Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Masacrul Inocenților

Masacrul inocenților

Adolescenți și copii printre morții și răniții de la Manchester Arena...

La spectacolul foarte tinerei Ariana Grande, cei mai mulți dintre spectatori erau foarte tineri... După ce am auzit asta, când am fost în stare să gândesc, primele cuvinte care mi-au venit în cap au fost „Masacrul Inocenților”.

Masacrul Inocenților înseamnă măcelărirea copiilor din Bethleem, la porunca regelui Irod, așa cum povestește Evanghelia după Matei. Cumplitul episod biblic a fost pus pe pânză de Pieter Paul Rubens și pe ecran de Pier Paolo Pasolini. 

Ce se vede acolo este cruzimea în stare pură de care e capabilă rasa umană, din toate timpurile, față de ea însăși.

Căci, a spinteca, a zdrobi, a frânge copii este un atentat la adresa umanității în sine.

Regele Irod măcar avea un motiv pentru masacru: să-l știe mort pe pruncul Iisus, cel ce i-ar fi putut lua tronul. Ucigașul din Manchester (nu voi menționa niciodată cum îl cheamă, și așa ar trebui să facă toată presa, pentru a nu transmite și altor psihopați setea de glorie mediatică și a nu comite impietatea alăturării numelor victimelor numelui unui vierme veninos) nu putea avea niciun motiv. Sfârtecându-i pe puștii îndrăgostiți de muzica Arianei, cu bile, cuie, bucăți de tablă puse în cocteilul exploziv pe care-l ducea în spate, n-avea cum să obțină ceva, și știa asta.

Copiii nu au rasă, nici religie, nici politică. Nu au nici vină, nici păcate. Din orice țară ar fi, ei sunt pui de om și atât. A ucide un copil înseamnă a ucide Omul...

Acesta n-a fost un atentat terorist. Omorârea premeditată a copiilor poate să-i paralizeze, să-i bage în balamuc sau să-i umple de ură și sete de răzbunare pe părinții din Marea Britanie și nu numai, dar nu mai stârnește teroarea – există un grad al cinismului asasin care lasă teama în urmă...

Poate așa, prin moarte, britanicii care au votat pentru Brexit vor înțelege că sunt uniți prin suferință cu Europa.

De fapt, nu mai contează nicio ecuație politică după Masacrul Inocenților de la Manchester, care se putea petrece în orice alt oraș al Europei, chiar și la București – noi nu avem islamiști radicali, dar avem ratați, drogați, descreierați și internet de mare viteză...

Din acest moment, marile puteri sunt condamnate să ajungă la o înțelegere urmată de acțiune comună, directă, care să șteargă monștrii Statului Islamic de pe fața Pământului.

Dacă nu fac asta, conducerile SUA, UE și Rusiei vor purta păcatul fiecărui asasinat în masă care ne așteaptă...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult