Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Mici și bere de 1 Mai Ciorditoresc

Vă mai amintiți cine era favorita propagandei de partid în perioada comunistă? Cineva care se numea clasa muncitoare. Din care, firește, făceau parte, ca fruntași, tovarășii de partid și de stat. Teoretic, toate legile erau pentru muncitori, le protejau sănătatea și viața, îi încurajau să muncească cu spor, să spargă norma, să câștige întrecerea pe ramură. Grija față de om însemna grija față de muncitor.

1 Mai se numea, în cântece și lozinci, la mici și la bere, 1 Mai Muncitoresc.

În zilele noastre, când ați auzit ultima dată cuvântul muncitor în ce spun politicienii la televizor? Răspunsul se măsoară în ani, dacă nu în decenii. Cuvântul salarii, să avem noi atâtea milioane de câte ori îl auzim. Dar cuvântul muncă? Pare să fi fost scos din dicționarul limbii române. 

Altcineva este acum subiectul preocupării afectuoase a Partidului. Nu mai este muncitorul, este cel ce trăiește pe picior mare din munca altora. Grija față de om a devenit grija față de hoț. Față de hoții din pârnaie și față de hoții liberi.

Legile justiției sunt tricotate ca să-i facă pe procurori să se lase păgubași, iar pe judecători să-i trimită cât mai greu după gratii pe infractori. Să stea pedepsiți mai mult pe-acasă. Dacă, între timp, li se sparge o țeavă sau li se oprește curentul, să fie despăgubiți pentru condiții grele de detenție.

Dacă totuși sunt băgați la zdup, să li se asigure un regim hotelier. În caz contrar, să primească la ieșirea din pușcărie un premiu de 15-20 de mii de euro din banii... cui? Ai oamenilor muncii, bunînțeles.

Ori, să li se dea posibilitatea de a-și executa condamnarea pe plajele din Costa Bica și Mazagascar, sau în Sebia, pe șezlong, la piscină.

Pe vremuri, dacă Securitatea îi prindea pe muncitori că îl înjură pe Ceaușescu, le băga de îndată lampa în ochi. Acum, dacă fruntașii ciorditori sunt înregistrați cum își fac meseria de către SRI, cioarda nu mai este cioardă și urmează să fie făcuți scăpați, de la Dragnea și Tăriceanu, la Elan Schwartzenberg, că-i protocol secret.

Locul clasei muncitoare l-a luat clasa ciorditoare. Din care fac parte, ca fruntași, tot tovarășii de partid și de stat. Ordinul Muncii clasa I, trei dosare penale, clasa a II-a, două, a III-a, unul. O condamnare pentru o delapidare de cel puțin 1 milion de euro înseamnă Erou al Muncii Socialiste.

Aveți idee cam cât ne costă micii pe care Dragnea anunță, venind de la mare, dintr-un bolid BMW de 100.000 euro – cât o sticlă de șampanie la un club din Mamaia – că-i dă la oamenii muncii, în Kiseleff, de 1 Mai Ciorditoresc?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult