Aproape să-mi vină rău la meciul ăsta al Simonei. Sună ciudat, dar astfel de victorii „proaste” fac o campioană.
Într-un Grand Slam, adică două săptămâni de bătălii, unde e nevoie de 7 meciuri câștigate pentru titlu, este foarte probabil să ai cel puțin un moment de cădere. Pe care, dacă te țin curelele, faci cumva și îl depășești.
Pe scurt, trebuie să nu pierzi când joci prost, ca să poți juca bine mai departe.
După un prim set în care Babos se plimba resemnată pe teren, surclasată de forța de joc a lui Halep, la începutul celui de-al doilea, Simona a trimis afară o minge „de copii”, sărită lejer, la 1-2 m de fileu. Am înghețat. O minge ratată când pare aproape imposibil de ratat poate să-i dea brusc încredere adversarei aflate în corzi: „Uite că greșește aiurea și Halep, nu e chiar atât de tare cum pare, hai să încerc...”.
Și Babos a început să dea în minge cu curaj, la „n-am ce pierde”, a luat inițiativa. Simonei nu-i venea să creadă că unguroaica nu se lasă bătută de la sine în două seturi și a început să greșească. A făcut peste 30 de erori neforțate, ceea ce este enorm pentru nivelul ei. De la 2-2 în setul 2, a pierdut 6 ghemuri la rând. La 3-1 pentru Babos în decisiv, eram, cred, verzui la față.
Ei, și aici vine momentul pentru care nu pot să n-o laud pe Simo. A tras de ea cu strigăte, s-a aruncat în niște recuperări la limita rupturii musculare, a reușit să ridice în ultima clipă un lob adânc și înalt, din minge ca și pierdută, Babos trimițând smeciul în plasă. M-am dezghețat atunci – era perechea fastă a greșelii rele din setul 2.
Minge cu minge, punct cu punct, în raliuri lungi, istovitoare, Simona a reușit să-i pună frână Timeei, anulându-i două mingi de 5-5 și forțând-o să încheie meciul cu dublă greșeală. M-am închinat și eu, cruce de ateu, nu numai Simona.
Ca să găsim și ceva folositor în chinuiala asta de luat antinevralgic, bine că s-a întâmplat acum, cu Babos. Căci în turul 4, cu nevăstuica veninoasă Carla Suárez Navarro, Simona va avea nevoie de tot ce știe și poate ca să câștige.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cica tenisul feminin actual e slab. Asa se plang numerosi cunoscatori prin comentariile articolelor de specialitate. Ma intreb eu oare, in comparatie cu ce e slab tenisul din ziua de azi? Ca statistic, pe cifre, cu argumente, rationamentul acestor comentatori e debil si retard.
Ca vezi doamne, nu mai e Graf, Evert, Navratilova sau Seles si gata, tenisul a disparut? Aceeasi indivizi comentatori faceau coada cand era Sharapova inca in activitate, la a o sustine. Aceeasi indivizi criticau orice victorie a jucatoarei romance Halep, (ca de la ea porneste tot acest val de marlanie), pe atunci la inceput de drum, cum ca e pur noroc si zi proasta pentru adversara. Dar cum obiectele defaimarii au disparut rand pe rand, Sharapova cu problema dopajului, Halep care la nivelul locului 5 unde e acum, confirma si se sustine prin rezultate, atunci au schimbat pentru a 3-a oara macazul si nu le mai place tenisul feminin in general.
Dar mai oameni, fiecare generatie si-a avut varfurile sale. Evert cu Navratilova intre anii 75-85; Graf si Seles intre 90-2000 (plus sau minus 2-3 ani), iar in era Williams e concurenta cea mai acerba. 2000- 2011, Henin, Venus, Serena si Sharapova. Toate aceste 4 jucatoare avand aproximativ acelasi an al nasterii, si-au desfasurat carierele pe exact aceeasi perioada de timp. Sau mai corect spus, Serena le-a prins pe toate 3 in timpul cat a activat ca jucatoare.
Iar rezultatele vorbesc de la sine. Head to Head, Serena - Henin e 8-6. Head to Head, Serena - Venus e 16 - 11. Despre Serena - Sharapova, e putin jenant... acest 19 -2.
Asadar, avand o asa concurenta, sa ajungi la cifrele pe care le are Serena azi e un miracol. Si 15 din cele 22 de titluri de Gran Slam, cate are Serena in prezent, le-a castigat pana in 2011-2012, an in care toate cele 4 jucatoare erau in lupta pentru suprematie, acolo sus.
Astea fiind datele istorice, de unde pana unde trag acesti domni experti concluziile pe care le trag? Ca daca e sa ascultam doar pareri, sunt nenumarate voci care sustin azi ca orice jucatoare din top nu ar avea probleme cu fostele glorii din deceniile trecute si ca tenisul a evoluat mult. Si nu e o parere a vreunui chibit de pe vreo banca din fata blocului cum e cazul stimabililor care trimit coment-urile de la care am pornit discutia. Cele care isi permit sa faca astfel de comentarii au tinut si ele o racheta in mana si a castigat fiecare Gran Slam-ul ei. Dar ce stiu ele, nu?!
Asadar, daca ai putin respect pentru tine ca individ, daca iti iubesti rasa din care faci parte, in momentul in care vii cu astfel de catalogari definitive, arunca un ochi pe o statistica si apoi scrie. Una e sa iti placa sau displaca si alta e sa negi evidentele. Vorba aia: Cand scuip impotriva vantului, te scuipi pe tine insuti. Se aplica perfect aici. Nu poti sa vorbesti astfel cand in fata ai cea mai mare jucatoare din istoria acestui sport, titlul castigat pe merit asa cum arata si statistica. (iar pe perioada de 10-12 ani pe care am discutat-o in cazul Serena, au mai fost nume ca: Mauresmo sau Clijters. Spun ceva aceste alte doua nume?)
Ps. Pe acelasi rationament, Messie are mare noroc ca nu mai joaca Maradona sau Pele si Djokovic ca nu mai e Nastase in forma. Sa fim seriosi! Sunt doua timpuri diferite, doua nivele diferite de a practica aceeasi activitate. Practic, sunt doua sporturi diferite, cel de atunci si cel de acum.
PS: au fost pe tabloul principal 6 romance si nici macar o simpla propozitie din partea autorului. Bine inteleg ca nu e obligat, dar sa nu uitam ca Sorana Carstea, care este intr-o "Reveneala" acum, era in primii 30 mondiali cand SH inca juca ITF-uri.
E usor de dat cu parerea. E mai greu acolo, pe teren. E legat de timpi de reactie, instincte, talent nativ... Halep se foloseste de ce dispune si o face bine. Cel putin asa ne spun rezultatele. E in top cinci de 3 ani. (cu acea mica abatere de 2 saptamani parca)
1. isi pierde inca prea usor concentrarea cand adversara isi creste nivelul de joc ;
2. inca nu stie sa-si ajusteze tactica de joc in functie de modificarile care apar la adversara (cu Babos a castigat datorita erorilor nefortate in cascada ale adversarei din ultimul ghem, cand aceasta conducea cu 40-15);
3. nu are inca o pregatire fizica care sa-i permita sa mentina acelasi ritm de joc cel putin 2 ore si jumatate (cam cat dureaza un joc de 3 seturi echilibrate. Toti marii campioni au o pregatire fizica exceptionala, care le sustine forta psihica si le permite sa castige peste doua treimi din mingile pe primul lor serviciu si peste jumatate din cele pe serviciul doi).
Concluzie realista: Daca nu-si creste puternic nivelul de joc, nu are sanse in fata lui Navarro (pare ca a atins varful de forma prea devreme, la Montreal, iar acum este pe o curba descendenta !)
Si vazand cum pierde Murray setul al doilea, asta dupa ce cu greu l-a luat pe primul, nu puteam sa nu ma gandesc la Simona pe care muuulti s-au grabit sa o critice pentru setul doi.
Bravo, Simona, nu conteaza cum joci atata vreme cat castigi!
Si forza, Lorenzi! Ca meciul nu s-a incheiat, chiar daca nu sunt prea multe sanse!