În pofida unor astfel de evoluții economice, la prima vedere spectaculoase, în jur de 200.000 de concetățeni continuă să emigreze anual, făcând românii să reprezinte un sfert din totalul cetățenilor europeni migranți, adică dublu față de polonezi sau italieni. Foto: Inquam Photos / George Călin

Într-o lume în care, de la cumpăna secolelor XX și XXI, turbulențele s-au ținut lanț - începând cu Japonia, continuând cu Asia de Sud-Est și cu Rusia, urmate de Marea Recesiune Globală și de …”crizele peste crize” izbucnite în 2020 fără să se fi încheiat încă - faimoasele “bule” economice ori financiare au devenit fenomene “obișnuite”. Toate au explodat! Conjuncturi în care “raidurile” Statului în teritoriile economiei de piață sunt tot mai frecvente. Inclusiv, dacă nu în primul rând, în Statele Unite ale Americii. În opiniile multor analiști, Piața Liberă - artizan al bunăstării în ultimele secole - e în pericol.

Cum ar putea fi caracterizate măsurile fiscale ce sunt discutate de ceva timp? Ce reflectă ele în relația cu sectorul privat, cu libera întreprindere? Sunt relativ prietenoase sau mai degrabă agresive? Reflectă mai degrabă respect și aprobare față de libera întreprindere sau dezaprobare și dispreț? Dacă ne uităm la nivelul ratelor de impozitare, nu am putea spune că sistemul nu este prietenos, atât cât pot fi impozitele de prietenoase cu libera întreprindere, sau că reflectă dezaprobare sau dispreț față de aceasta din urmă. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

De ce să plătească un milion de suflete (buni platnici) micro și PFA împovărate fiscal … când statul nu își face treaba să recupereze de zece ori mai mult doar de la 1.000 de restanțieri? (Foto: Facebook Iancu Guda)

O primă eroare majoră de comunicare este faptul că ajustările economice absolut necesare, încetarea traiului pe datorie publică nu sunt prezentate și asumate ca o abordare ce derivă din principii economice sănătoase pe care fiecare dintre noi ar trebui să ni le însușim. Ele sunt tot timpul prezentate ca un efect al "cămășii de forță" impuse de instituții externe: multă vreme a fost FMI, acum, mai nou, e vorba de UE prin programul PNRR. Foto: Christian Müller / Alamy / Alamy / Profimedia

Pentru a ieși din spirala soluțiilor pe termen scurt, discuția ar trebui să înceapă de la modul în care este construit bugetul de stat, principala cauză a fragilității sale permanente. Foto: Getty Images

În loc să avem venituri fiscale de 34,5 procente din PIB, venituri bugetare totale de 37,5 procente din PIB și un deficit bugetar apropiat de zero, avem în schimb venituri fiscale de 27 procente din PIB, venituri bugetare totale de 30 procente din PIB și un deficit bugetar de aproximativ 7 la sută din PIB. Foto: Inquam Photos / Alexandru Busca

Susțin eliminarea dublei măsuri și impozit proporțional pentru toată lumea, însă cetățenii trebuie să vadă că banii pe care îi plătesc statului finanțează adevărate BUNURI publice, nu RELE publice. Poftim rușine națională, Biblioteca Națională a fost închisă din cauza ploșnițelor. Păi pentru ce plătim taxe, pentru ploșnițe? (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Cota unică 10%. Profit, venit, TVA. Imposibil să nu stimuleze conformarea voluntară. Dar chiar să fie unică, fără excepții, derogări, facilitați etc. România devine paradis fiscal, evaziunea fiscală și munca la negru nu vor mai avea sens. Bonus - vor intra în țară miliarde de euro din capitaluri private. Ce spuneți de 7% sau chiar 5%? (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

“Sunt de la guvern și am venit să ajut” au fost etichetate de președintele american Ronald Reagan ca cele mai înfricoșătoare 9 cuvinte în engleză. (Dar doar în engleză?). A fost crezul său care s-a concretizat în micșorarea veniturilor bugetare raportate la PIB-ul SUA. În opinia sa, statul trebuia să tragă mai puține resurse financiare și să lase mai mulți bani sectorului privat. Foto: Barbara Strojna / Alamy / Alamy / Profimedia