Iuliana Alexa

Citim despre cum să fim mai buni lideri la muncă, despre cum să ne motivăm angajații, despre cum să fim mai eficienți. Cu alte cuvinte, credem că putem deține controlul în toate aceste domenii, dacă ne educăm, dacă aflăm mai multe, dacă citim. Dar nu căutăm activ informații despre cum ar trebui să selectăm un partner de viață, de pat, de crescut copiii. (Foto Guliver/Getty Images)

M. este șatenă și are ochii albaștri, e minionă și e îmbrăcată simplu, dar elegant. E medic de familie și mama unei fetițe de 11 ani. Vorbesc cu ea despre căsnicia ei recent încheiată și, deși suntem prietene de mai bine de 5 ani, ce îmi povestește acum mă stupefiază. (Foto: Guliver/Getty Images)

Părinții care își țin acasă copiii și cer ca turbulentul să fie dar afară din școală au dreptul să fie îngrijorați, dar reacționează exagerat și le dau copiilor o lecție oribilă despre discriminare și ură. (Foto captura digi24.ro)

„Istoria ne învață că oamenii nu învață nimic din istorie“, spunea Antoine de Saint-Exupery. Altfel cum să pricepi o propunere legislativă de a interzice avortul, cum e cea care a insultat milioane de polonezi? De interzicere chiar și în cazuri de viol și incest?! (FOTO: Guliver Getty Images)

Am văzut persoane de care se roagă familia cu cerul și pământul să se lase de băut și ...nimic. La ei apare o predemență, nu renunță din acest motiv. (Guliver Getty Images)

„E mult mai similar decât crezi procesul de marketing prin care încerci să vinzi o pictură prețioasă de Degas cu cel prin care încerci să vinzi o bere“

Nu există standard universal de decență, domnule Zuckerberg!

Cei care vor să învețe ceva din istorie apreciază acum rolul de Avocat al Diavolului, pe cel sau cea care nu e de acord, care vine cu o părere diferită. În companiile de succes, oamenii aceștia sunt prețuiți. (Guliver Getty Images)

Pleacă în grupuri, an de an, în Grecia sau Croația, cheltuie o sumă ...nu mică, fac niște activități standard în Grecia și Croația. Uneori revin mai obosiți decât au plecat. De ce? (Foto Guliver/Getty Images)

De ce unii ies în stradă și protestează în vreme ce alții stau și se uită la televizor? De ce unora le pasă și altora nu? De ce unii vor să schimbe mediul în care trăiesc, iar alții doar se adaptează acestui mediu, chiar dacă el devine mai inconfortabil, chiar mai toxic? (Foto: Guliver Getty Images)

„Deși vorbim despre un monument istoric de valoare națională, Parcul Herăstrău poate foarte ușor deveni un studiu de caz despre cum un grup infracțional organizat - cu tentacule în administrație, politică, crimă organizată chiar - a reușit să se extindă și să înghită zone largi de spațiu verde” - Dan Bărbulescu (Foto: gov.ro)

Cititul mult și pe cont propriu te apără și de mulțimea de impostori din acest domeniu, care vând apă de ploaie sub formă de „terapie cu îngeri“, „terapia aurei“ și „stagii de tăcere“ (nu e poantă, chiar există) (Foto: Guliver/Getty Images)

„M-am simțit în pericol. Am început să dau telefoane la centru să le spun să facă sesizări la BEC. Erau 3 oameni împotriva mea și ceilalți 5 nu spuneau nimic”. (Foto: Inquam Photos/ Liviu Florin Albei)

Cum să știi tu, medicul, asistenta, că faci rău prin tăcerea ta despre furtișagul altuia, sau prin furtul tău din raftul de medicamente, și să dormi liniștit? (Guliver Getty Images)

Au fost perioade când nu ajungea în weekend acasă, ci stătea la birou, fericit că e liniște și poate lucra. (Guliver Getty Images)

Un caz real aduce la lumină un tip de relație destul de frecvent și de puțin analizat în mediile de lucru românești: prietenia și ierarhia.

Să stai degeaba și să nu faci nimic e foarte, foarte periculos. Lenea, indecizia și indiferența sunt fatale. Răul, degradarea și entropia cresc atunci când forțele binelui nu se manifestă, ca să echilibreze și să oprească pericolul (FOTO: Octav Ganea/Inquam Photos)

„Credința în Dumnezeu și sexul nu au absolut nicio legătură“ (Foto ph-online.ro)

„Am înghețat. Nu am știut ce să-i zic. Știam că dacă îl refuz, mă dă afară. În perioada aceea eu o țineam în facultate și pe sora mea, aveam nevoie de bani ca de aer”. (Guliver Getty Images)

O femeie poate fi hărţuită în mai multe momente legate de starea de sarcină sau post-sarcină. Poate fi hărţuită atunci când este gravidă, în concediu maternal sau în concediu de creştere a copilului. De exemplu, i se pot pune următoarele întrebări la angajare: (Guliver Getty Images)

În ultimii 3 ani statisticile spun că mobbingul afectează 1 din 7 angajați la companii mari și foarte mari. Și că, ce e mai grav, mulți au fost martori la așa ceva, dar nu au făcut nimic. (Foto Guliver/Getty Images)

Astăzi respectul, tăcerea admirativă în fața celor care au citit mai multe cărți decât tine și fac legături mai subtile de idei nu se mai poartă. Azi se poartă trasul de brăcinari, invectiva, adjectivul dur. Azi, pe internet, oricine e egal cu oricine. (Foto mariannedelcu.ro)

Așa gândesc toate victimele cronice, de la femeile bătute, la angajații surmenați ai multinaționalelor, de la cei forțați să dea șpagă în spital, la părinții supuși micii corupții a profesorilor. (Guliver Getty Images)

Puțini angajați din România de azi își permit luxul de a renunța la un job sigur și plătit convenabil într-o multinațională. Au copii, rate, cursuri afterschool de plătit. (Foto Guliver Getty Images)

Este obsedat de micromanagement: stă cu ochii pe tine să vadă tot ce faci, în orice etapă. Are o ambiție bolnavă, vrea să fiți primii, să faceți profit imediat, cu orice cost. Tolerează și chiar încurajează turnătoria, bârfa, micul conflict și bullying-ul. (Foto Guliver Getty Images)

Probabil că fiecare din cei care au lucrat la stat sau în privat are o poveste de groază despre un șef. Sau mai mulți. Eu îmi amintesc cu frisoane despre cel care își menționa organele genitale la fiecare decizie comunicată, așa, pentru accent stilistic. Indiferent că în echipă erau și femei. (Foto Guliver Getty Images)

Suntem tot mai stresați. În aceste condiții, nevoia de mesaj pozitiv, de puțină lumină, semnalul că mai contezi și tu, devine necesară ca aerul. Aici vine și se instalează câte un coach de viață bună

În 25 de ani, „groapa“ Văcărești a ajuns să aibă o biodiversitate uimitoare, o insulă de sălbăticie într-un ocean de betoane, trafic, zgomot (Fotografii de Helmut Ignat)

De ce un stat evoluat cum e Norvegia permite niște măsuri atât de primitive și de nocive pe termen lung? De ce permite un abuz de-a dreptul kafkian? Ce va obține în afară de niște copii nefericiți și fragili?

Suntem bombardați cu mesaje de marketing bine calibrate care ne spun despre daruri, „bucuriei de a oferi“, „bucuriei de a primi“, etc. Ne gândim că e firesc să oferim copiilor ce-și doresc, să le oferim rudelor ceva semnificativ. (Foto Guliver Getty Images)

Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Băiatul acesta fără direcție a pescuit niște idei din aer și și-a făcut din ele crez personal, sens, direcție.

Elevul Luigi dintr-a unșpea de la Liceul Tehnologic Auto din Craiova s-a autointitulat Omar al-Faruq și s-a apucat să caute „grenăzi“.

Alina Petcu a lucrat în domeniul financiar bancar. În vară și-a dat demisia și s-a dus în insula Lesbos, să-i ajute pe refugiați (Foto Guliver Getty Images).

Cred că terorismul de azi are mai multe puncte de plecare, fanatismul religios fiind doar unul din acestea.

Noi, oamenii, „procesăm“ durerea și bucuria foarte diferit. (Foto Guliver Getty Images)