam Photos/ Casian Mitu)

Am o simplă insuficiență respiratorie, no, am fumat toată viața, tușesc cam mult și noaptea mă ridica tusea din pat, dar în fine , nimic serios. Apoi mori. „Avea BPOC” , zice unul și nimeni nu se miră. Foto: Getty Images

Crăciunul este acea perioadă în care există o tendință pronunțată către idealizare, către imaginea familiei perfecte, a mesei perfecte, soției perfecte, a copiilor perfecți, a lucrurilor perfecte. Foto: Getty Images

Mama ne învăța să cântăm colinde, în timp ce țesea la stative și pe noi, fetele mai mici, ne punea să depănăm sculuri de lână pe vârtelniță. Bătaia cea mare era cine să facă „țegi” cu sucala, căci toate am fi vrut să ne jucăm cu lădița aceea fermecată - o jucărie a copilăriei noastre - la care puneai o bucată de tulpină de soc, scobită de măduvă, pe un fel de fus, roteai rapid o roată de lemn și firul sfârâia adunându-se bogat pe țegea, pe care o lua mama apoi și o punea în suveică. (Foto: Getty Images)

Cam prin toate vacanțele se întâmpla asta, iar pe părinți îi durea, îmi dau seama acum. Mi-au tot zis ei să ies în lume să-mi fac prieteni și să stabilesc legături sociale, dar parcă nici atât de frecvent. Cât de sociabil să fi fost încât să vreau să plec non-stop de acasă?

Am avut norocul, bucuria și plăcerea să cunosc persoane din alte țări și din alte culturi, iar un lucru este cert. Nimeni nu este perfect. În schimb nu am putut să nu remarc gradul diferit de încredere în sine, în propria cultură și civilizație. De ce nu și noi? (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Eu am înțepenit. Pentru o clipă l-am privit pe fratele meu, apoi amândoi pe tata. Sergiu a avut puterea să îi mângâie blând și cu tot dragul fruntea... (Foto: Cristian Lipovan/ Profimedia Images)