Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Masacrul Inocenților

Masacrul inocenților

Adolescenți și copii printre morții și răniții de la Manchester Arena...

La spectacolul foarte tinerei Ariana Grande, cei mai mulți dintre spectatori erau foarte tineri... După ce am auzit asta, când am fost în stare să gândesc, primele cuvinte care mi-au venit în cap au fost „Masacrul Inocenților”.

Masacrul Inocenților înseamnă măcelărirea copiilor din Bethleem, la porunca regelui Irod, așa cum povestește Evanghelia după Matei. Cumplitul episod biblic a fost pus pe pânză de Pieter Paul Rubens și pe ecran de Pier Paolo Pasolini. 

Ce se vede acolo este cruzimea în stare pură de care e capabilă rasa umană, din toate timpurile, față de ea însăși.

Căci, a spinteca, a zdrobi, a frânge copii este un atentat la adresa umanității în sine.

Regele Irod măcar avea un motiv pentru masacru: să-l știe mort pe pruncul Iisus, cel ce i-ar fi putut lua tronul. Ucigașul din Manchester (nu voi menționa niciodată cum îl cheamă, și așa ar trebui să facă toată presa, pentru a nu transmite și altor psihopați setea de glorie mediatică și a nu comite impietatea alăturării numelor victimelor numelui unui vierme veninos) nu putea avea niciun motiv. Sfârtecându-i pe puștii îndrăgostiți de muzica Arianei, cu bile, cuie, bucăți de tablă puse în cocteilul exploziv pe care-l ducea în spate, n-avea cum să obțină ceva, și știa asta.

Copiii nu au rasă, nici religie, nici politică. Nu au nici vină, nici păcate. Din orice țară ar fi, ei sunt pui de om și atât. A ucide un copil înseamnă a ucide Omul...

Acesta n-a fost un atentat terorist. Omorârea premeditată a copiilor poate să-i paralizeze, să-i bage în balamuc sau să-i umple de ură și sete de răzbunare pe părinții din Marea Britanie și nu numai, dar nu mai stârnește teroarea – există un grad al cinismului asasin care lasă teama în urmă...

Poate așa, prin moarte, britanicii care au votat pentru Brexit vor înțelege că sunt uniți prin suferință cu Europa.

De fapt, nu mai contează nicio ecuație politică după Masacrul Inocenților de la Manchester, care se putea petrece în orice alt oraș al Europei, chiar și la București – noi nu avem islamiști radicali, dar avem ratați, drogați, descreierați și internet de mare viteză...

Din acest moment, marile puteri sunt condamnate să ajungă la o înțelegere urmată de acțiune comună, directă, care să șteargă monștrii Statului Islamic de pe fața Pământului.

Dacă nu fac asta, conducerile SUA, UE și Rusiei vor purta păcatul fiecărui asasinat în masă care ne așteaptă...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Kelemen Hunor și alți fruntași UDMR și-au exprimat de multe ori poziția față de partidul naționalist agresiv – antieuropean – pro Putin, AUR, pe care-l consideră un pericol pentru România și UDMR. Chiar l-au determinat pe premierul Ungariei să nu susțină AUR, cum începuse.

Citește mai mult