Lecția de patriotism a profesorului meu din școala generală: „A fi patriot înseamnă să fim buni în general și în ceea facem”

(Foto : Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Să ne închipuim că în urmă cu 100 de ani strămoșii noștri au clădit o casă prin sânge și sudoare. O casă frumoasă, primitoare, nici mare, nici mică. O casă pe care au construit-o pentru generațiile ce vor urma. Acum 100 de ani ardelenii și bănățenii au hotărât să se alăture celorlalți români în proiectul României Mari. Au trecut 100 de ani tumultoși, cu suișuri și coborâșuri. 100 de ani în care am bâjbâit prin întuneric, căutându-ne rostul în lume. Peste un an, tot la început de iarnă, vom aniversa 30 de ani de la Revoluție. Și totuși... ce facem în continuare? Sunt atât de multe probleme în părticica noastră de lume, că nu are sens să le înșir. Le cunoaștem cu toții. Cu toate acestea, măcar începând cu ziua de Centenar, putem fi puțin mai patrioți.

Dar ce înseamnă să fim patrioți? Mai ales după ce în acest secol ce se încheie astăzi am trecut prin fascism și mai ales național-comunism, iar în prezent extremismul a început să răsară din nou ușor-ușor în societate. Când mă gândesc la patriotism, îmi amintesc automat de profesorul meu de cultură civică din generală. La începutul lecției despre patriotism ne-a întrebat ce credem noi că înseamnă acest concept. Răspunsul meu natural a fost că a fi patrot înseamnă a-ți iubi țara. Atunci, domnul profesor m-a întrebat concret ce înseamnă asta. N-am știut să răspund, așa că a urmat răspunsul „corect” – „A fi patriot înseamnă să fim buni în general și în ceea facem.” Abia după câțiva ani am înțeles sensul acestor vorbe. 

Fiecare din noi poate fi patriot printr-un mic gest în afara zonei de confort. Cum ar fi să muncească cum și cât trebuie, să păstreze curățenia pe stradă, să dea o semnătură pentru ceva în care crede, să facă respectiva inițiativă cunoscută în familie și cercul de prieteni, dar cel mai important SĂ IASĂ LA VOT. Fiecare mic gest al fiecăruia din noi schimbă societatea – în bine sau în rău – pentru că societatea suntem noi toți. Mai mult, cred că trebuie să trecem peste complexele noastre de inferioritate, clasicele citate resemnate de genul „așa e românul”, „așa e în România”, „suntem o țară de hoți”, „ia uite cât de departe sunt bulgarii față de noi” (ironic, având în vedere părerea multor bulgari). Ce observ este că marea majoritate a acestor vorbe celebre sunt la persoana întâi. Trebuie să avem mai multă încredere în noi; să ne acceptăm și să ne iubim mai mult pe noi înșine ca popor și ca indivizi, fără a ignora însă realitatea, sau a pica în plasa orgoliului nefondat – naționalismul extrem și xenofobia.

În legătură cu votul, constat cu tristețe că sunt în continuare mulți adepți ai infamului citat al lui Mark Twain: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” Asta vrea puterea actuală să credem, pentru că fiecare absență sau vot anulat înseamnă un vot pentru cel mai mare și mai organizat partid al României post-decembriste, format din rămășițele celui mai mare și organizat partid al României comuniste (de altfel singurul). În anul Centenar luptăm pentru normal, decență și chiar pentru democrație. Deși suntem supuși în fiecare zi la noi și noi nivele de penibil, totuși ceva s-a întâmplat. România nu mai e aceeași cu cea de acum câțiva ani. Astăzi România luptă, nu mai rămâne pasivă la atacurile furibunde ale unui politician căruia i s-a permis să aibă prea multă putere și ale unei clase politice rămase în urmă. Este esențial să ieșim la vot în număr cât mai mare ca să fim siguri că răul nu se perpetuează. Nimic din ce face puterea actuală nu este ireversibil, dar cu cât îi permitem să facă mai mult rău, cu atât vom trage mai tare în viitor. Speranță există, ieșiți la vot!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp