Foto: Guliver Getty Images
Tocmai ce s-a terminat Aston Villa - Everton, un meci care nu e chiar un blockbuster, dar pentru un microbist ca mine, interesat de echipele mici ca hipsterii de specialty coffee, e un mod perfect a-ți petrece seara. S-a făcut 23:30 și îmi este destul de somn. În plus, mi-am propus să am un program sănătos de dormit și asta înseamnă șapte-opt ore cam în același interval. Nu fac greșeala să subestimez importanța unui somn de calitate.
Cu toate astea, două ore mai târziu, stau cu laptopul în brațe citind un interviu cu Kevin Abstract în care membrul Brockhampton vorbește despre Shia LaBeouf, noul album Ginger și cum a fugit de acasă în copilărie. De când s-a terminat meciul, am deschis laptopul doar un pic pentru că eram curios ce îmi oferă Premier League a doua zi. De aici am ajuns la un clip pe Youtube despre ascensiunea lui Brighton în prima ligă engleză și restul e istorie. Gaura neagră a internetului m-a târât printr-o diversitate remarcabilă într-o perioadă destul de mică de timp: clipuri despre fotbal pe Youtube, stand-up, articole de opinie despre Donald Trump și evident, Aziz Ansari.
Ciudat e că fizic îmi era somn. Rațional, eram conștient că cel mai bun lucru pe care l-aș putea face ar fi să mă culc. Cu toate astea, laptopul era ca un magnet. Era sacul lui Moș Crăciun plin cu informații și lucruri fascinante. Doar un pic îl deschid și apoi somn. Evident că nu e așa. Just when I thought I was out… they pull me back in.
Avalanșa de informații care vine spre noi zilnic are efecte negative importante.
Mirajul multitasking-ului
Efectele multitaskingului sunt asemănătoare cu cele ale lipsei de somn. De cele mai multe ori nu îți dai seama, dar nu funcționezi la capacitate maximă și nu ești nici pe departe pe cât de eficient ar trebui să fii. Un pic ca atunci când ești, beat dar nu ești conștient de asta.
Neuro-cercetătorul Daniel Levitin spune că, deși credem că facem mai multe lucruri deodată, totul e doar un mit pentru că creierul nostru nu poate funcționa în felul acesta. Ce facem de fapt este să acordăm un pic de atenție fiecărui lucru în parte, pe rând. Trecem de la primul la al doilea până la ultimul și apoi o luăm de la capăt. Astfel, niciuna dintre activități nu beneficiază de atenția noastră întreagă și, în același timp, obosim pentru că toate aceste treceri de la un task la altul consumă resurse importante pentru creier.
Incapacitatea de a selecta informațiile relevante
De cele mai multe ori, ajungem să ne pierdem într-o mare de informații și avem parte, în prezent, de o concurență acerbă pentru una dintre cele mai importante resurse ale noastre: atenția. Suntem în permanență asaltați de articole, citate, știri, editoriale, statusuri de pe Facebook, poze, clipuri video etc. Astfel, devine foarte greu să selectăm ce contează cu adevărat și ajungem să stocăm multe lucruri neimportante. Filtrul pe care îl aplică majoritatea se reduce la feed-ul Facebook, ceea ce ar fi ok în principiu, numai că asta înseamnă că te vei învârti permanent în celebra bulă, care nu va face decât să îți confirme părerile.
Soluția ideală nu există. Cel mai simplu ar fi să deconectezi de tot, dar asta e la fel de greu pe cât sună. Alte idei ar fi newsletter-ele de la diverse publicații, să mai dai câte un like la jurnaliști sau site-uri care nu îți împărtășesc părerile sau un feed de Twitter ales pe sprânceană.
Nu mai putem rămâne singuri cu gândurile noastre
Mai e cineva care nu-și ia telefonul când se duce la baie? Cine nu aruncă o privire pe Facebook cât așteaptă metroul sau cât e roșu la semafor? Cam în cate secunde îți scoți telefonul din buzunar pentru a evita o liniște inconfortabilă?
Relația pe care am dezvoltat-o cu telefoanele este una serioasă, de lungă durată și de o dependență bolnăvicioasă. Suntem în permanență needy și așteptăm de la ele să ne rezolve toate problemele. Asta pentru că orice moment de liniște, de contemplare, de relaxare pentru creierul nostru este acoperit de un val de clipuri, statusuri sau articole. Și apelăm la ele pentru că e convenabil și pentru că ne e frică. Ne e frică de propriile noastre gânduri și de ce am putea descoperi. Louis CK spunea că oamenii care stau pe telefon în trafic sunt dispuși să-și riște atât viața lor, cât și a altora doar pentru că le este atât de greu să fie singuri pentru o clipă.
Nu e deloc ușor de găsit o concluzie. Dar cred că trebuie să ajungem la un echilibru în felul în care utilizăm tehnologia, altfel riscăm să ne pierdem în abisul internetului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ma si vad.....din pacate, asa am ajuns.....
Cat e rosu la semafor ma uit la oameni, la masini , la blocuri sau fredonez refrenul unei melodii care imi vine atunci in minte.
Drumuri lungi : le iubesc .Sunt in stare sa ma uit ore intregi pe geam daca conduce cineva. Nu inteleg cum se poate uita cineva pe telefon cand poti vedea lucruri noi. Orice.
Eu inainte de culcare inchid telefonul.
Fara televizor in camera, fara laptop.
Inafara de alarma de trezire nimic nu suna.
Vreau liniste pt mine si familia mea atat ziua cat si noaptea.
Macar acasa sa fie liniste ca in rest auzim destula galagie si destule informatii care oricum ne influenteaza.
Alte soluții: listă în laptop cu ce am data viitoare de făcut. Nu râdeți, mai fac exact așa. Când nu am timp scot din browserul telefonului paginile care m-ar distrage. Dintre aplicații le las doar pe cele necesare. Și cu 1-2 ore înainte de culcare fără calculator, dacă vreau un somn cât de cât acceptabil.
Cu stima si respect ma retrag.....