Adolescenți și copii printre morții și răniții de la Manchester Arena...
La spectacolul foarte tinerei Ariana Grande, cei mai mulți dintre spectatori erau foarte tineri... După ce am auzit asta, când am fost în stare să gândesc, primele cuvinte care mi-au venit în cap au fost „Masacrul Inocenților”.
Masacrul Inocenților înseamnă măcelărirea copiilor din Bethleem, la porunca regelui Irod, așa cum povestește Evanghelia după Matei. Cumplitul episod biblic a fost pus pe pânză de Pieter Paul Rubens și pe ecran de Pier Paolo Pasolini.
Ce se vede acolo este cruzimea în stare pură de care e capabilă rasa umană, din toate timpurile, față de ea însăși.
Căci, a spinteca, a zdrobi, a frânge copii este un atentat la adresa umanității în sine.
Regele Irod măcar avea un motiv pentru masacru: să-l știe mort pe pruncul Iisus, cel ce i-ar fi putut lua tronul. Ucigașul din Manchester (nu voi menționa niciodată cum îl cheamă, și așa ar trebui să facă toată presa, pentru a nu transmite și altor psihopați setea de glorie mediatică și a nu comite impietatea alăturării numelor victimelor numelui unui vierme veninos) nu putea avea niciun motiv. Sfârtecându-i pe puștii îndrăgostiți de muzica Arianei, cu bile, cuie, bucăți de tablă puse în cocteilul exploziv pe care-l ducea în spate, n-avea cum să obțină ceva, și știa asta.
Copiii nu au rasă, nici religie, nici politică. Nu au nici vină, nici păcate. Din orice țară ar fi, ei sunt pui de om și atât. A ucide un copil înseamnă a ucide Omul...
Acesta n-a fost un atentat terorist. Omorârea premeditată a copiilor poate să-i paralizeze, să-i bage în balamuc sau să-i umple de ură și sete de răzbunare pe părinții din Marea Britanie și nu numai, dar nu mai stârnește teroarea – există un grad al cinismului asasin care lasă teama în urmă...
Poate așa, prin moarte, britanicii care au votat pentru Brexit vor înțelege că sunt uniți prin suferință cu Europa.
De fapt, nu mai contează nicio ecuație politică după Masacrul Inocenților de la Manchester, care se putea petrece în orice alt oraș al Europei, chiar și la București – noi nu avem islamiști radicali, dar avem ratați, drogați, descreierați și internet de mare viteză...
Din acest moment, marile puteri sunt condamnate să ajungă la o înțelegere urmată de acțiune comună, directă, care să șteargă monștrii Statului Islamic de pe fața Pământului.
Dacă nu fac asta, conducerile SUA, UE și Rusiei vor purta păcatul fiecărui asasinat în masă care ne așteaptă...
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De la cel care a fost, este si va veni !
Eu v4eau sa traiesc vesnic, cand ma voi duce dupa Dumnezeu, cu facaletul in mana si ii voi zice asa:
Ba, hai in m**tii ma-ti ca nu ma mai inteleg cu astia aici ! Lasa dracu tigarile alea, ca avem de lucru !
Ucigasii astia de copii vor afla !
De la Cel care Este, Care a fost si care va Veni !
Noi Romanii, Il vom aduce pe Dumnzeu pe Pamant...cu facaletul.
Il voi privi in ochi pe Dumnezeu, cu Facaletul in mana si Ii voi zice...Hai in m**tii ma-ti cu mine ca nu ma inteleg cu Astia ! Si va veni ! Eu vreau sa traiesc nesfarsit cand zice Dumnezeu...Nu vin, fumez !
O FLOARE RARĂ…
… Ce fiinţă de pe acest pământ poate fi mai gigaşă decât un copil, al cărui zâmbet este mai cald decât lumina soarelui, iar în ochişorii lui se oglindeşte universal iubirii neţărmurite la care... orice mamă, tată, frăţior, surioară, oameni de bine (cu suflet nobil), li se topeşte inima de dor şi admiraţie, iar efortul pe care-l depun în a-i ajuta, îngriji şi păzi de cele rele, este o binecuvântare de milă şi dragoste a Mântuitorului, a cărei învăţătură ne îndeamnă să iubim COPIII, pe micuţii noştri îngeri care ne fac viaţa să aibă frumuseţe şi sens. Copiii dumnezeiesc pământul...
Acum radem prin Afganistan,Irak,Siria,Libia si unde ne mai vine!Si in fiecare zi se aude -au mai murit cativa civili...
Avem o lunga,foarte lunga istorie a masacrelor.Cu radacini inainte de anul I.
Si nu pot sa nu observ ca mai tot timpul nu conteaza decat mortii "nostri",ai celor din lumea asa zis civilizata.Dar mortii lor?Zecile de mii,poate sute de mii de morti din lumea araba...Pe astia ii socotim la "victime colaterale" sau ii evaluam la kg?Alora ce le spunem?Ei nu sunt oameni?
Cel mai bun mod de a ne proteja valorile și propriul mod de viață în Europa și America, este promovându-le în exterior. Lucru pe care l-am cam uitat, lăsându-ne pradă unei corectitudini politice prost înțelese. E cazul să-l reînvățăm, cât mai e timp. Arabia Wahhabito-Saudită cheltuie de zeci de ani zeci de miliarde de dolari răspândindu-și interpretarea dementă asupra islamului peste tot în lume pe unde poate, pe unde găsește o fisură prin care să se infiltreze. Islamul promovat de Statul Islamic este derivat din varianta Wahhabi, eliminând fidelitatea față de clanul Saud și revigorând unele elemente punctuale care în Arabia Saudită sunt totuși ținute în frâu, precum propagarea religiei prin violență, prin război. Diferența dintre Islamul marca ISIS și cel Made in Saudi Arabia este una de detaliu, nu de esență.
Europa și America pot face multe: le putem inocula țărilor predominant islamice același spirit critic, rațional, sceptic, care ne-a servit atât de bine în propria noastră devenire, ca civilizație. Putem încuraja și susține disidenții și curentele minoritare din cadrul Islamului, putem ajuta la promovarea acelorași valori și principii ce stau la baza societăților noastre democratice de astăzi, îndeosebi libertatea de exprimare, libertatea conștiinței, libertatea religiei și cea față de religie. Putem ajuta musulmanii pașnici și de bună credință, care vor să-și construiască un viitor împreună cu restul omenirii, să ia atitudine împotriva demenților care le sechestrează cultura și religia. Putem face asta prin intermediul internetului și a mijloacelor de comunicare în masă, prin presiuni diplomatice susținute, prin organizații internaționale precum ONU (ce presiuni s-au făcut, spre exemplu, asupra țărilor islamice care înțeleg să pedepsească apostazia cu moartea, pentru a renunța la practica asta barbară?...). Dacă nu suntem pregătiți să ne promovăm valorile în afara spațiului nostru de cultură și civilizație, într-un mod pașnic dar ferm și susținut, riscăm să ni le punem în primejdie aici, acasă.
Recunosc, am retineri cu privire la gasirea vreunei solutii, dar stiu ca, inginereste, mereu exista o solutie care, ulterior, devine perfectibila. Am retineri pentru ca, asemenea ideilor de mai devreme, si eu am tendinta, normala, de a evalua situatia crizei in plan descriptiv. Prin urmare, tot eu realizez ca planul descriptiv nu e suficient pentru a gasi macar o solutie. Acest plan al gandirii e mult prea divers pentru ca are caracterul de a fi "exterior", lasand un spatiu imens "extensibilitatii" d.p.d.v. descriptiv, non-constructiv.
E nevoie de un plan "reductibil", dar constructiv. Acest plan al gandirii, cred eu, ar putea avea caracterul de a fi "interior", obiectiv, odata cu cresterea nivelului de siguranta al oamenilor. Desigur ca, in acest context, pot aparea intrebari retorice, cu privire la existenta minima a cunostintelor de "interior". In acest plan al gandirii as lasa expertii militari sa discute si sa ia o decizie pentru rezolvarea crizei sociale impusa de atentatele teroriste.
Gandind descriptiv, aproape orice alta idee poate fi combatuta, in special acele idei privind religia atentatorilor sinucigasi. Am vazut un documentar, pe viasat history, cu argumente partial asemanatoare cu explicatiile lui "constantin", in care erau interogati cativa refugiati ai razboiului din Siria. Toti refugiatii ii condamnau pe razboinicii-atentatori afirmand ca acestia nu respecta nicio religie. Dar nici nu se stie ce educatie au. Ar putea fi luata in considerare si varianta ca razboaiele de prin Orientul Mijlociu nu au nicio legatura cu atentatele teroriste, insa, dp meu dv, ele au aparut aproape in acelasi timp si pare ca nu exista nicio garantie ca acestea se vor termina, de aceea consider ca trebuie gasita o solutie (spun eu) "de interior" pentru rezolvarea acestei crize sociale impusa si de atentatele teroriste.
Ne dorim pacea doar ca idee, nu ca realitate.
Dorim pacea la nivel verbal, ceea ce este doar în sfera gândirii, deși noi o numim cu mândrie nivel intelectual. Dar cuvântul pace nu este pacea.
Pacea poate exista doar atunci când confuzia pe care tu și ceilalți o creați, încetează. Suntem atașați de idei și nu de pace.
Căutăm noi modele sociale și politice, dar nu pentru pace; suntem preocupați de reconciliere și nu de a înlătura cauzele războiului.
Această căutare va aduce doar răspunsuri condiționate de trecut.
Această condiționare este ceea ce noi numim cunoaștere, experiență; și noul este schimbat, tradus, interpretat în conformitate cu această cunoaștere.
Deci, există un conflict între ceea ce este și experiența trecutului.
Trecutul, care este cunoașterea, este mereu în conflict cu realitatea, care este mereu în prezent.
Deci astfel nu vom rezolva problema, ci doar vom perpetua condițiile care au creat problema."
Ca sa construiesti ceva nou trebuie mai intai sa elimini complet ceea ce era vechi, iar asta s-a mai intamplat deja de cateva ori in istoria umanitatii, deci nimic nou sub soare ... ciclurile urmeaza altor cicluri.
J. Krishnamurti, The Book of Life