Există un soi de perplexitate la atitudinea „rigidă” a lui Ilie Bolojan față de PSD.
Adică după ce a sabotat 10 luni de zile guvernarea, după ce l-a măscărit pe Bolojan încontinuu drept „Ilie Sărăcie”, după ce s-a combinat pe față cu AUR și după ce a dat jos Guvernul, PSD se așteaptă ca „proasta să se întoarcă la el”. Că el a făcut-o, el o omoară. Că fără el, ea nu-i nimic.
Cum adică să nu te întorci la PSD după ce te-a bătut și te-a umilit? Toți cei care - din principii evident „proeuropene”, de la Nicușor Dan, la Kelemen Hunor - susțin refacerea familiei tradiționale PSD-PNL propun practic iertarea abuzatorului, că știm cum este el, te calcă-n picioare, dar te iubește. Sunt unii și prin PNL care suferă de sindromul Stockholm și vor înapoi la PSD.
Și vine Bolojan luni seara la Digi24 și zice lucrul ăsta: „Există boala numită pesedism în care instituția e condusă ca un patrimoniu personal. Nu e doar în PSD această boală, apucăturile se transferă la toți, dar PSD e întruchiparea acestei boli. Și gândirea aceasta nu mai face performanță pentru că se intră pe pile. Și există cealaltă lume, o Românie modernă, în care cetățenii au condiții egale”.
S-ar putea spune că, prin „momentul adevărului” pe care l-a detonat cu mare tam-tam, PSD a făcut democrației din România un mare bine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu poți avea pretenția să se facă curățenie în cămările altora (a se citi "reforme") când la tine-n casă încă mișună o grămadă de șobolani și șoricei.