Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mici și bere de 1 Mai Ciorditoresc

Vă mai amintiți cine era favorita propagandei de partid în perioada comunistă? Cineva care se numea clasa muncitoare. Din care, firește, făceau parte, ca fruntași, tovarășii de partid și de stat. Teoretic, toate legile erau pentru muncitori, le protejau sănătatea și viața, îi încurajau să muncească cu spor, să spargă norma, să câștige întrecerea pe ramură. Grija față de om însemna grija față de muncitor.

1 Mai se numea, în cântece și lozinci, la mici și la bere, 1 Mai Muncitoresc.

În zilele noastre, când ați auzit ultima dată cuvântul muncitor în ce spun politicienii la televizor? Răspunsul se măsoară în ani, dacă nu în decenii. Cuvântul salarii, să avem noi atâtea milioane de câte ori îl auzim. Dar cuvântul muncă? Pare să fi fost scos din dicționarul limbii române. 

Altcineva este acum subiectul preocupării afectuoase a Partidului. Nu mai este muncitorul, este cel ce trăiește pe picior mare din munca altora. Grija față de om a devenit grija față de hoț. Față de hoții din pârnaie și față de hoții liberi.

Legile justiției sunt tricotate ca să-i facă pe procurori să se lase păgubași, iar pe judecători să-i trimită cât mai greu după gratii pe infractori. Să stea pedepsiți mai mult pe-acasă. Dacă, între timp, li se sparge o țeavă sau li se oprește curentul, să fie despăgubiți pentru condiții grele de detenție.

Dacă totuși sunt băgați la zdup, să li se asigure un regim hotelier. În caz contrar, să primească la ieșirea din pușcărie un premiu de 15-20 de mii de euro din banii... cui? Ai oamenilor muncii, bunînțeles.

Ori, să li se dea posibilitatea de a-și executa condamnarea pe plajele din Costa Bica și Mazagascar, sau în Sebia, pe șezlong, la piscină.

Pe vremuri, dacă Securitatea îi prindea pe muncitori că îl înjură pe Ceaușescu, le băga de îndată lampa în ochi. Acum, dacă fruntașii ciorditori sunt înregistrați cum își fac meseria de către SRI, cioarda nu mai este cioardă și urmează să fie făcuți scăpați, de la Dragnea și Tăriceanu, la Elan Schwartzenberg, că-i protocol secret.

Locul clasei muncitoare l-a luat clasa ciorditoare. Din care fac parte, ca fruntași, tot tovarășii de partid și de stat. Ordinul Muncii clasa I, trei dosare penale, clasa a II-a, două, a III-a, unul. O condamnare pentru o delapidare de cel puțin 1 milion de euro înseamnă Erou al Muncii Socialiste.

Aveți idee cam cât ne costă micii pe care Dragnea anunță, venind de la mare, dintr-un bolid BMW de 100.000 euro – cât o sticlă de șampanie la un club din Mamaia – că-i dă la oamenii muncii, în Kiseleff, de 1 Mai Ciorditoresc?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult