Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Maigret, Mascaronul și Frăția Organelor

Cristian Tudor Popescu - Photo

Ce înțeleg, atât cât mă ajută capul, din declarațiile comisarului-șef de poliție Maigret Gheorghe și șefului de mascați, mascaronul Scurtu:

- Vinovat pentru crimele de la Onești este unul dintre morți, care a dat cu picioarele în agresor și l-a supărat. Prin urmare, familia muncitorului ucis va trebui să plătească despăgubiri pentru lovirea și stresarea ucigașului aflat în exercițiul funcțiunii.

- Care ucigaș, a fost foarte cooperant, cooperarea mergea strună de câteva ore și ar fi mers tot așa, dacă nu își băga picioarele victima. După ce se va vindeca, măcelarul și polițiștii vor fi premiați pentru asta într-un cadru festiv.

- Mascații nu au putut să treacă de ușa apartamentului pentru că era încuiată. Și, pe deasupra, caz grav, mai era și o scară proptită în ea. Mascaronul Scurtu zice că „3 oameni solizi n-au putut s-o dea jos”. Poate era bine să cheme vreo 20 de oameni solizi, să pună umărul. Căci, știm bine că, în localitatea Onești, din considerente de poluare fonică, sunt interzise miniîncărcăturile explozive pentru aruncat în aer uși.

- Despre folosirea unui lunetist, Scurtu zice că a fost unul, plasat în blocul de vizavi, dar n-a văzut bine în apartament, din cauza unui copac. Firește, nu-i putem cere omului cu pușca să caute alt unghi de tragere, dar, uăă, nu s-ar fi putut tăia copacul? Și când agresorul a ieșit pe balcon cu victimele, agitând cuțitul și amenințând, ce bârnă mai avea în ochi lunetistul?

- Faptul că Poliția și mascații au reușit doi morți, deși n-au avut la dispoziție decât un bătrân înarmat până-n dinți cu un cuțit, e fără îndoială un succes. Dar organele noastre de intervenție așteaptă o ocazie mai deosebită, vreo sută de oameni ținuți ostatici de un comando terorist, ca să ne arate cu adevărat ce pot. 

Premierul Cîțu, nu știu ce l-o fi apucat, vorbește de „eșecul operațiunii de la Onești” și de „pedepsirea rapidă a vinovaților”. Hai s-o vedem și p-asta. Deocamdată, alți forțoși ai legii, conducătorii represiunii din 10 august 2018, adică numiții Cucoș, Sindile și Chirică, au fost puși la scuteală de către Tribunalul București, prin închiderea pur și simplu a dosarului. Acest gest de solidaritate a puterii judecătorești cu Jandarmeria care, din ordin politic, a atacat violent manifestanții pașnici, arată persistența Frăției Organelor, datând din ceaușism, îndreptată împotriva cetățenilor nevinovați.

Dar faptul că tot o instanță din această țară a lăsat-o în libertate pe antropoida care s-a urcat la volan cu capul umflat de rom și a omorât două fete în cartierul Andronache, ce paștele și grijania mă-sii mai arată?

45 de studenți la Drept în anul I au fost exmatriculați după ce s-a descoperit că puseseră pe picioare, pe internet, un grup infracțional pentru fraudarea examenelor. Magistrații care iau hotărâri ca mai sus se numără probabil printre cei, mult mai mulți, care de-a lungul anilor au scăpat neprinși la furat încă de pe băncile facultății. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Romance in Italia / sursa foto: arhiva personala

Într-o dimineață, într-un ziar din Italia a apărut o știre care a stârnit un mic scandal. Un italian care deține o cramă în regiunea Bolzano trimisese un avion privat în România ca să își aducă muncitoarele care îi tăiau via de aproape 15 ani. Femeile plecaseră inițial cu microbuzul, așa cum făcuseră de atâtea ori în trecut, dar fuseseră întoarse de la graniță din cauza restricțiilor. Și atunci omul a făcut ceva ce a revoltat o parte din Italia: a trimis un avion privat după ele.

Citește mai mult

Ora de vara / sursa foto: Profimedia

Capacitatea noastră de a ne adapta și de a trece prin sezoane ne face, de fapt, să ne bucurăm mai mult de viață, pentru că nu există niciun „ecuator” al vieții noastre, așa cum există unul al planetei, și niciodată nu apucăm să fim într-un echilibru perfect, iar timpul nostru personal trece inevitabil prin sezoanele vieții.

Citește mai mult