
Copiii de 7,10,12 ani pot fi prezenți la proteste, cred eu, pentru că mă gândesc la copiii de aceleași vârste care s-au dus în fața armatei pe 21 decembrie 1989 fără să le dea nimeni voie, în primul rând părinții lor. În plus, un copil de 7 ani de astăzi e mult mai implicat în lume, a văzut mult mai multe imagini cu ajutorul internetului decât văzusem eu până la 15-20 ani.
În schimb, ce sens are să fie aduși la manifestații bebeluși și copii până-n 5 ani? Ei înțeleg nimic sau prea puțin din ce văd și aud și există un risc major să fie răniți în cazul unei busculade, provocată sau spontană.
Dar atunci, nu se poate spune același lucru și despre bătrânii peste o anumită vârstă care vin la manifestații de protest?
Sunt curios: ce părere au cititoarele și cititorii Republicii?
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă principiul pentru care este educat un copil să protesteze are la bază în principal simpatii sau antipatii politice, atunci acel copil va fi format că trebuie să se revolte pentru anumite interese sau capricii personale, pentru a le obține.
Este foarte posibil să-și dorească aceleași principii bazate pe protest "democratic" și în propriul "guvern" sau cămin.
Copiii îi copiază întotdeauna pe părinți, așa că ceea ce plantează un părinte în mintea unui copil, sau ideile și pretențiile pe care le are un părinte în societate ÎN RAPORTURILE CU AUTORITATILE de vor transmite și copilului, însă un părinte ar trebui sa nu uite că și el, la rândul său reprezintă autoritatea principala fata de copilul sau.
Așa că dragi părinți protestatari, sunt convins că analizând foarte bine scopul participării cu copiii la proteste veți ajunge la concluzia că sunteți un exemplu că autoritate si
dumneavoastra.
Dacă vă considerați un model de autoritate în casă MULT mai bun decât PSD-ul.... Dacă credeți că PNL sau dreapta e "dumnezeu" s-ar putea că și copiii sa va perceapă autoritatea preferențial... "democratic"
acolo unde oamenii mari, răscoliți de prezent,
își amintesc de întunericul trecutului,
acolo unde luminițile speranței
străpung bezna decadenței și a infamiei,
acolo unde strigătul deznădejdii
se înalță către cerul izbăvitor.
Copiii respiră și cântă într-un aer viciat
de praful si pulberea de pe scena țării,
pe care figuranții îmbrâncesc actorii,
într-un ridicol spectacol despre incompetență,
pe care sar, de „bucurie”, țapi ispășitori,
iepuri de câmp minat și purceluși de logoree.
Copiii se duc la culcare, pentru a visa,
în timp ce părinții veghează
pentru a nu se stinge flacăra speranței,
pentru a nu lăsa Balaurul cu zeci de capete
să le înghită viitorul,
pentru a nu muri atunci când vor închide ochii.
Părinții veghează…și protestează!
Toate aceste idei au fost vehiculate aproape toate de "agitatorul" pe care l-am vazut la mitingul din Arges.M-am speriat. Chiar nimeni de la acea intrunire nu a inteles ca toate institutiile statului nostru asa prost cum functioneaza au fost conduse sau monitorizate de PSD timp de 20 de ani!Nimeni nu-i intreaba de ce au initiat sau au sustinut complice legislatia aferenta multinationalelor? Nu am veleitati de editorialist,dar va scriu asteptand opinii care sa duca la infirmarea motivelor ce determina temerile mele.
Dupa 27 de ani simt ca sunt aceleasi umbre toxice, cu miros de cizma ruseasca acestea cu care ne infruntam. Pe rusi ii inteleg ,ei incearca ,au succes,s-au pregatit pentru asta si asa au fost mereu. Dar "politicienii" nostri? Ce-i mana in lupta in afara de lacomie si aroganta si lipsa de omenie? Pacat, meritam ceva mai bun. Chiar si votantii PSDului, nu merita cloaca asta. Si ei sunt disperati: de foame, de neputinta..
La fiecare "chemare la vot" sau "ieşire în stradă" avem ocazia de a afla adevărul despre starea de sănătate a poporului nostru. Din vot în vot schimbăm "medicamentul" sperând că cel nou va fi mai bun decât cel vechi, lăsându-ne păcăliţi de ambalajul comercial viu colorat şi cu mesaje atent alese "de bine". Este un malaxor în care suntem prinşi de mai bine de 20 de ani iar comportamentul nostru nu face decât sa-l ajute să funcţioneze mai bine. Sentimentul predominant pare să fie de acceptare mioritică a sorţii şi de o stare de "donnez-moi, s'il vous plaît" pe care-l imbrăţişăm de fiecare dată când alegem să parăsim ţara sau să ne plângem "protectorilor" democraţiei care ne încurajează să alergăm după ce am stat imobilizaţi la pat zeci de ani. Dar ne incurajează şi asta ar trebui să ne dea sperantă...mai ales ca am aflat de la ultima radiografie ca boala autoimună este cea care ne dă cel mai mult batăi de cap.
Avantajul nostru (ceea ce ne ţine în viaţă) este că #REZISTăm în suferinţă până când un deget dintre nori se va îndreapta către noi pentru a ne da acea atingere pe care a primit-o Adam la a sa creaţie.
Totuşi...
... speranţa noastră nu stă în minuni ci în ceea ce facem noi. Copiii noştri trebuie protejaţi şi învătati corect pentru că ei sunt cheia vindecării noastre. Scoaterea copiilor în strada arată în primul rând lipsa de siguranţă din casele proprii şi atunci acţiunea lor nu poate fi condamnată! Copiii incep să înveţe încă din pântecul mamelor iar deprinderea de a ieşi în stradă este prima lecţie de democraţie sănătoasă pe care ei o primesc şi o asimilează în subconştient.
Părinţii care astfel şi-au crescut copiii vor avea încredere în aceştia când se vor duce în stradă pentru a apăra ceea ce cred ei că este bine... care nu ... vor ieşi ei pentru ce cred ei că este bine ... aşa cum au fost învăţaţi fie când au fost mici ...acasă, fie când au fost "mici" la televizor.
Cu batranii e totusi altceva. In vreme ce responsabili pentru siguranta minorilor sunt parintii lor, batranii sunt persoane mature, responsabile de propria siguranta iar deciziile pe care le iau acestia sunt decizii personale luate in baza unei experiente de viata. Cu alte cuvinte, un batran care decide sa vina la proteste de strada isi asuma eventualele consecinte care pot sa apara ca urmare a acestei decizii. Pentru ca indiferent cat de pasnic si civilizat e un protest de strada, simplul fapt ca o masa foarte mare de oameni este adunata la un loc, reprezinta un pericol care nu ar trebui ignorat in totalitate de nici un om normal la cap.
Mai exact spus, distinsul ziarist ne propune ca sa ne intoarcem la Gavroche din "Mizerabilii" lui Victor Hugo. Numai ca pe vremea aceea, adica cu vreo 200 de ani in urma, copii de 10 ani lucrau in mina si in fabrici cot la cot cu parintii lor.
Eu credeam ca vom evolua, nu ca ne vom intoarce in pre-istoria capitalismului.
Nu exista criterii rationale pentru care un parinte sa-si care cu el copilul mic la un meeting de protest; nu cred ca un copil ar trebui "instruit" din frageda pruncie ca un partid e rau sau un guvern e rau, iar altul e bun; frustrarile celor care au constatat ca preferatii lor politici au pierdut alegerile, nu ar trebui sa se repercute asupra propriilor copii, ca sa nu mai vorbesc de riscurile pe care le implica un protest la care participa zeci de mii de oameni.
Sau poate ca parintii au stiut cu precizie ca nu va fi niciun pericol si ca jandarmii nu-i vor alunga din Piata chiar daca ca nu exista, conform legii, autorizatie de la Primarie.
Cu totii ne amintim ca in cazul altor meetinguri si proteste politice, jandarmii nu au fost deloc atat de prietenosi, chiar daca a existat si autorizatia impusa de lege.
Oricum, niciun jandarm normal la cap nu ar intra cu bastoanele ca sa imprastie un meeting, fie el si ne-autorizat, facand slalom printre carucioarele cu bebelusi sau actionand asupra unor adulti care-si poarta pe umeri sau in brate copiii lor mici.
Astfel ca, fara ca ei sa stie sau sa doreasca acest lucru, copiii au fost un fel de "scut" pentru parintii lor protestatari.