Foto: Profimedia
Nu e nicio surpriză în scenele grotești filmate astăzi în Biroul Oval. Niciuna! Trump setase deja datele problemei în urmă cu zile bune, când a scris, nu a zis, că Zelenski al Ucrainei nu e un erou care își apără țara, ci un dictator. Acela a fost momentul în care toți oamenii raționali ar fi trebuit să vadă cursul viitor al evenimentelor și negocierilor de la nivel internațional astăzi, totul așezat pe un bullying de nivel înalt, prin care un afacerist ajuns vremelnic la conducerea Statelor Unite ale Americii a decis că vrea să maximizeze profitul propriei țări, călcând în acest sens pe orice tip de cadavre.
Pe Trump nu-l interesează astăzi nimic din ceea ce ne interesează pe noi. El înțelege doar legea junglei și știe exclusiv limbajul agresorului: dacă vrei să obții maximul dintr-o situație n-ai altceva de făcut decât să urli la adversar și, umilindu-l public, să-l determini să accepte condițiile tale integral. Pentru că da, așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, Trump este profilul de referință al abuzatorului.
E copilul care a fost abuzat emoțional de un tată prea exigent, crescut pentru a avea succes și atât, care, la maturitate, nu e interesat decât de el însuși și care își caută tatăl în orice agresor. Iar agresorul care, probabil, seamănă cel mai bine cu tatăl de la care a învățat raportarea la lume e Putin. Pe baza unor astfel de afinități adânc înrădăcinate în psihologie se construiesc adesea alianțe între agresori. Și la asta asistăm acum.
Pe de altă parte, vestea bună e că Volodimir Zelenski a oferit unei lumi întregi confirmarea că el chiar e liderul lumii libere. Că nu se lasă intimidat de nimeni, în niciun context și că, până la urmă, nimeni nu te poate umili dacă nu-i permiți asta. Să pleci cu fruntea sus dintr-o situație ca aceea în care Trump și Vance te pun la zid ca doi golani în spatele blocului nu e o chestiune de care mulți oameni ar fi capabili.
Și noi am asistat, cu ocazia asta, la suprapunerea imaginii liderului peste cea a agresorului, simțind cu adevărat furia și revolta de a nu putea face nimic pentru a-l sprijini pe cel drept în fața celui agresiv. Să nu uităm, totuși, că lumea e, în cele din urmă, o sumă de principii care fac ca pământul să se rotească și că agresorul e, în realitate, întotdeauna slab.
Chiar dacă Trump se află într-o poziție privilegiată de forță, din care poate dicta măsuri și decizii, în realitate el a dat lumii libere un motiv de unitate. Prin încercarea de a-l umili pe Zelenski, el n-a făcut altceva decât să-i motiveze pe cei care nu știau prea bine cum să se poziționeze în noua ordine mondială. Dar care acum și-au amintit în ce valori cred. Și ce lideri își doresc pentru un viitor stabil și clar al lumii.
În urma încercării lui Trump și Vance de a-l umili pe Zelenski, liderii europeni au înțeles, în sfârșit, că e momentul să fie uniți în principiile care i-au determinat încă de la început să ia partea victimei puse la zid de un agresor tradițional, care visează de decenii refacerea URSS-ului și e dispus să plătească orice preț pentru asta. Acum, acel agresor și-a găsit, din păcate, susținerea într-un alt agresor, care vrea să-și demonstreze sieși că valorează ceva. Și pentru asta e dispus să dea foc lumii.
Ei bine, limbajul agresorului e întotdeauna clar. La fel și reacțiile lui. Un agresor tipic nu răspunde decât la frică. Și, în acest moment, singura șansă a lumii libere, care încă mai are principii și Dumnezeu, e să stea dreaptă, pe poziție, în fața agresorului, să-l privească în ochi până când el va pleca privirea. Căci asta se întâmplă cu agresorii, de obicei. Primul pas către a-i descuraja este să-i confrunți. Iar astăzi ne aflăm, iată, într-un scenariu distopic în care provocarea e una singură: aceea de a privi agresorul în ochi. Ca să înțeleagă singur principiile care fac lumea să se învârtă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Încrederea în principii și Dumnezeu o are -și au- toți adversarii unei cauze. Atât Dumnezeu cat și principiile sunt universale și universal valabile pentru întreaga omenire indiferent cum ni se pare nouă, rușilor sau chinezilor. Noi ăștia toți avem drepturi, libertăți și principii. Totul este cum le aplicăm atât nouă, prietenilor noștri sau dezgustatorilor noștri dușmani.. Pe un Dumnezeu se bazează și biserica creștină -în toată varietatea ei- musulmană,, hindusă, taoistă etc. Mai toate războaiele au avut ca bază diversele divinități mari, mici sau mijlocii. Dumnezeu este un nume generic atribuit Supremei Divinități așa cum ne-o imaginam noi cei de pe planeta Pământ, Dați-ne și nouă dreptul celor de toate credințele să participăm la viața Planetei Noastre (inclusiv CTP cel ateu din principiu și constituție psihică) chiar dacă această viață diferă din-un punct geografic la altul.
În rest subscriu în totalitate la aprecierile doamnei C. Dumitrescu, dar așa cum Trump (pardon trump) dorește o America imensă, tot așa și noi, ce din România dar și cei din Moldova, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, etc dorim să avem o “țară mare’’ dar politic, economic și non-agresivă. Sunt noțiuni de bază pentr o unitate de principii cu care trebuie să ne acordăm. ‘’Așa să dea Dumnezeu’’.
El știe că,China e mult peste el acum.
Pe fondul unei Europe divizate preferă să fie prieten cu rusul decât împotriva unei alianțe ruso-chineze. Să sperăm că noi europenii ne vom trezi până nu o să fie prea târziu.
Cât despre Zelenski toată compasiunea și admirația.
Pentru români:atenție cum alegeți!