La câtă viață ești bun de Piață?

Educația unui copil reprezintă o alegere personală a părinților. Dacă un părinte vrea să-și învețe copilul cum să protesteze e problema lui, însă în această viață există o lege a "compensației universale" că să nu pomenesc conceptul de Dumnezeu, ci o lege gen "cauză-efect".
Dacă principiul pentru care este educat un copil să protesteze are la bază în principal simpatii sau antipatii politice, atunci acel copil va fi format că trebuie să se revolte pentru anumite interese sau capricii personale, pentru a le obține.
Este foarte posibil să-și dorească aceleași principii bazate pe protest "democratic" și în propriul "guvern" sau cămin.
Copiii îi copiază întotdeauna pe părinți, așa că ceea ce plantează un părinte în mintea unui copil, sau ideile și pretențiile pe care le are un părinte în societate ÎN RAPORTURILE CU AUTORITATILE de vor transmite și copilului, însă un părinte ar trebui sa nu uite că și el, la rândul său reprezintă autoritatea principala fata de copilul sau.
Așa că dragi părinți protestatari, sunt convins că analizând foarte bine scopul participării cu copiii la proteste veți ajunge la concluzia că sunteți un exemplu că autoritate si
dumneavoastra.
Dacă vă considerați un model de autoritate în casă MULT mai bun decât PSD-ul.... Dacă credeți că PNL sau dreapta e "dumnezeu" s-ar putea că și copiii sa va perceapă autoritatea preferențial... "democratic"

Nu prea par in vreun pericol piticii aia din poza! Ba chiar se distreaza.

Copiii desenează pe asfaltul Pieței,
acolo unde oamenii mari, răscoliți de prezent,
își amintesc de întunericul trecutului,
acolo unde luminițile speranței
străpung bezna decadenței și a infamiei,
acolo unde strigătul deznădejdii
se înalță către cerul izbăvitor.
Copiii respiră și cântă într-un aer viciat
de praful si pulberea de pe scena țării,
pe care figuranții îmbrâncesc actorii,
într-un ridicol spectacol despre incompetență,
pe care sar, de „bucurie”, țapi ispășitori,
iepuri de câmp minat și purceluși de logoree.
Copiii se duc la culcare, pentru a visa,
în timp ce părinții veghează
pentru a nu se stinge flacăra speranței,
pentru a nu lăsa Balaurul cu zeci de capete
să le înghită viitorul,
pentru a nu muri atunci când vor închide ochii.
Părinții veghează…și protestează!

Cred ca ceea ce se intampla in ultimul timp in tara noastra este un atac in forta a PSD si a penibilului ALDE pentru preluarea totala a puterii parlamentare guvernamentale si prezidentiale.Mi se pare ca se doreste instaurarea unui stat mafiot discretionar.Cred ca suntem in mare pericol nu sa pierdem tot ce am castigat in 1989 ci sa fie mult mai rau decat pe timpul comunismului.Liviu Dragnea adica PSD(nu mai exista un partid ci un grup de fiinte oportuniste si fara scrupule) nu mai vrea sa actioneze insidios(marim pensii si salarii si "nu vedeti cum am furat si vom fura" ci fatis si concertatat: 1.actioneaza pentru schimbarea legislatiei tarii in favoarea lui si a clientelei sale precum si a mafiotilor "cotizanti". 2.actioneaza pentru indepartarea Romaniei de UE pentru a fi liberi de eventuale presiuni 3.actioneaza si pentru izolarea economica a tarii atacand toate intreprinderile straine argumentand un reviriment al investitiilor autohtone 4.si in ceea ce priveste NATO au abordat un comportament suspect 5.justitia,DNA si celelalte institutii legislative sunt vizate pentru a li se diminua autonomia 6.SRI se incearca a fi subordonat intereselor liderului PSD 7.se urmareste si suspendarea presedintelui Iohanis.
Toate aceste idei au fost vehiculate aproape toate de "agitatorul" pe care l-am vazut la mitingul din Arges.M-am speriat. Chiar nimeni de la acea intrunire nu a inteles ca toate institutiile statului nostru asa prost cum functioneaza au fost conduse sau monitorizate de PSD timp de 20 de ani!Nimeni nu-i intreaba de ce au initiat sau au sustinut complice legislatia aferenta multinationalelor? Nu am veleitati de editorialist,dar va scriu asteptand opinii care sa duca la infirmarea motivelor ce determina temerile mele.

Cred că iesirea in stradă împreună cu copiii a vrut sa fie ca să arătăm ca protestele sunt pasnice,si pentru a nu se ajunge la violente.Altfel cred ,că cei care au mai făcut în trecut asta reuseau sa facă anumite diversiuni.De aceea sunt asa supărați ca nu a iesit.

Protestul actual este o manifestatie libera la care oamenii au venit din convingere, nu au fost adusi. Este o manifestatie pasnica, cu umor inteligent. Despre copii: nu au fost adusi cu forta, nu am vazut copii plangand, impotrivindu-se, s-au respectat drepturile copiilor. Este bine sa stie ca pot manifesta liberi si pasnic, decizia o vor lua cand vor fi adulti. Despre varstnici: putini au venit, din convingere, dar au venit. Sunt cei pe care minciunile si manipularea nu i-au convertit/cumparat si care se pastreaza tineri in atitudine. Am aflat la alegeri ca democratia (la noi) este legea multimii, a manipularii, nu legea valorii, a corectitudinii, a muncii cinstite, a dezvoltarii. Acum suntem si noi o multime si cred ca vom conta.

Pai va spun eu, vin parintii de la munca, bona pleaca si daca vrei sa participi la proteste, dupa ora 19.00 cel mai devreme, cu cine lasi copilul? In piata atmosfera e pasnica, e drept ca e galagie si nu e un mediu propice, dar la disperare, caci de DISPERARE ies oamenii, (nu ca nu au ce face acasa dupa 10 ore de munca) ie si copilul cu tine,"ca nu stai mult". Eu acum sunt batrana, dar in 90 ma duceam cu copilul de 5 luni in carucior la Universitate. Stiu sentimentul ca situatia e disperata, ca e zadarnic, dar nu poti sa mai respiri daca nu incerci macar... E greu de explicat.
Dupa 27 de ani simt ca sunt aceleasi umbre toxice, cu miros de cizma ruseasca acestea cu care ne infruntam. Pe rusi ii inteleg ,ei incearca ,au succes,s-au pregatit pentru asta si asa au fost mereu. Dar "politicienii" nostri? Ce-i mana in lupta in afara de lacomie si aroganta si lipsa de omenie? Pacat, meritam ceva mai bun. Chiar si votantii PSDului, nu merita cloaca asta. Si ei sunt disperati: de foame, de neputinta..

Radiografia unui bolnav de cancer.
La fiecare "chemare la vot" sau "ieşire în stradă" avem ocazia de a afla adevărul despre starea de sănătate a poporului nostru. Din vot în vot schimbăm "medicamentul" sperând că cel nou va fi mai bun decât cel vechi, lăsându-ne păcăliţi de ambalajul comercial viu colorat şi cu mesaje atent alese "de bine". Este un malaxor în care suntem prinşi de mai bine de 20 de ani iar comportamentul nostru nu face decât sa-l ajute să funcţioneze mai bine. Sentimentul predominant pare să fie de acceptare mioritică a sorţii şi de o stare de "donnez-moi, s'il vous plaît" pe care-l imbrăţişăm de fiecare dată când alegem să parăsim ţara sau să ne plângem "protectorilor" democraţiei care ne încurajează să alergăm după ce am stat imobilizaţi la pat zeci de ani. Dar ne incurajează şi asta ar trebui să ne dea sperantă...mai ales ca am aflat de la ultima radiografie ca boala autoimună este cea care ne dă cel mai mult batăi de cap.
Avantajul nostru (ceea ce ne ţine în viaţă) este că #REZISTăm în suferinţă până când un deget dintre nori se va îndreapta către noi pentru a ne da acea atingere pe care a primit-o Adam la a sa creaţie.
Totuşi...
... speranţa noastră nu stă în minuni ci în ceea ce facem noi. Copiii noştri trebuie protejaţi şi învătati corect pentru că ei sunt cheia vindecării noastre. Scoaterea copiilor în strada arată în primul rând lipsa de siguranţă din casele proprii şi atunci acţiunea lor nu poate fi condamnată! Copiii incep să înveţe încă din pântecul mamelor iar deprinderea de a ieşi în stradă este prima lecţie de democraţie sănătoasă pe care ei o primesc şi o asimilează în subconştient.
Părinţii care astfel şi-au crescut copiii vor avea încredere în aceştia când se vor duce în stradă pentru a apăra ceea ce cred ei că este bine... care nu ... vor ieşi ei pentru ce cred ei că este bine ... aşa cum au fost învăţaţi fie când au fost mici ...acasă, fie când au fost "mici" la televizor.

Inainte de a cauta sensul pentru care copii ar trebui sa fie sau sa nu sa fie prezenti la o manifestatie publica, probabil ca ar trebui cautate raspunsuri la probleme mult mai putin filosofice. Daca ambii parinti isi doresc sa iasa la manifestatie, macar in acea zi de weekend cu soare, la ora pranzului, ce vor face cu copilul de 3 ani? Dar cu cel de 7? Cu conditia ca parintii sa fie in permanenta prudenti si constienti de potentialul pericol la care se expun mergand cu copii intr-un loc aglomerat, riscurile pot fi reduse spre minim. Dar, e decizia si responsabilitatea lor. A fiecarui parinte. In ceea ce priveste varsta, nu cred ca un copil de 3 ani e mai vulnerabil decat un copil de 7 ani in cazul unei busculade. Poate chiar din contra. Copilul mic, care poate fi tinut in brate, e mai degaraba protejat decat un copil de 7-10-12 ani care merge pe picioarele lui si pe care il poti pierde mult mai repede. Si plus ca e sub nivelul de inaltime al multimii, ceea ce accentuaza si mai mult riscul. In ceea ce priveste latura educativa, e important pentru copii, indiferent de varsta, sa invete ce inseamna cultura protestului. Pentru a nu se mai repeta niciodata ce s-a intamplat in timpul comunismului. Trebuie sa stie, si sa vada cu ochii lor, ca daca ceva e in neregula si depaseste anumite limite, au posibilitatea iasa la protest si sa arate ca le pasa si ca nu pot fi ignorati si sfidati. Concluzionand, indiferent de varsta, exista un risc in a veni cu copilul la un protest de strada, fie el si pasnic. In cazul aparitiei unui eveniment neprevazut, busculada care se poate produce in doar cateva secunde pune in pericol orice persoana dar evindent, cei mai expusi sunt cei cu o constitutie mai firava si - normal - copiii.
Cu batranii e totusi altceva. In vreme ce responsabili pentru siguranta minorilor sunt parintii lor, batranii sunt persoane mature, responsabile de propria siguranta iar deciziile pe care le iau acestia sunt decizii personale luate in baza unei experiente de viata. Cu alte cuvinte, un batran care decide sa vina la proteste de strada isi asuma eventualele consecinte care pot sa apara ca urmare a acestei decizii. Pentru ca indiferent cat de pasnic si civilizat e un protest de strada, simplul fapt ca o masa foarte mare de oameni este adunata la un loc, reprezinta un pericol care nu ar trebui ignorat in totalitate de nici un om normal la cap.

Dl. CTP ne stabileste criteriul varstei pentru participarea la un protest politic: da, pentru copii de 7-12 ani, ei pot participa la meeting-uri politice; insa cei sub aceasta varsta, nu.
Mai exact spus, distinsul ziarist ne propune ca sa ne intoarcem la Gavroche din "Mizerabilii" lui Victor Hugo. Numai ca pe vremea aceea, adica cu vreo 200 de ani in urma, copii de 10 ani lucrau in mina si in fabrici cot la cot cu parintii lor.
Eu credeam ca vom evolua, nu ca ne vom intoarce in pre-istoria capitalismului.
Nu exista criterii rationale pentru care un parinte sa-si care cu el copilul mic la un meeting de protest; nu cred ca un copil ar trebui "instruit" din frageda pruncie ca un partid e rau sau un guvern e rau, iar altul e bun; frustrarile celor care au constatat ca preferatii lor politici au pierdut alegerile, nu ar trebui sa se repercute asupra propriilor copii, ca sa nu mai vorbesc de riscurile pe care le implica un protest la care participa zeci de mii de oameni.
Sau poate ca parintii au stiut cu precizie ca nu va fi niciun pericol si ca jandarmii nu-i vor alunga din Piata chiar daca ca nu exista, conform legii, autorizatie de la Primarie.
Cu totii ne amintim ca in cazul altor meetinguri si proteste politice, jandarmii nu au fost deloc atat de prietenosi, chiar daca a existat si autorizatia impusa de lege.
Oricum, niciun jandarm normal la cap nu ar intra cu bastoanele ca sa imprastie un meeting, fie el si ne-autorizat, facand slalom printre carucioarele cu bebelusi sau actionand asupra unor adulti care-si poarta pe umeri sau in brate copiii lor mici.
Astfel ca, fara ca ei sa stie sau sa doreasca acest lucru, copiii au fost un fel de "scut" pentru parintii lor protestatari.