Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La ce e bună o victorie „proastă”

Aproape să-mi vină rău la meciul ăsta al Simonei. Sună ciudat, dar astfel de victorii „proaste” fac o campioană.

Într-un Grand Slam, adică două săptămâni de bătălii, unde e nevoie de 7 meciuri câștigate pentru titlu, este foarte probabil să ai cel puțin un moment de cădere. Pe care, dacă te țin curelele, faci cumva și îl depășești. 

Pe scurt, trebuie să nu pierzi când joci prost, ca să poți juca bine mai departe. 

După un prim set în care Babos se plimba resemnată pe teren, surclasată de forța de joc a lui Halep, la începutul celui de-al doilea, Simona a trimis afară o minge „de copii”, sărită lejer, la 1-2 m de fileu. Am înghețat. O minge ratată când pare aproape imposibil de ratat poate să-i dea brusc încredere adversarei aflate în corzi: „Uite că greșește aiurea și Halep, nu e chiar atât de tare cum pare, hai să încerc...”.

Și Babos a început să dea în minge cu curaj, la „n-am ce pierde”, a luat inițiativa. Simonei nu-i venea să creadă că unguroaica nu se lasă bătută de la sine în două seturi și a început să greșească. A făcut peste 30 de erori neforțate, ceea ce este enorm pentru nivelul ei. De la 2-2 în setul 2, a pierdut 6 ghemuri la rând. La 3-1 pentru Babos în decisiv, eram, cred, verzui la față.

Ei, și aici vine momentul pentru care nu pot să n-o laud pe Simo. A tras de ea cu strigăte, s-a aruncat în niște recuperări la limita rupturii musculare, a reușit să ridice în ultima clipă un lob adânc și înalt, din minge ca și pierdută, Babos trimițând smeciul în plasă. M-am dezghețat atunci – era perechea fastă a greșelii rele din setul 2.

Minge cu minge, punct cu punct, în raliuri lungi, istovitoare, Simona a reușit să-i pună frână Timeei, anulându-i două mingi de 5-5 și forțând-o să încheie meciul cu dublă greșeală. M-am închinat și eu, cruce de ateu, nu numai Simona.

Ca să găsim și ceva folositor în chinuiala asta de luat antinevralgic, bine că s-a întâmplat acum, cu Babos. Căci în turul 4, cu nevăstuica veninoasă Carla Suárez Navarro, Simona va avea nevoie de tot ce știe și poate ca să câștige. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

conducte

Statul administrează aproximativ 1.500 de companii. Doar prin două structuri – AVAS și SAPE – sunt gestionate participații la peste 400 de firme. În loc să tăiem de la educație sau să creștem taxe, de ce nu privatizăm transparent aceste active? Fondurile de pensii Pilon II au capital. Piața de capital există. Investitori există. Polonia a făcut asta din anii ’90. Noi încă finanțăm sinecuri pe datorie. foto Inquam Photos / Mălina Norocea

Citește mai mult