Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ministrul Pop și populația

Violatorul în serie al limbii române, ministrul Educației, Liviu Pop, a comis-o din nou.

Iată ce scrie pe facebook:

„Domnul Cristian Tudor Popescu mă acuză într-o emisiune la radio că «violez limba română cu perversiuni o dată la câteva zile, la propriu, nu la figurat». Ba mai mult, ca un adevărat profesor, cu accent pe «o», cum îi place domniei sale să zică, sau mai bine zis, ca un cerber al limbii române, nu ezită să intervină și să sancționeze, în direct, greșelile de exprimare ale ascultătorilor. Dar vai, noi, ascultătorii, cum să-l sancționăm pentru greșeala domniei sale: «....90 și din populație nu aveau știință de carte, nu aveau o brumă de cultură...»?”

Deci, unde este greșeala? Ce-am spus eu (vezi înregistrarea emisiunii Avocatul Diavolului, de ieri, Europa FM, min. 42) sună așa: „La începutul secolului XIX, România era o țară, practic, de analfabeți. 90 și din populație nu aveau știință de carte, nu aveau o brumă de cultură, nu aveau nimic”.

Evident, „90 și” este o exprimare eliptică pentru „90 și ceva la sută”. Greșeala pe care crede că o vede dl Pop ar fi un dezacord. După dânsul, ar fi trebuit să spun, la singular: „90 și din populație nu avea știință de carte, nu avea o brumă de cultură...”.

Îi ofer gratuit o meditație de gramatică.

Care este subiectul în propozițiile de mai sus? Știm cu toții că subiectul se determină cu întrebarea „cine?”. Deci, cine, „populația”? Nicidecum, pentru că s-ar altera flagrant sensul frazei: nu populația, întreaga populație, nu avea știință de carte, ci „90 și” din zisa populație. „90 și” răspunde la întrebarea „cine?”. „Din populație” este un determinant, nu subiectul.

Când subiectul este un procent și determinantul un substantiv colectiv desemnând o mulțime de obiecte animate (oameni, în cazul de față), acordul se face cu verbul care constituie predicatul la plural. Subiectul logic, subînțeles, este „Foarte mulți oameni”. Foarte mulți oameni din populația României nu aveau știință de carte..., iată formularea explicativă pentru uzul dlui Pop.

E adevărat, există și situații în care verbul se pune la singular. De pildă: „L. Pop nu are știință de carte, nu are brumă de cultură, nu are nimic”. Și continuă să fie ministrul Educației.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult