Ministrul Pop și populația

Violatorul în serie al limbii române, ministrul Educației, Liviu Pop, a comis-o din nou.

Iată ce scrie pe facebook:

„Domnul Cristian Tudor Popescu mă acuză într-o emisiune la radio că «violez limba română cu perversiuni o dată la câteva zile, la propriu, nu la figurat». Ba mai mult, ca un adevărat profesor, cu accent pe «o», cum îi place domniei sale să zică, sau mai bine zis, ca un cerber al limbii române, nu ezită să intervină și să sancționeze, în direct, greșelile de exprimare ale ascultătorilor. Dar vai, noi, ascultătorii, cum să-l sancționăm pentru greșeala domniei sale: «....90 și din populație nu aveau știință de carte, nu aveau o brumă de cultură...»?”

Deci, unde este greșeala? Ce-am spus eu (vezi înregistrarea emisiunii Avocatul Diavolului, de ieri, Europa FM, min. 42) sună așa: „La începutul secolului XIX, România era o țară, practic, de analfabeți. 90 și din populație nu aveau știință de carte, nu aveau o brumă de cultură, nu aveau nimic”.

Evident, „90 și” este o exprimare eliptică pentru „90 și ceva la sută”. Greșeala pe care crede că o vede dl Pop ar fi un dezacord. După dânsul, ar fi trebuit să spun, la singular: „90 și din populație nu avea știință de carte, nu avea o brumă de cultură...”.

Îi ofer gratuit o meditație de gramatică.

Care este subiectul în propozițiile de mai sus? Știm cu toții că subiectul se determină cu întrebarea „cine?”. Deci, cine, „populația”? Nicidecum, pentru că s-ar altera flagrant sensul frazei: nu populația, întreaga populație, nu avea știință de carte, ci „90 și” din zisa populație. „90 și” răspunde la întrebarea „cine?”. „Din populație” este un determinant, nu subiectul.

Când subiectul este un procent și determinantul un substantiv colectiv desemnând o mulțime de obiecte animate (oameni, în cazul de față), acordul se face cu verbul care constituie predicatul la plural. Subiectul logic, subînțeles, este „Foarte mulți oameni”. Foarte mulți oameni din populația României nu aveau știință de carte..., iată formularea explicativă pentru uzul dlui Pop.

E adevărat, există și situații în care verbul se pune la singular. De pildă: „L. Pop nu are știință de carte, nu are brumă de cultură, nu are nimic”. Și continuă să fie ministrul Educației.