Dacă ar mai trăi, bunicul sau tata ar râde de noi ca de niște fătălăi. (Foto: Céline Gaille/ AFP/ Profimedia)

„Tatăl meu a văzut în mine truda lor, truda bunicilor mei care au murit în Transnistria, truda lor, care au dărâmat casa în momentul în care s-a îmbolnăvit fratele meu”, spune Gelu Duminică.

„Dragă Școală, te rog să ai curajul să te privești în oglindă, să jos dai straiele vechi pe care le-ai tot peticit. Nu te poți îmbrăca în izmene și să faci motocross. Nu ești adecvată zilelor pe care le trăim.”

Criza COVID-19 ne-a arătat cu claritate cât de vitale sunt serviciile noastre digitale și rețelele de comunicații, baza pentru tot ceea ce am avut nevoie să facem. Acestea trebuie să fie disponibile în orice moment, pentru a permite oamenilor să lucreze, să învețe și să rămână conectați cu familia și prietenii, iar business-urile să continue să funcționeze. (Foto: Guliver/ Getty Images)

„Educația și sănătatea sexuală reprezintă subiecte în preajma cărora bântuie foarte multe mituri și neadevăruri. Este ca atunci când, într-un grup de oameni, nimeni nu vorbește cu voce tare și toate mesajele se șoptesc la urechi, iar până să ajungă informația de la prima la ultima persoană din rând, conținutul acesteia s-a distorsionat total”, spune psihologul și psihoterapeutul Gáspár György. (Foto: Facebook Gáspár György)

Au rămas peste noapte la o mătușă care avea o singură cameră. În ziua următoare tatăl le-a trimis mesaj să facă bine să nu se mai întoarcă. Acum chiar n-aveau încotro, trebuia să găsească o soluție, un loc unde să stea mai întâi de toate. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Antoaneta Opriș a devenit mamă de tânără: avea 25 de ani când a venit acasă, de la maternitate, cu fiul său cel mare, Iacob. Simțea o iubire imensă față de copilul ei, însă o foarte mică dorință de a se sacrifica și de a renunța la lucrurile care îi aduceau bucurie.

Într-o zi de vară, în urmă cu 13 ani, o tânără, pe atunci angajată în resurse umane la o companie, a avut un accident ușor de circulație. S-a dus la Poliție și acolo, la intrare, a întâlnit un subofițer care i-a explicat în ce birou trebuie să meargă și ce proceduri trebuie să urmeze. Când totul s-a terminat, s-a dus în vizită la o prietenă, iar când a plecat de la ea a oprit-o un echipaj de poliție. „Era el, care îmi recunoscuse mașina și voia să stăm de vorbă. Fostul meu soț mi-a ieșit în cale de două ori în aceeași zi”. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Te dor numai când te gândești la ele. (Foto: Tim Ireland/ Xinhua/ Profimedia Images)

Să stai toată ziua cu partenerul poate deveni sufocant. Ajungeți să faceți aceleași activități și vă pierdeți în a face lucruri care „trebuie” făcute. (Foto: Nicolas Landemard/ Zuma Press/ Profimedia)

Mamaia mea nu se mira niciodată când auzea că ceva rău s-a întâmplat, ea se aștepta mereu la ce era mai rău. Eu îmi explicam asta cu faptul că trăise mulți ani la țară, unde nu făceai nicio brânză cu optimism: las’ ca plouă, las’ că nu dă grindina, las’ că o să câștig la loz în plic. Ea gândea altfel: și dacă nu plouă? Si dacă dă grindina? Și dacă la anul e mai rău? (Foto: Inquam Photos/ Liviu Chirica)

Mi s-a făcut frică. I-am ținut de mâini, au scăpat și au început să alerge.

O pandemie care destabilizează o familie este o tragedie dacă membrii ei nu știu cum să se folosească de acest timp pentru a fi împreună cu adevărat. (Foto: Guliver/ Getty Images)

S-a născut în anul 1927, într-o familie de țărani din comuna Ludoș (județul Sibiu), însă a avut șansa să facă facultatea la Sibiu și apoi să se mute în București. A lucrat în Ministerul Minelor, în care a ajuns la un moment dat numărul doi în ierarhie, s-a pensionat la sfârșitul anilor '80 și tot atunci a devenit bunicul meu.

De unde un astfel de scenariu de lucru? Ideea apare între propunerile înaintate, în luna februarie, de șeful Institutului „Matei Balș”, Adrian Streinu-Cercel, celor implicați în gestionarea pandemiei de SARS- Cov-2 în România.

Încă din primele clipe de maternitate, când mi-am ținut fiica în brațe pentru primele dăți, am început să-i șoptesc: „Nu te lasă mami niciodată, mami e cu tine mereu!” Îi repetam asta de fiecare dată când o puneam în pătuț, noaptea la culcare, când plecam de acasă ori o lăsam la creșă. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Eu pentru mama mea care nu are voie să iasă din casă decât între 11 și 13, plătesc facturile online, am comandat cozonac și vopsea de ouă și i le-am lăsat pe preș. (Foto: Robert Ghement/ EPA/ Profimedia)

Azi, în carantină, dintre amintirile de pe maidan pe care le văd cel mai des în visele mele sunt momentele în care mă întâlnesc cu un sătean, care inevitabil mă întreabă: „Tu a cui ești, măi copilă?”. (Cu prietenii din satul copilăriei, Deleni /Foto arhiva personală a autorului)

„La un moment dat, am avut impresia că sunt singur în biserica și asta m-a dus cu gândul la ceva apocaliptic” Sursa foto: Marian Sterea

În timp ce scriu toate aceste rânduri, am o presimțire cum că ar exista în jurnale vechi sau în amintirea celor mai bătrâni dintre noi variante ale textului meu: „Cum am instruit-o pe bătrâna să folosească telegraful” sau „Cum am deprins-o pe mamaie să trimită scrisori”. (Foto: Emma Grimberg/ Alamy / Profimedia)

Copiii mei nu numai că și-au continuat procesul de învâțare dar i-am simțit mult mai relaxați și odihniți – au scăpat de trafic și de lungul drum către școală… Bine și de teme în week-end, ceea ce e o mare ușurare pentru noi toți! Foto Guliver/Getty Images

Pandemie, criză, izolare, şcoală online sunt doar câteva din cuvintele pe care le auzim atât de frecvent începând cu ziua de 11 martie. Fiecare cuvânt pe care îl rostim are o putere personală, o energie, şi este asociat cu anumite stări pe care le trăim fie sub aspectul stării de bine, fie sub semnul neputinţei, îndoielii, al fricii de necunoscut, al noului şi nu în sensul optimist…. (Foto: Olivier Douliery/ AFP/ Profimedia Images)

Din fericire, avem o posibilitate uriaşă pe care o avem la îndemână, aceea de a ne folosi propria minte pentru a ne crea echilibrul emoţional, resursă esenţială pentru a depăşi cu bine acest moment şi a ne învăţa lecţiile. Foto Guliver/Getty Images

Urmează, deci, o explozie de violență domestică, pentru că zeci de mii de mame vulnerabile și copiii lor sunt, mai mult ca oricând, total expuși, la dispoziția abuzatorilor. Sute de mii de copiii deja discriminați - vor fi discriminați și mai mult. Foto: Guliver/Getty Images

Problema o reprezintă chiar „emanciparea” femeilor. Un concept care, oricum, sună azi prost pentru că e folosit adesea peiorativ. (Foto: Guliver Getty Images)

Multe nevoi importante, care odinioară erau îndeplinite de o întreagă rețea umană, acum sunt plasate în responsabilitatea celor doi parteneri de cuplu. Asta a dus la o presiune tot mai crescută asupra legăturii dintre cei doi parteneri și, implicit, la o serie de studii clinice cu privire la anatomia psihologică a relației de cuplu, (Foto: Guliver/ Getty Images)

Am văzut familii în care membrii acestora nu își spun mai nimic deși se văd des. Nu vorbesc despre ei, despre problemele lor, despre nemulțumirile lor, ci numai despre realizările lor, de parcă viața ar fi numai despre asta. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Unul dintre contraargumentele pe care totuși le-am adus împotriva tâmpeniei politico-perverse a referendumului „pentru familie”, deși nu merita să stric nicio vorbă, a fost faptul că homosexualii nu au produs, în România, niciun fel de evenimente în plan public în ultimii, să zicem, 15-20 de ani. Au fost, cu excepția unor rare și jalnice parade LGBT, invizibili.

Judecătoria Slatina a decis, joi, că Sorina, fetița de 8 ani din Baia de Aramă adoptată de o familie de români stabiliți în SUA, poate părăsi țara împreună cu noii săi părinți.

În primul rând, nu, nu e vorba de „etică" si „morală", e vorba de panica lor si cheltuielile lor cretine și de lipsa lor de minimum plan, că nu poți să le ceri viziune. (Foto Guliver/Getty Images)

Asociația ACCEPT și șapte cupluri stabile formate din persoane de același sex au dat în judecată statul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a reclama încălcarea dreptului la viață privată și de familie în România. (Foto: Asociația ACCEPT)

Am pus pe contul de facebook o poză cu frigiderul aproape gol, cu precizarea că aşa arată înainte de a primi pachet de acasă.

Un miros puternic de băutură spirtoasă însă îmi fură atenția. Ridic ochii din carte și văd în stanga mea un bărbat cam la 30 de ani, același om pe care mai devreme îl întrebam dacă locul e liber, cum desface o sticlă de coniac probabil, ce poartă numele regiunii din care vin. (Foto: Guliver/Getty Images)

Nu susțin că toți experții în parenting promovează corect ceea ce arată cercetările sau studiile experimentale. Dar nici nu este înțelept să-i dăm științei în cap, doar pentru că un cititor nu a procesat în mod corect o informație sau pentru că o anumită recomandare de parenting nu s-a potrivit, într-un anumit moment, unui anumit comportament în care s-a implicat copilul. (Foto: Guliver/Getty Images)

Și în casa părinților mei, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă roșie, exista un loc al gusturilor și mirosurilor: cămara de alimente, de lângă bucătărie. (Foto Guliver/Getty Images)

La un moment dat, din spatele croșetului, aud: „Nu vrei să mă razi în cap?”. Mă uit la ea uluită, încercând să îmi dau seama dacă glumește.

Încă de la început pe traseul nostru spre a o aduce acasă la noi, ne-am lovit de chichițe birocratice. Adopția nu era posibilă de fapt, din motive pe care aleg să nu le expun, așa că am fost îndrumați spre varianta cea mai apropiată ei, plasamentul familial.

„Niciun copil nu plânge degeaba. Fiecare copil răzvrătit, e răzvrătit cu un motiv, vrea să ne atragă atenția la o suferință din interiorul lui. Și depinde de noi, dacă vrem să îl luăm în atenție. Dar asta înseamnă multă răbdare, pentru că nu din prima îți iese. Copilul care face probleme are o problemă”, spune Denisa Stoicescu.

Duminica era ziua în care ne adunam și eram toți. Aveam glumele noastre, aveam istoria noastră de familie. Eram, într-un fel, o singură entitate. Nimic nu putea să ne rănească, atâta timp cât aveam familia. Puiul mâncat în familie era de foame, de încălzit, de dragoste. Duminica eram în siguranță. (Foto: Guliver/Getty Images)

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a citit în emisiunea Jurnalul de Seară. de la Digi24, comentariul postat pe Facebook de o mamă care și-a văzut fii plecând din țară.

– Şi care consideri că este cea mai mare frică a părinţilor? – Cum care, aceea de a nu greşi în raport cu copiii lor. (Foto Guliver/Getty Images)

Totul a început într-o seară când, supărat că (iar) nu și-a văzut copilul decât dormind în ultimele două zile, Andrei a izbucnit: „Ce rost are, pentru ce facem noi toate astea?!? Hai să lăsăm totul și să plecăm, să luăm o pauză!”.

Am văzut pe pielea mea că „lasă, că o să treacă” și „trebuie să fii puternică” nu mi-a folosit prea mult în gestionarea diagnosticului. Mai mult, văd în jurul meu pacienți ce urmează acest „crez” negând realitatea. Iar fiecare puseu le crapă „bula de speranță”, riscând depresii etc.  (Foto Guliver/Getty Images)

Să-ți bazezi meseria pe pasiune, să pui preț pe oameni în locul banilor, să vezi bucuria în mai puțin și să te bucuri de cei ai – toate țin de o educație a sinelui pe care noi, românii, o avem doar pe alocuri și numai la nivel de bulă. Când opt din zece români admit că îi chinuie invidia, câți și-ar goli fericiți dulapurile știind că vecinul are mai mult? (Foto Guliver/Getty Images)

„De ce am venit în România? 1. Mi-era dor, 2. am avut o oportunitate grozavă, pentru că am venit pe o poziție minunată în cadrul unei firme senzaționale, și 3, venind dintr-o societate perfectă, rămâneai o rotiță într-un sistem care funcționează. Aici, cu toată nebunia, mai poți schimba ceva” (Foto captura video)

După ce am început facultatea și m-am mutat la București, mi-a lipsit tare mult. O vizitam mereu când mergeam acasă. Îmi puneam capul în mâinile ei muncite, închideam ochii și parcă treceau toate. Așa pace și liniște ce simțeam lângă femeia aia, nu am mai simțit nicicând, cu nimeni. (Foto: Guliver/Getty Images)

„- Am fost doar 4 copii care am luat zece. Cea mai deșteaptă fată din clasă a luat 6 și a plâns aproape toată ziua.” „- Adică cum cea mai deșteaptă fată din clasă?”, am întrebat-o. (Foto Guliver/Getty Images)

Despre ziua de luni se pot spune foarte multe lucruri, de la faptul că în această zi nici iarba nu crește și până la convingerea fermă că este cea mai dificilă dintre toate zilele, pentru că anunță începerea săptămânii lucrătoare pentru majoritatea oamenilor. Foto: Guliver Getty Images

Traumele generațiilor trecute le resimțim și noi astăzi. Nu într-un mod mistico-fantastic, ci pentru că ele au fost suferite de oameni care erau sau au devenit apoi părinți și au transmis copiilor lor lecțiile învățate, cele mai multe nerostite. (Foto Guliver/Getty Images)

Dacă semnezi condica pentru o corporație, știi despre ce vorbesc. Ai un prieten, dar orele peste program îl împing în brațele alteia, cu rezervarea pentru Revelion deja făcută, tu nici nu știi dacă apuci să-ți vezi părinții de Crăciun. (Foto: Guliver/Getty Images)

M-am grăbit către camera mea și am preluat apelul. La celalalt fir, o voce seacă, a tatei: “Sorina… a murit mama”. În acea ipostază, am realizat că tata vorbea de mama lui, bunica mea. Și că, în acel moment, nu era tatăl meu ci copilul bunicii mele. Aș fi dorit să îl strâng în brațe. Nu era posibil.

Copiii trăiesc și cu un alt fel de tovarăși în afară de cei umani, pentru că îmi doresc să înțeleagă că există mai multe feluri de iubire pe lumea asta. Iar uneori cea dintre un animal și un om o poate depăși ca intensitate, profunzime și frumusețe chiar pe cea dintre oameni.

Întȃmplarea mea favorită era una cu lupi. Îl puneam să o repete aproape ȋn fiecare seară. (Foto: Guliver/Getty Images)

Orice părinte știe că copilul său va face orice vrea, fără vreun îmbold exterior. Inițiativa năzbâtiilor e înnăscută. Ca un copil să facă ce trebuie însă, e o luptă continuă. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Pentru noi, 30 octombrie nu este doar o dată pe an, ci și pe 25 decembrie, și pe 1 ianuarie, și cândva, într-o zi oarecare din luna aprilie. Pentru noi, Colectiv se repetă în fiecare zi. (Foto: Vladimir Gheorghiu)

Asocierea referendumului pentru redefinirea familiei cu politicul și mai ales cu Liviu Dragnea a condus la eșecul acestuia, spun atât reprezentanții Patriarhiei Române, cât și cei ai Arhidiecezei Romano-Catolice București. (Foto: captură Digi24)

Eșecul referendumului pentru redefinirea familiei ar trebui să pună Biserica pe gânduri a spus în emisiunea „În fața ta” de la Digi24 Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Poate pentru prima dată după 1989, oamenii au arătat că memoria colectivă funcționează totuși și nu se lasă înșelați de discursurile despre familia tradițională ale unor politicieni care nu rețin niciodată din Biblie porunca „să nu furi”. (Foto Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Acum să ne uităm puțin cu onestitate la noi, la societatea noastră: suntem pregătiți pentru examenul de maturitate la identitate, diversitate, compasiune, sexualitate și înțelepciune din week endul acesta? Da? Și atunci de ce atâta ceartă?

Părinţii mei au divorţat, ca milioane de alţi părinţi, şi am ales să rămân cu tata. (Foto: Guliver Getty Images)

Credeţi că după ce veţi merge să votaţi în 7 octombrie, toţi cei plecaţi, sau măcar o parte dintre ei, se vor întoarce la o viaţă mai bună acasă, alături de voi, unde le e locul? (Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe)

Sunt 3 lucruri destul de clare înainte de referendum:

Dacă ai prieteni care „nu fac politică” și vrei să-i pui la curent cu tema referendumului, trimite-le acest articol. (Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei)

O Coaliție care ar face orice să sprijine concetățenii, indiferent de statut social, religie, sex sau alte considerente. Realitatea tristă arată că singurul comunicat pe care Coaliția se pregătește să îl transmită în acest moment este reușita de a modifica cu ajutorul unei dubioase strângeri de semnături Constituția României. (Foto: Guliver/Getty Images)

Unii spun că votul la referendum ar fi o obligație civică. În general, poate că au dreptate, dar în cazul ăsta nu. Pentru că, repet, egalitatea în drepturi nu se votează - se asumă pur și simplu ca o condiție fundamentală a democrației.

Despărțirea s-a produs mai curând, motivul fiind unul mult mai estetic și mai plăcut decât moartea – o altă femeie. Nimic nou sub soare. Nu este și nu va fi Paul nici primul și nici ultimul bărbat însurat care își înșeală soția. Numai că Paul și-a instalat amanta în apartamentul soției și nu a plecat de acolo nici după pronunțarea divorțului. (Foto: Guliver/Getty Images)

Practic mi-au explicat cum celălalt sector a îndrăznit să sugereze doar o anchetă pentru mutarea în evidența sectorului actual, iar ei, studiind actele au descoperit nereguli și au respins de două ori propunerea, alegând să luăm plasamentul de la zero. Lucru care mie nu mi s-a comunicat oficial până în acea zi, deși îmi fuseseră solicitate actele pentru acest demers. (Foto: Guliver Getty Images)

Soția tropăia din iarnă că vrea vacanță, dar când au ajuns, împreună cu copiii, a fost orice numai odihnă și relaxare nu. În plus, se și arsese rău de tot de la soare. (Foto: Guliver/Getty Images)

Am găsit într-un fund de poieniță, lângă gardul pe care îl săream când eram copil sa intru fără bilet, într-o zona în care nici bazinele nu le mai vedeam, pe un pat de corcodușe coapte și căzute prin iarba, niște șezlonguri aruncate în dezordine.

Timpul special înseamnă să nu te gândești la nimic altceva, să alungi gândurile care vin și să te reîntorci în prezent, lângă copilul tău. Înseamnă că nu te mai ocupi de rufele pe care trebuie să le întinzi, de covorul care nu e aranjat cum trebuie, de jucăriile care sunt împrăștiate fix în camera unde vrea copilul să faceți timp special. Este un timp în care părinții nu se mai gândesc la ratele pe care trebuie să le plătească sau la mailurile la care mai trebuie să răspundă. (Foto: Guliver Getty Images)

Părinţii mei au fost destul de trişti când au renunţat la ea şi încă îi mai subliniază valoarea. Ei spun că Ape a fost prima şi cam ultima care ne-a purtat mereu împreună, până să ne răspândim care încotro, şi ne-a învăţat să apreciem puterea care se ascunde mai întotdeauna sub un înveliş modest. (Foto: YouTube)

În urma evenimentului petrecut weekend-ul ce tocmai a trecut la cinematograful Hollywood Multiplex din București, s-a pornit la vale un bulgăre ce crește în fiecare zi. Situația nefericită de la cinematograf, în care a fost implicată familia mea, a adus în opinia publică o problemă mult mai gravă - discriminarea familiilor monoparentale în România. (Foto: Facebook/Daniel Breaz)

„Doamnă, nu înțelegeți că nu există familii cu un singur adult? Familia are doi adulți și unul sau doi copii…sau, în cazuri mai rare, mai mult de doi…”, a auzit Raluca Zdrobiș după ce a vrut să cumpere pachetul de bilete Family pentru a intra la film împreună cu cei doi copii ai săi.

Am aflat astăzi, cu stupoare, că eu și cei doi copii din dotare nu formăm o familie. Nu după standardele Hollywood Multiplex, cel puțin. Dar să vă povestesc pe larg. (Foto: Guliver/Getty Images)

Merg la Mall pentru că trebuie. Iar azi trebuie. Dudu, fiul meu, e la vârsta "îmi cumperi ceva bun?" iar astăzi a venit rândul iepurilor vii – "Dar vreau doi!" mi-a spus despărțind arătătorul și degetul din mijloc. (Foto: www.mircea-radu.ro)

Celebra “Ai o vȃrstă, ce mai aştepţi?”, expusă în felurite variante, de la cele mai aluzive pȃnă la cele mai directe, e nedisputată în frecvenţa cu care e rostită cȃnd au loc întȃlniri cu neamuri sau prieteni. Dar nu numai. Ci şi cu simple cunoştinţe. (Foto: Guliver/Getty Images)

De ce facem ceea ce facem pentru copil? Nu vă cer să reflectați ore în șir pentru fiecare decizie, ci să aproximați intuitiv, dar onest, cât din motivație este altruism și cât egoism? (Foto: Guliver/Getty Images)

- Gata, acum citim. - Nu! Nu e corect! Doar o dată? - Păi, o dată! Ce, ai spus de câte ori? - Așa e, nu am spus. Atunci hai să citim un minut și gata. Și se pune că am citit, nu?! (Foto Guliver/Getty Images)

Copiii au nevoie să fugă. Au nevoie să întâlnească pericole pentru a învăța să se apere. Au nevoie să-și facă bube în genunchi și-n coate. Au nevoie să dea piept cu bacterii pentru a primi seturi competente de anticorpi, apărare imună pe măsură. Au nevoie de interacțiune cu ceilalți copii și cu natura. Au nevoie să viseze. Au nevoie să încerce și să greșească. (Foto: Guliver Getty Images)

- O să te certe rău mama ta? O întreabă prietenele pe Ana. - Mama mea nu mă pedepsește niciodată, le spune mereu ea. Și nici nu prea mă ceartă. (Foto: Guliver/Getty Images)

„Deși toate spațiile apartamentului sunt extrem de mici, am încercat ca fiecare colț să fie tratat pentru a căpăta identitate, sens și magnitudine în ideea de amplificare a spațiului limitat”. (Fotografii: Mihail Neagu)

Îmi amintesc că săptămâna de după pachetul de duminică arăta cam așa: luni ești stăpân pe situație, ai la dispoziție toate bunătăţile lumii și nu crezi celui flămând. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Poate a venit timpul să punem cu mai multă seriozitate mâna pe ştampilele alea de vot, să ne deranjăm mai des aleşii pe la birouri, să le cerem socoteală şi să ne întoarcem şi la munca aia care sfinţea locul, 10% pentru țară, 90% pentru noi.(Foto: Guliver/Getty Images)

De vreo doi ani de zile, pe Melania Medeleanu o muncește un gând. „Dacă pentru un adult e atât de greu când pierde pe cineva drag, cum e pentru un copil? Cât de tare se schimbă universul unui copil în care se întâmplă asta?” (Foto: MagiCAMP, Laurențiu Obae)

Iată, a început un nou an de muncă, iar eu stau ca o idioată de 45 minute la coadă spre ieșirea din București, ca să mă duc acasă. (Foto: Guliver/Getty Images)

Visul lui Ștefan a fost destul de greu de demontat. A mai scăzut el de la 5 milioane de dolari valoarea penthouse-ului la 3 milioane, dar o ținea una și bună cu cariera de actor. (Foto: Guliver/Getty Images)

În drum spre alimentara am dat nas în nas cu preotul, fugărit la piaţă de coana preoteasă, era vremea celor 40 de păhărele şi a mucenicilor, nişte optari din aluat de plăcinte şi nucă, însiropaţi ca baclavalele. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Până la urmă ce-mi spunea doamna: multiculturalism să fie, dar cu flegmă britanică; încurajăm copiii să-și exprime emoțiile, dar într-o engleză perfectă; și să fie emoții rezonabile, de oameni cu cap și trecuți prin viață, că doar nu suntem la grădiniță! (Foto: Guliver/Getty Images)

Fiecare dintre noi poate fi o victimă, însă dacă discutăm ce am putea face atunci când suntem singuri şi trebuie să ne purtăm de grijă, avem mult mai multe şanse să scăpăm cu bine. (Foto: Guliver/Getty Images)

Cât de multe strângem noi oamenii în viața asta. Mereu cumpărăm. Ne trebuie tot felul de chestii. Obiecte. Lucruri. Stuff. Sau credem că ne trebuie. Când de fapt avem nevoie de atât de puține...(Foto: Guliver/Getty Images)

Se zice că un bărbat este suma femeilor pe care le-a iubit în viața asta; posibil, dar nu-i obligatoriu; tot așa cum nu ochii spun cel mai mult despre cineva. (Foto: Dinu Lazăr)

Mă consumam ca timp și energie pentru carieră, proiecte, obiective, lucruri care prin natura lor fictivă sunt incapabile să-ți dea un răspuns emoțional. Puneam suflet, primeam bani. Într-o notă mai melodramatică, faustiană, pot spune că-mi vindeam sufletul. (Foto: Guliver Getty Images)

Zilele de Crăciun sau cele din preajma Anului Nou nu sunt și nici nu trebuie transformate într-o nouă ocazie pentru lupte de gherilă, discuții interminabile despre traumele copilăriei sau reproșuri răutăcioase. Da, uneori este greu să funcționăm optim în relații, iar în cele de familie pare să fie și mai dificil. Dar inteligența și bunăvoința ne pot salva. (Foto: Guliver Getty Images)

Închid caietul cu rețete pe care mi l-a scris mama cu mâna ei atunci când am plecat din țară. Acum știu că este cel mai important lucru pe care l-am luat cu mine. E legătura mea cu ea. Chiar mult mai mult. Cu fiecare vorbă pe care a așternut-o în caietul dictando - deși nu este nimic literar în cuvântul „făină” sau în expresia „carne tocată” – a creat o punte între mine și toată viața mea de până la plecare.

Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a fost întrebat vineri dacă va fi organizat un referendum pentru redefinirea familiei în Constituție.

Acum, la aproape 40 ani, am învățat să am încredere în mine, să nu mă mai critic atâta și să fac ceea ce simt. (Foto: Guliver/Getty Images)

Acum ceva vreme în urmă am sărbătorit 7 luni de când suntem pe drumurile Americii de Sud pe roțile lui Lollipop, Combi-ul nostru născut în 1974. Cum am scris și pe blogul nostru în postul aniversar, am sărbătorit învățând despre cifra 7 și semnificațiile ei și asta ne-a ocupat toată ziua. (Foto: Facebook/ I AM Family)

„Simțim cum crește furia în noi și ne stăpânim cu greu, sau deloc, tonul vocii, expresia facială, cuvintele și corpul”, spune psihologul de la Diana Stănculeanu, de la organizația Salvați Copiii. Aproape întotdeauna, enervare părinților pe copiii lor are la bază, spune ea, o teamă: teama că ei nu sunt părinți suficienți de buni, iar copiii vor eșua și vor avea o viață grea. (Foto: Guliver Getty Images)

Împreună cu Gabriel am trăit pentru o lună și jumătate în jungla amazoniană împreună cu un trib shipibo. Niciodată nu am văzut oameni mai fericiți, ducând o viață atât de simplă. (Foto Facebook/ I AM Family)

Un om își ținea calul liber în jurul casei. Întrebat fiind de ce nu-i construiește un țarc, omul a răspuns: „Când l-am construit pe primul, calul a sărit gardul și a fugit în pădure”. (Foto Guliver/Getty Images)

Cristian Tudor Popescu a revenit la Digi24 cu explicații pe tema copiilor, după ce declarațiile făcute în urmă cu o săptămână au stârnit un val de comentarii, controverse și critici în mediul online.

Există o probabilitate foarte mare ca, spre sfârșitul acestui an, să fim chemați la un referendum național pentru a valida sau invalida o inițiativă cetățenească ce are în vedere modificarea articolului din Constituție care se referă la căsătorie și la modul în care ia ființă familia.(Foto: George Călin/Inquam Photos)

Adolescenţii ajung să îşi caute sensul în afara familiei lor, în alţii, în ceilalţi care probabil nici nu îi cunosc, care probabil nici nu le cunosc valorile sau principiile de viaţă. Când, de fapt, cercetătorii ne arată atât de clar că dacă ne dorim să avem un sens, că dacă ne dorim să contribuim la ceva măreţ, acel ceva este…familia noastră! (Foto: Guliver Getty Images)

Și chiar dacă românii nu se vor prezenta în număr suficient de mare pentru a valida acest demers, brevetul pentru inventarea soluțiilor simple va fi primit de PSD, moștenitorul partidului care a creat Omul nou, dârz, macho. (Foto Facebook/Liviu Dragnea)

Țara noastră devine o țară de părinți singuri, așteptând un telefon sau vizitându-și copiii pe alte meridiane, fără să cunoască limba nepoților sau înțelegându-se într-o altă limbă decât româna. (Foto Guliver/Getty Images)

Felul în care plantăm seminţele în primii ani de viaţă este cel care va determina comportamentul copilului în anii următori, şi chiar pe perioada adultă. (Foto: Guliver/Getty Images)

Datele astea arată foarte clar că pericolul care amenință, distruge familii și ucide oameni acum și de mult timp este violența în familie. Tema căsătoriei între persoane de același sex a mișcat mase întregi de oameni, emoții, instituții și a ținut mult timp topul agendei publice. Rezultatul: a reușit să ne scindeze. (Foto: Ioana Epure/Inquam Photos)

Mă aşezasem în faţa ei şi nu-mi venea să-mi cred ochilor: deoparte eram eu, Liliana, plinuţă, cu o doză necuviincioasă de guşă, de cealaltă parte, Sophia Loren, talie de sketch, şolduri rubensiene, frunte înaltă, zâmbet larg.(Foto Guliver/Getty Images)

Familia tradiţională este un concept rătăcit în istorie, în vremea pe când femeia se ocupa doar de casă şi copii, iar bărbatul îi întreţinea pe toţi, consideră scriitorul Mircea Cărtărescu, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Iată un sport extrem: mersul cu copilul în parc. Îl asemăn uneori cu lupta pentru supraviețuire într-o junglă. (Foto:Guliver/Getty Images)

La început toată lumea a crezut că era atac de cord. M-au luat cu salvarea.

Când a împlinit doi ani, l-am serbat acasă la soacră-mea. Doamna soacră suferise un mic accident, se izbise cu motoreta pensionarilor de un raft cu mazăre, în timp ce încercase să evite un preşcolar pe trotinetă. Îi pregătise o lădiţă plină cu cadouri. M-a lăsat fără cuvinte. 'Jucăriile' erau cutii de margarină, de iaurt, de budinci umplute cu macaroane, orez, linte sau fasole uscată. Făceau un zgomot îngrozitor. (Foto: Guliver Getty Images)

Asaltat de multe mesaje pe care le primește zilnic, în care sunt reflectate norme și ritualuri de conviețuire socială, copilul are nevoie de timp ca să internalizeze toate acestea și să le poată reda într-un mod coerent, semn al unei adaptări echilibrate. (Foto: Guliver/Getty Images)

De pe o uşă laterală intră copii cu ochii bulbucaţi. Dăm peste un şarpe, enorm, galben-portocaliu. Un ginger head, roşcovanul în lumea lor. Un badea Gheorghe vine şi-l scoate de după geamul de sticlă. O iau la fugă. Copilul ţipă, vrea să meargă înapoi.(Foto: Guliver/Getty Images)

Când tata s-a cunoscut cu soacră-mea, s-au plăcut imediat, fără să înţeleagă vreunul vreun cuvânt. Tata ştia să zică „Trăiască poporul!" în limba rusă, soacră-mea ştia să întrebe „Unde găsim cel mai scump restaurant din oraş?", în spaniolă. (Foto: Guliver/ Getty Images)

„Educația e gratuită conform Constituției. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plătește nimic”, a spus joi seara Liviu Pop la emisiunea „În fața ta” de la Digi24. (Foto: captura video)

Ca să onorez experienţa venirii mele pe lume (în casa bunicilor din Munţii Apuseni, asistată de o moaşă, într-o zi de vară) am decis ca la 40 de ani să sărbătoresc evenimentul într-un fel inedit. (Foto Guliver/Getty Images)

Uneori curajul înseamnă să rămâi, alteori să accepți situația și să îndrăznești să descoperi iubirea în altă parte... deoarece în cele din urmă cu toții luptăm pentru a ajunge, din nou, în siguranță. (Foto: Guliver/Getty Images)

Maşina are chef să se pupe cu cea din faţă, dar nu mă las impresionată, îi dau frânei peste cap şi ne continuăm drumul. Tânărul e alb la faţă şi cam tăcut. La capătul cursei îmi mărturiseşte că s-a temut pentru bijuteriile familiei, perechea aceea pe care stă aşezat. Nu-l înţeleg, în fond avea propria frână la dispoziţie. (Foto: Guliver Getty Images)

Surpriza ne aştepta la etaj. Tolăniţi pe fotoliu, femeia care făcea curăţenie şi bărbatul, care fusese chemat să repare unul din geamuri, împărţeau ţigara de după. (Foto: Guliver/Getty Images)

Nu am îndrăznit să mă uit în ochii lui, nu făceam decât să privesc fix șirul de cruciulițe care se-ntindea ca munții Ural, de la oglinda retrovizoare până jos, aproape de bord. (Foto: ziarpiatraneamt.ro)

În camera modernă şi intimidant de elegantă, stupoare, niciun calorifer. Partea engleză mă asigură că trebuie să fie unul. Sunăm la recepţie. În câteva minute îşi face apariţia la uşă o doamnă înarmată cu răbdare şi foarte zâmbitoare. Dă un colţ de perdea la o parte, apasă pe un buton şi din podea se ridică semeţ caloriferul. (Foto: Guliver Getty Images)

Fiecare părinte are un vis, acela de a se uita la copilul său devenit adult şi de a spune: „Mă bucur că am putut să fiu un ghid potrivit pentru tine!” (Foto Guliver/Getty Images)

Există o similitudine între îndatorarea financiară a firmei și îndatorarea psihologică a adultului. (Foto Guliver/Getty Images)

Invitata de onoare a fost soacră-mea, o doamnă minionă, spre 80 de ani, dar la fel de severă precum regina. Toată lumea s-a dat peste cap s-o facă să se simtă bine şi, spre dimineaţă, am conchis cu toţii că am reuşit. Pentru că şi atunci când merg în vacanţă, englezii caută tot 'fish'n chips-ul' de acasă, îI cerusem anterior, printr-o scrisoare, o reţetă care adăugată meniului de nuntă să o facă să se simtă ca acasă. (Foto: Guliver Getty Images)

Liderul USR a demisionat din partid.

Să nu uiți să fii fericit, Toma. Și să-i ajuți și pe alții să caute lumina. Că de plâns se plânge oricum, fie din cauza unei explozii, fie că mami ți-a confiscat tableta, fie de durere în cot, fie de furie de prea mult nerostită. (Foto Facebook/Corina Chiran)

Să ajungi într-un spital, mai ales românesc, nu e nici pe departe o plăcere. Să ajungi însă acolo pentru copilul tău e cu adevărat sinistru. (Foto Guliver/Getty Images)

„Dacă ar fi să aflu că mâine am să mor, ce mi-aș reproșa că nu am făcut?”

După ce, în comentariul de miercuri, am descris tabloul de ansamblu al educaţiei economice, trecând acum la detalii… încep cu creditarea. (Foto Guliver/Getty Images)

Un copil de până la 3 ani nu ar trebui, potrivit specialiștilor să stea deloc în fața ecranelor, un copil între 6 și 9 ani ar trebui să petreacă maximum o oră pe zi la televizor tabletă sau calculator, iar un copil între 9 și 12 ani, maximul două ore. În realitate însă, aceste perioade sunt mult depășite în fiecare zi, iar lor li se adaugă timpul în care televizorul merge în fundal chiar dacă copilul face alte activități

Oana Pellea este de părere că inițiativa de modificare a Constituției în sensul redefinirii familiei a aruncat România cu 50 de ani în urmă. (Foto captura video)

Ca medic am văzut consecințele nevaccinării BCG - copil de 18 luni cu meningo encefalită TBC – „scăpat” la vaccinare în maternitate. (Foto Guliver/Getty Images)

Numai în 2013 s-au născut peste 70.000 de copii în afara căsătoriei, potrivit datelor INS. Și dacă cifra pare mare, trebuie menționat faptul că în Europa media este undeva peste 40%, conform Eurostat, în top situându-se Islanda cu 66,9% și Bulgaria cu 58,6% (cifrele sunt din 2015). În privința României, contrar opiniei că valorile tradiționale s-au păstrat în special la sate, peste 30 % din aceste nașteri se întâmplă în zonele rurale. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Trebuie să autodenunț, stimați cititori ai Republicii, o infracțiune comisă din naștere a subsemnatului.

Doar 22 de deputați s-au opus marți schimbării definiției noțiunii de familie din Constituție, astfel încât încât această să fie întemeiată neapărat pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Dintre aceștia, doar doi au fost liberali, Mara Mareș și Mihai Voicu. (Foto: Facebook Mara Mareș)

Deputații au votat marți in corpore pentru schimbarea definiției familiei din Constituție, astfel încât aceasta să se întemeieze musai pe „căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Inițiativa Coaliției pentru Familie a strâns 232 de voturi pentru și doar 22 împotrivă și 13 abțineri.

După câteva minute am ieșit din magazin, eu sporăvăind veselă cu soacra și soțul cu căruțul în fața noastră. După câțiva pași soțul întreabă: „Nu ar trebui să o luăm și pe fiică-ta din magazin?”. Brusc mă uit în căruț unde eram convinsă că o văd pe Clara dar, surprize, surprize: căruțul gol. (Foto: Virgil Simionescu/Inquam Photos)

„Unde-ai fost, nenorocitule? Te-am căutat prin spital, pe la morgă, la poliție, prin șanțurile de pe stradă... Ai auzit că bag divorț și de-aia te-ai întors, mă, jigodie? Cine ți-a spus? Unde-ai stat mă în tot timpul ăsta?” (Inquam Photos/ Liviu Chirica)

Citim despre cum să fim mai buni lideri la muncă, despre cum să ne motivăm angajații, despre cum să fim mai eficienți. Cu alte cuvinte, credem că putem deține controlul în toate aceste domenii, dacă ne educăm, dacă aflăm mai multe, dacă citim. Dar nu căutăm activ informații despre cum ar trebui să selectăm un partner de viață, de pat, de crescut copiii. (Foto Guliver/Getty Images)

Senatorii PSD Ovidiu Donţu şi Titus Corlăţean au depus la Senat un proiect de lege referitor la revizuirea Constituției. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

„De ce am dat un comunicat? Tocmai pentru că ni s-a părut că reactia președintelui poate deruta. Răspunsul președintelui părea unul doar corect politic.” (Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române) (Foto: presidency.ro)

Să-ți faci o asigurare de viață este simplu, iar ideea că astfel de produse sunt complexe și greu de înțeles de către publicul larg este un mit, spun specialiștii din domeniu. (Foto Guliver/Getty Images)

Judecătorii CCR au constatat că proiectul Coaliției pentru Familii întrunește criteriile unei inițiative cetățenești și își poate continua traseul legislativ.. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Suntem obișnuiți să credem că statutul de părinte nu se poate pierde pentru cea mai mică eroare. Nu e așa...

O persoană liberă trebuie să accepte că şi celelalte persoane sunt libere. Nu mai mult sau mai puţin libere, în funcţie de orientarea lor sexuală. La fel ca şi unui heterosexual, unui homosexual angajat într-o relaţie stabilă e normal să i se recunoască dreptul la susţinere materială reciprocă, dreptul la moştenire şi obligaţii comune. (Foto Guliver/Getty Images)

Nemulțumirea nu pune stăpânire pe un individ, familie sau cultură peste noapte. Iluzia perfecțiunii se construiește în timp și în culisele acesteia se ascunde multă rușine, subjugare emoțională, suferință, neîncredere și lipsă de speranță. (Foto: Guliver Getty Images)

„La noi, ideea de familie este legată de ideea de căsătorie și asta nu se prea mai potrivește cu realitatea, iar legea ar trebui să reflecte realitatea socială”, spune Diana Olivia Hatneanu, avocat specializat în drepturile omului. (Foto Guliver/Getty Images)

Cel mai adesea descrierea sună în felul următor: După o zi lungă de muncă, după ce am grijă de copil și gătesc, după ce am făcut curat și am pus și rufele la spălat, sexul este ultimul lucru la care mă mai gândesc. (FOTO: Guliver Getty Images)

Tot mai mulți copii ajung să pronunțe un singur cuvânt: „ma-ma”. „Ta-ta” rămâne pentru ei un cuvânt dezbrăcat de orice sens, îmbrâncit din vocabularul uzual, lăsat gol, prostit de la sens. (Foto Guliver/Getty Images)

România este ţara noastră, a celor care înainte de 1989 am închis şi schingiuit în orfelinate sute de mii de copii.

Tușa Anuța (foto), în povestea asta, era un fel de Zgripțuroaică. Orice era posibil, aveam să aflu mai târziu, dacă puteai s-o îndupleci pe dânsa. Dar atunci nu știam. De câte ori trecea pe la noi, Tușa venea cu daruri: un săcăteu cu mere, un blid plin cu scoverzi, un cășulete ori un bobot de lapte.

De ce un stat evoluat cum e Norvegia permite niște măsuri atât de primitive și de nocive pe termen lung? De ce permite un abuz de-a dreptul kafkian? Ce va obține în afară de niște copii nefericiți și fragili?

După ce am lăsat pe poimâine ce se putea face românește de...ieri, simt că e momentul unui efort major: gata, dau perdelele jos!

În deplasare fiind, vrea să afle toți cât de român este și cum Crăciunul nu înseamnă nimic fără caltaboș, Hrușcă, mesaje cu „fie ca” și alte câteva lucruri care trebuie bifate.

Părinţii au impresia că jucăriile reprezintă cadoul ideal pentru copii, de Crăciun. Această percepţie este parţial greşită pentru că între o jucărie şi o experienţă cu părintele, cei mai mulţi dintre copii vor alege ultima variantă, cu condiţia ca experienţa de relaţionare dintre copil şi părinte să fie una de calitate (FOTO: Guliver Getty Images)

Azi am avut un training pentru evacuare în caz de urgență. Compania unde lucrez are o încăpere la subsol, unde teoretic ne-am putea adăposti în caz de bate-n lemn (Foto Guliver Getty Images)

Simt imediat dacă nu scriu pe limba mea. Degeaba arată bine, dacă e ceva artificial acolo, ceva construit printr-o meșteșugeală a scrisului și nu din pofta și bucuria scrisului