„I s-a urcat șefia la cap!”. Nu vi s-a întâmplat să aveți prieteni sau cunoscuți care, odată ajunși în diverse funcții, s-au schimbat devenind parcă de nerecunoscut?

Foto: Sergey Shunevich / Alamy / Alamy / Profimedia

Nu vi s-a întâmplat să aveți prieteni sau cunoscuți care, odată ajunși în diverse funcții, s-au schimbat devenind parcă de nerecunoscut? Fred Kofman numește puterea ca fiind cel mai redutabil adversar al liderilor. Statistic, cei care dețin puterea sunt incomparabil mai predispuși la reacții impulsive, empatie scăzută, lipsă de respect față de ceilalți, asumarea de riscuri majore, încălcarea regulilor și convențiilor sociale sau a principiilor etice și morale.

Cercetările au demonstrat că deținerea puterii activează aceiași centri nervoși care reacționează și la consumul de droguri, de exemplu. Sentimentul puterii crește nivelul testosteronului și altor substanțe secundare. Acestea, la rândul lor, generează niveluri crescute de dopamină, preluând controlul asupra sistemului de recompense al creierului. Altfel spus, produce pe termen scurt o plăcere teribilă, iar pe termen lung o dependență cumplită.

Așa cum spune Kofman foarte bine: „Dacă sunteți capabili să câștigați încrederea și angajamentul celor care vă urmează, veți dobândi o putere imensă. Puterea aceasta vă va face însă nedemni de încredere”. Iar acesta este ceea ce, Dacher Keltner, un renumit psiholog american, numește „paradoxul puterii”. 

Îmbătat de putere, sună cunoscut? Chiar este o intoxicare generată de propriul creier care afectează direct capacitatea de autocontrol și cea de empatie. I s-a urcat șefia la cap! Ei bine, biologic fix acesta este procesul prin care trec toți oamenii care ajung să dețină putere sub o formă sau alta. Nu pentru că sunt oameni răi, ci pentru că sunt oameni. Și cu cât mai mare puterea, cu atât mai puternic cocktail-ul de substanțe care pune stăpânire pe cel care o deține. Și în acest caz este nevoie de o imunitate serioasă pentru ca omul să nu fie doborât de putere.

Liderii investesc foarte mult în instruire, cunoștințe, tehnologii. Însă oare câți dintre ei se antrenează la fel de mult și pentru o gestiune sănătoasă a puterii lor? Câți dintre ei sunt măcar conștienți de pericolul deținerii puterii? Dar dintre liderii sectorului public? Vorbim foarte mult despre etică, morală, principii. Însă și cei mai idealiști dintre lideri vor pierde lupta cu propria putere rapid, pe nesimțite și iremediabil dacă nu investesc permanent în apărarea de propria putere.

În ultimii ani s-au întețit exemplele publice de comportamente inacceptabile din partea liderilor din domeniul privat și cel de stat. Foarte mulți cred că tot ce trebuie să facem este să găsim noi lideri mai buni. Aș reformula: avem nevoie de lideri cu adevărat pregătiți să facă față capcanelor puterii pe care o dețin.

Faptul că sunt bine pregătiți profesional sau că au făcut performanță profesională… nu este o garanție. Faptul că sunt noi sau vechi… nu este o garanție. Faptul că înainte de acel nivel de putere au făcut față cu bine provocării… nu este o garanție. Trebuie să fie conștienți de pericolele puterii și foarte bine antrenați în a gestiona cu succes contactul cu puterea la cel mai înalt nivel.

Pregătirea pentru confruntarea cu propria putere nu este doar o alegere punctuală, ci este o decizie luată sau ignorată în fiecare zi, în fiecare moment în care ești tentat să sari coada, în fiecare moment în care cineva te măgulește sau te aprobă fără urmă de îndoială. Trebuie să ai în jurul tău o echipă pregătită să îți țină piept de fiecare dată când nu ai cea mai bună idee sau soluție de la masă. Trebuie să ai sfătuitori care îți spun în față părerea lor, tranșant, fără menajamente, fără ezitări. 

Vă propun ca noi toți, indiferent de câtă putere deținem, să analizăm cu atenție modul în care o folosim. Să ne asigurăm că este un instrument folosit pentru bine – al nostru și al celor care se află în coordonarea noastră. Iar dacă cineva din subordinea noastră ne atrage atenția, să nu dăm curs primului impuls, să nu intrăm în defensivă. Ci să ascultăm cu atenție și să încercăm să găsim o soluție. Să devenim cea mai bună versiune de lideri de care suntem capabili. Să fim liderii pe care poate nici noi nu i-am avut, dar pe care i-am fi apreciat și urmat întreaga viață. Știu că nu este ușor, dar primul pas este conștientizarea. Al doilea – exersarea.

Articol preluat de pe site-ul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp