Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La ce e bună o victorie „proastă”

Aproape să-mi vină rău la meciul ăsta al Simonei. Sună ciudat, dar astfel de victorii „proaste” fac o campioană.

Într-un Grand Slam, adică două săptămâni de bătălii, unde e nevoie de 7 meciuri câștigate pentru titlu, este foarte probabil să ai cel puțin un moment de cădere. Pe care, dacă te țin curelele, faci cumva și îl depășești. 

Pe scurt, trebuie să nu pierzi când joci prost, ca să poți juca bine mai departe. 

După un prim set în care Babos se plimba resemnată pe teren, surclasată de forța de joc a lui Halep, la începutul celui de-al doilea, Simona a trimis afară o minge „de copii”, sărită lejer, la 1-2 m de fileu. Am înghețat. O minge ratată când pare aproape imposibil de ratat poate să-i dea brusc încredere adversarei aflate în corzi: „Uite că greșește aiurea și Halep, nu e chiar atât de tare cum pare, hai să încerc...”.

Și Babos a început să dea în minge cu curaj, la „n-am ce pierde”, a luat inițiativa. Simonei nu-i venea să creadă că unguroaica nu se lasă bătută de la sine în două seturi și a început să greșească. A făcut peste 30 de erori neforțate, ceea ce este enorm pentru nivelul ei. De la 2-2 în setul 2, a pierdut 6 ghemuri la rând. La 3-1 pentru Babos în decisiv, eram, cred, verzui la față.

Ei, și aici vine momentul pentru care nu pot să n-o laud pe Simo. A tras de ea cu strigăte, s-a aruncat în niște recuperări la limita rupturii musculare, a reușit să ridice în ultima clipă un lob adânc și înalt, din minge ca și pierdută, Babos trimițând smeciul în plasă. M-am dezghețat atunci – era perechea fastă a greșelii rele din setul 2.

Minge cu minge, punct cu punct, în raliuri lungi, istovitoare, Simona a reușit să-i pună frână Timeei, anulându-i două mingi de 5-5 și forțând-o să încheie meciul cu dublă greșeală. M-am închinat și eu, cruce de ateu, nu numai Simona.

Ca să găsim și ceva folositor în chinuiala asta de luat antinevralgic, bine că s-a întâmplat acum, cu Babos. Căci în turul 4, cu nevăstuica veninoasă Carla Suárez Navarro, Simona va avea nevoie de tot ce știe și poate ca să câștige. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Marian Neacsu - Sorin Grindeanu la Cotroceni

Și nu le pasă de opiniile oamenilor care mai gândesc, fiindcă știu că electoratul lor nu înțelege ce înseamnă „listare la bursă”, „acțiuni”, „dividende”, „revânzarea energiei” sau management profesionist. Prin propagandă susținută, au reușit să mute furia publică dinspre cauzele reale — corupție, trafic de influență, furt, incompetență — către dușmani abstracți, dar simplu de urât: „neomarxiștii”, „globaliștii”, gheii.... foto Profimedia

Citește mai mult

Maia Sandu - Nicusor Dan

Din pricina zăngănitului de arme care însoțește de regulă o moțiune de cenzură a trecut aproape neobservată o nouă declarație a Maiei Sandu despre eventuala unire a României cu Moldova. De asta ne arde acum, exact de unire, va fi oftat românașul prins în vâltoarea evenimentelor din ultimele zile. Cred însă că exact de asta ar trebui să-i ardă, dar nu-și dă seama. Foto: Profimedia

Citește mai mult

mesaj primit de ziaristul Gabriel Gachi

„Îmi spune: „Ai 24 de ore sa te prezinti la mine in birou si sa-ti ceri scuze". Momentul e halucinant. Mirel Idorasi, functionar al statului, se considera autoritatea suprema cu putere de decizie asupra vietii mele. Biroul sau e templul in care se iau toate hotararile ce ne guverneaza viata si in care se dau pedepsele. Suntem o colonie disciplinara, condusa de baroni ai statului pe care trebuie sa-i ascultam in genunchi, cu fruntile in pamant. Foto: captură din discuția pe WhatsApp / Foto: Facebook Gabriel Gachi

Citește mai mult