Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Marea Britanie se trezeşte din beţia Brexitului, dar e încă mahmură

Theresa May, Brexit

Foto: Guliver Getty Images

Marea Britanie trece, zilele acestea, printr-un coşmar politic şi economic pe cât de neplăcut, pe atât de previzibil: treziţi din beţia Brexit-ului, care a durat mai bine de doi ani, britanicii au acum parte de o mahmureală crâncenă. Întocmai ca un holtei petrecăreţ după o noapte în club mai grea, aceştia încep să se trezească acum la realitate şi constată nu numai că nu s-au ales cu Ileana Cosânzeana care promitea a fi Brexitul, dar şi că distracţia a costat – şi ameninţă să coste în continuare – foarte mult. E drept că premisele unei ieşiri victorioase din Uniunea Europeană, în ciuda retoricii triumfaliste a politicienilor şi a presei de dreapta care au susţinut Brexitul, nu au existat niciodată cu adevărat. În 2016, Nigel Farage, Boris Johnson, Michael Gove, Jacob Rees-Mogg şi tot establishmentul conservator le-au fluturat britanicilor pe la nas două licori ameţitoare: cei mai puţin capabili de discernământ politic au fost îmbiaţi cu licoarea stopării imediate a imigraţiei, iar cei cât de cât educaţi, dar blocaţi într-un trecut demult apus şi cu puternice prejudecăţi şi nostalgii imperiale, cu licoarea suveranităţii faţă de Europa. Astfel, o campanie furibund xenofobă, fără niciun un fundament economic şi, după cum se dovedeşte tot mai des în ultima vreme, chiar coruptă şi ilegală a avut succes la un electorat dezabuzat economic ori îmbătat cu drojdia propriei superiorităţi faţă de ceilalţi europeni. 

Aleasă premier după ce David Cameron, care convocase referendumul în speranţa astupării gurii propriilor adversari din Partidul Conservator, a dat bir cu fugiţii laolaltă cu toţi liderii campaniei pentru Brexit, Theresa May s-a ales cu o sarcină extrem de ingrată: scoaterea unei ţări profund divizate din UE cu minimum de pagube în condiţiile unei UE deloc îngăduitoare faţă de pretenţiile deja exagerate ale britanicilor şi mai ales în condiţiile în care ea însăşi nu părea convinsă că Brexit ar fi o idee bună. Deşi nimeni nu-i dădea nicio şansă, aceasta a rămas în funcţie din toamna lui 2016 şi a încercat imposibilul, adică negocierea unei ieşiri din UE care să nu fie o catastrofă economică şi socială pentru Marea Britanie şi mulţumirea atât a colegilor din partid care urăsc Europa şi pe europeni cu patimă, cât şi a votanţilor care visau deja aeroporturi pline de imigranţi europeni deportaţi înapoi în ţările de origine. Ezitantă din fire, lipsită de creativitate sau cultură politică, relativ mediocră profesional, dar silitoare şi conştiincioasă, doamna May a reuşit, în cele din urmă, să negocieze un acord cu UE pe care urma să-l supună astăzi votului Parlamentului Britanic. A renunţat însă, dându-şi seama ca nu ar avea nicio şansă în Camera Comunelor.

De ce e toată lumea nemulţumită?

Pentru că, aşa cum se întâmplă de regulă, încercarea de a împăca şi capra, şi varza are ca rezultat garantat învrăjbirea amândurora. În sine, acordul negociat de Theresa May cu UE nu e chiar atât de rău nici pentru UK, nici pentru UE, dar are o clauză care menţine Irlanda de Nord în uniunea vamală europeană pe termen nedefinit pentru evitarea reinstituirii unei graniţe între Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Britanic, şi Republica Irlandeză, dată fiind istoria sângeroasă a conflictelor dintre cele două părţi în secolul al XX-lea. Această clauză îi nemulţumeşte profund pe conservatorii radicali, care îşi doresc pur şi simplu „No Deal”, adică, să nu mai aibă, dacă s-ar putea, absolut nimic de-a face cu restul Europei. Aceştia nu sunt foarte numeroşi, dar ţipă foarte tare, iar Theresa May are nevoie de fiecare vot întrucât nu deţine majoritatea în Parlament. Partidul Unionist DUP din Irlanda de Nord, cel care propteşte Guvernul minoritar al lui May în Parlamentul din Londra, este fundamental împotriva clauzei pentru că, deşi nord-irlandezii au votat rămânerea în UE, acest partid îşi revendică întreaga raţiune de a fi de la ura neîmpăcată faţă de irlandezii republicani şi este evident că nu poate accepta o clauză care menţine Irlanda de Nord, de facto, în UE şi deci legată de Irlanda. Pe de altă parte, conservatorii moderaţi, care se opun Brexitului, găsesc că termenii acordului sunt oneroşi întrucât Marea Britanie va rămâne ataşată economic de UE fără a avea niciun cuvânt de spus în politicile acesteia. De asemenea, laburiştii şi naţionaliştii scoţieni, care se opun Brexitului, au anunţat că nu vor vota un acord în cărui eficienţă nu cred, susţinând, mai mult sau mai puţin apăsat, organizarea unui alt referendum. Totuşi, liderul laburiştilor, Jeremy Corbyn, ezită să se pronunţe în favoarea unui astfel de referendum din trei motive: 1. îşi doreşte organizarea de alegeri anticipate în speranţa că va ajunge el însuşi prim-ministru; 2. a fost dintotdeauna un eurosceptic convins, un socialist de esenţă comunistă căruia îi displac politicile pro-capitaliste ale UE şi care în 2016 a făcut campanie pro-UE numai cu jumătate de gură; 3. crede că, susţinând un al doilea referendum, care, conform sondajelor, se pare că va anula decizia de ieşire de acum doi ani, nu ar face decât să-şi alieneze un electorat pauper şi xenofob mai cu seamă din nordul Angliei, care a votat masiv pro-Brexit la precedentul referendum şi care şi-ar găsi refugiul la conservatorii dispuşi să le asculte închipuitele „griji” privind imigraţia. Aşadar, din punct de vedere politic, Marea Britanie se află într-un haos nemaiîntâlnit de decenii, cu politicieni, jurnalişti ori simpli cetăţeni care se urăsc sincer unii pe alţii: cei din tabăra Brexit îi urăsc pe Remainers pentru că aceştia din urmă nu sunt dispuşi să accepte termenii drastici pe care o minoritate vocală vrea să-i impună în abordarea relaţiilor cu UE, în timp ce susţinătorii UE îi consideră pe ceilalţi limitaţi intelectual, rasişti şi, în cel mai bun caz, retrograzi. Nici din punct de vedere economic lucrurile nu stau pe roze: lira sterlină se prăbuşeşte ca urmare a reacţiei pieţei la instabilitatea politică, iar previziunile în cazul unui Brexit hardcore sunt foarte sumbre, mergând de la haos şi cozi imense în porturi şi la punctele de frontieră până la lipsa hranei şi a medicamentelor de urgenţă, precum şi la scăderea bruscă a nivelului general de trai. 

Ce opţiuni are Theresa May?

Foarte puţine, dar, dintre toate, se încăpăţânează, cum ne-a obişnuit deja, să mizeze pe cea mai proastă. Ca urmare a suspendării votului de marţi, May a alergat, din nou, la liderii europeni, în speranţa că aceştia îi vor arunca un colac de salvare şi vor accepta noi concesii prin care să-i îndulcească pe conservatorii radicali din Parlamentul Britanic. Această opţiune este contraproductivă din cel puţin două motive: 1. reflectă neînţelegerea fundamentală, de către doamna May, a mentalităţii colegilor săi radicali neînduplecaţi, care nici măcar nu şi-au dorit vreo clipă negocierea cu UE, văzând în orice discuţie cu „elita” de la Bruxelles o umilinţă naţională; 2. liderii UE, în frunte cu Jean-Claude Juncker, i-au semnalat deja că acordul pe care l-au negociat va rămâne neclintit, Guy Verhofstadt manifestându-şi chiar stupoarea în faţa unor noi cereri ale Marii Britanii. Dacă Theresa May şi-ar asuma un „leadership puternic şi stabil”, aşa cum promitea în precedenta campanie electorală – dezastruoasă de altfel pentru ea, fie ar revoca unilateral articolul 50, prin care Marea Britanie a anunţat UE că declanşează procedura de ieşire din structurile sale, fie ar convoca pur şi simplu un al doilea referendum Brexit pentru clarificarea situaţiei interne. Desigur, aceste opţiuni ar duce, foarte probabil, la pierderea jobului de prim-ministru, ceea ce doamna May nu pare dispusă, deocamdată, să accepte. O altă opţiune ar fi convocarea de alegeri anticipate, deşi e greu de presupus că acestea ar schimba semnificativ datele problemei. La urma urmei, problema depăşeşte graniţele minore ale luptelor dintre conservatori şi laburişti şi nu există nicio garanţie că o altă configuraţie politică a Parlamentului ar putea scoate ţara din impas. De fapt, britanicii abia acum încep să se trezească din visul frumos – sau, dimpotrivă, în funcţie de poziţia în care se află, din coşmarul Brexitului şi află, în cel mai umilitor mod cu putinţă, că Marea Britanie nu se poate desprinde de UE fără costuri majore şi că ei nu sunt, la o adică, atât de speciali pe cât le-au spus lor politicienii aşa-zişi eurosceptici, în realitate simpli Caţavenci în goană după voturi, că ar fi. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mr.Oh check icon
    Eu nu stiu ce sa zic. Economia se digitalizeaza. Companiile sunt cu mult inaintea politcienilor in intrega Europa si nu doar in UK. In parlamentul european domina socialistii. Ceea ce franeaza dezvoltarea economica a UE.

    UE merge cu frana de mana trasa si se incing toate spiritele. Liberalli sunt nemultumiti. Proletarii sunt nemultumiti.

    S-ar putea ca pana la urma BREXIT sa fie in favoarea britanicilor mai ales ca au moneda proprie si se pot si izola daca e nevoie.

    Dupa evenimentele de la Strasbourg.... oamenii devin si mai motivati. Europa e prea mare si prea lenta ca sa faca fata cand e vorba de decizii rapide si coordonate.

    Prea multe nivele de decizii si prea multa filozofie.

    SUA, China si Rusia nu au aceasta problema.
    • Like 0
    • @ Mr.Oh
      E adevărat că economia se digitalizează, dar mărfurile continuă să circule în spațiul real, iar izolaționismul e limitant. Economia UK deconectată de UE devine insignifiantă, s-a dus vreme imperiului. E dificil să o duci bine de unul singur dacă nu ai ceva interesant de oferit: petrol, facilități fiscale, turism...
      Tendința la nivel mondial, că ne place sau nu, legați de tradiții cum suntem și cu viziunea limitată de ochelarii de cal ai prezentului, este formarea de conglomerate politico-administrative care vor culmina, cred, cu un guvern planetar. Punctul de plecare au fost grupurile sub-tribale; de atunci am tot continuat să ne lipim unii de alții.
      Europa e un fel de monstru al lui Frankenstein tocmai pentru că nu a reușit (încă?) să facă saltul de calitate, să devină o federație cu un guvern și o constituție unică, tocmai de aceea nu se poate compara cu SUA. Cât despre China și Rusia, nici nu se poate vorbi de comparație, spre norocul nostru, fiind vorba de două dictaturi, care dictaturi au un avantaj ne netăgăduit față de sistemul democratic: rapiditatea decizională și de punere în practică a hotărârilor. Din păcate, dezavantajele sunt mult mai importante.
      • Like 0
  • Uhh, nu, alegile anticipate ar putea schimba drastic fata problemei. Pe de o parte pentru ca Tories nu au o alternativa viabila (te uiti la ei si te ia rasu'-plansu' - BoJo, Darth Vader deghizat in Harry Potter, aka, Rhees-Mogg, Michael Gove, aka, I'll stab my mother if it gets me back in cabinet, Amber The Rude... E ca in Istoria Ieroglifica...).

    Iar Jeremy Cobyn nu ar trebui sa vrea sa provoace anticipate - asta i-ar lasa trei luni ori sa administreze un alt referendum, ori sa isi asume un no deal. Eurosceptic, nepriceput, marxist din ala de hard left shoulder, Jeremy Corbyn ar trebui sa isi asume alegerile anticipate doar daca nu invata din ce i s-a intamplat lui Cameron. Si, din nefericire, cred ca e suficient de prost.

    Vom vedea ce iese.

    Bun articol.
    • Like 0
  • Bogdan check icon
    Cred ca Marea Britanie are cei mai incompetenti politicieni de la Thatcher incoace. Cameron a promis acel referendum pentru ca atat l-a dus capul, efectiv nu aveau solutii la problemele existente in societatea britanica. May in momentul de fata este in fata unui vod de incredere, iar rezultatul e greu de prevazut. Mi se pare foarte interesant cum cei care ai votat pentru Brexit provin din zone sarace si culmea n-au vazut un imigrant in viata lor, tocmai pentru ca nu e nimic de facut in zona aia si imigrantii de obicei cauta joburi. Este un exemplu clar de cum politicienii abat atentia de la propria lor incompetenta si baga in fata un dusman inchipuit. A doua zi dupa vot atacurile xenofobe s-au si intetit, unii avand impresia ca toti imigrantii o sa trebuiasca sa plece, nu numai cei din UE.

    Intregul proces de negociere a fost o situatie de genul cine clipeste primul. Si UE nu avea de ce sa clipeasca, ceea ce se vede in asa-zisul deal oferit care e practic un contract de vasalitate cu riscul de a deveni permanent. Irlanda de nord e oarecum o non problema, e cam ca judetul Vaslui de la noi asa, o gaura neagra in care dispar bani si pe care nimeni nu o vrea. May a facut greseala dupa greseala de cand a venit la guvernare ceea ce a costat-o scump. Balanta incepe sa se incline spre un nou vot sau spre anularea articolului 50. E greu de prevazut orice in momentul asta la cat de fluida e situatia. Sa speram ca e o lectie invatata.
    • Like 0
  • Excelent articol...parca facut sa provoace rasul exact cum il provoaca umorul englezesc...foarte aproape de savuros....daca n-am fi, de fapt, constienti ca e ingrijorator ceea ce se-ntampla si nici noi romanii nu scapam de consecintele haosului din UK....Ce absurd, in loc sa vedem o rezolvare eleganta, ca intre state civilizate si evoluate, ii vedem pe politicieni invrajbiti, facand spume, incat ce ne-o astepta, Doamne, ca tare incalcite sunt caile tale!...Ce sa mai zicem noi, cand vedem mafia de la noi obraznicindu-se de parca li s-a urcat la cap bolsevicilor ca sunt toti niste napoleoni si chiar sunt creativi in rau....e oare posibil sa ne fi luat Dumnezeu mintile tocmai cand ne pregateam sa ne civilizam mai mult si de fapt mai avem de tras in noroi?
    • Like 2


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult