L-am sunat și l-am întrebat ce mai face și mi-a răspuns ”Să zicem, bine...”
”Vreau să vă fac o fotografie.”
”Ce fotografie?”
”O imagine care va intra într-un proiect foto pe care-l am în cap.”
”Și eu ce trebuie să fac?”, m-a întrebat metalic, nazal, cu vocea aia de ”un fleac…m-au ciuruit.”
”Să țineți în mână o carte. Atât.”
Mi-a dat adresa. Am intrat în livingul mare, mobilat cu lemn masiv. Ici-colo, așezate în ordine, un coif din fier, o spadă, lucruri care îmi aminteau scene din filme. Cred că și lui.
La cafea am vorbit despre ”Cu mâinile curate”, că se dăduse c-o seară-nainte la tv. Se grăbea - nu mi-a arătat, dar asta se simte.
”Unde vrei să stau și cum?”
Mă întreabă pe mine Sergiu Nicolaescu ”Unde vrei să stau și cum” - asta chiar am s-o rețin, mi-am zis, și am ales un loc lângă fereastră; lumina blândă nu dădea contraste mari. Nu am tras, cred, mai mult de trei cadre. N-a fost nevoie.
M-a condus. Șoferul îl aștepta afară într-o mașină neagră din care se auzea înfundat un buletin de știri. Pe trepte s-a oprit și m-a întrebat:
”Te-ai însurat?”
Nu mă așteptam la asta. Năucit, am râs.
”Încă nu.”
A dat din cap și n-a spus nimic. Doar a zâmbit ușor.
”La revedere!”, și mi-a întins mâna. I-am strâns-o, apoi ne-am îmbrățișat bărbătește. Pe sub costumul impecabil i-am putut simți umerii. Slăbise mult. Am rămas pe loc, de parcă eu aș fi fost gazda - mașina a plecat lin, deloc ca-n filme.
Azi este ziua de naștere a lui Sergiu Nicolaescu. Ar fi fost, cred, un cadou frumos să îi ofer fotografia pe care i-am făcut-o…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.