Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

M-am uitat la lansarea candidaturii lui Negoiță și m-am gândit imediat la fabula „Racul, broasca și o știucă”

Robert negoita - Nicolae Ciuca - marcel ciolacu

Foto: Facebook Gabriela Firea

Am văzut imagini de la lansarea candidaturii lui Robert Negoiță. Rar am văzut ceva mai contra naturii, decât ceea ce s-a întâmplat acolo.

Toți vorbeau aiurea. Nimeni nu a însuflețit sala cu vreun discurs plin de miez. Nimeni nu a aplaudat candidatul în cârje. Toți păreau răsuflați și se forțau să vorbească, să râdă, să spună ceva. Mieii cu lupii erau împreună și se forțau să pară prieteni și că nu s-au vânat niciodată. Stânga cu dreapta alături, mințindu-se că sunt fie două stângi, fie două drepte.

Nicolae Ciucă trebuia să vorbească despre Robert Negoiță, dar nu a reușit. A vorbit despre Cîrstoiu. Nu spun cum! L-ați văzut și auzit fiecare.

O adunătură de oameni toți ca nuca în perete. 

Știți la ce m-am gândit privindu-i?! La fabula: „Racul, broasca și o știucă” de Alecu Donici. Dacă nu v-o amintiți de la școală, vă redau aici câteva versuri despre minunata uniune și rezultatul ei: „Racul, broasca și o știucă / Într-o zi s-au apucat / De pe mal în iaz să care / Un sac cu grâu încărcat... Racul înapoi se da, / Broasca tot în sus sălta, / Știuca foarte se izbea / Și nimic nu isprăvea.”

Exact imaginea din fabulă o aveam în fața ochilor când priveam niște oameni politici uniți contra naturii, să ducă sacul și nici nu reușesc să îl clintească. Singura tristețe e că ei nu cară un sac, ci au în mâini destinele țării.

Și în tot acest timp, în care sacul nu poate fi cărat, singurii însuflețiți, gălăgioși, convingători ( cel puțin în zona mea) sunt cei de la AUR. Spun că ne scapă de clasa politică actuală, că mătură corupția, că rezolvă toate problemele. Oamenii de rând îi ascultă și îi cred.

Coaliția aceasta (exact ca și cea din fabulă) făcută ca să împiedice AUR-ul să ajungă la guvernare, reușește doar contrariul. Ea scade, AUR-ul crește... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

sursa foto: Facebook / Nicusor Dan

România nu are o aeronavă oficială care să deservească nevoile președintelui statului (și eventual nevoile primilor oameni din stat în vizitele lor oficiale - șefi ai camerelor, premier, miniștri). Nu are nicio importanță care e numele omului ce ocupă postul de la Cotroceni - în ultimele 3 mandate Traian Băsescu și Klaus Iohannis, interimarul Ilie Bolojan sau actualul Nicușor Dan. Și nu are nicio importanță cine e președinte la Senat, la Camera Deputaților sau șef la Palatul Victoria.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Pe 3 ianuarie 1889, povestea spune că în piața Carlo Alberto din Torino, Friedrich Nietzsche a văzut un cal bătut cu sălbăticie de birjar. Filosoful a izbucnit în hohote de plâns, s-a dus și a îmbrățișat calul. A scos un geamăt și s-a prăbușit la pământ. Apoi, și-a petrecut ultimii 10 ani din viață complet nebun.

Citește mai mult