Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ministrul Pop și populația

Violatorul în serie al limbii române, ministrul Educației, Liviu Pop, a comis-o din nou.

Iată ce scrie pe facebook:

„Domnul Cristian Tudor Popescu mă acuză într-o emisiune la radio că «violez limba română cu perversiuni o dată la câteva zile, la propriu, nu la figurat». Ba mai mult, ca un adevărat profesor, cu accent pe «o», cum îi place domniei sale să zică, sau mai bine zis, ca un cerber al limbii române, nu ezită să intervină și să sancționeze, în direct, greșelile de exprimare ale ascultătorilor. Dar vai, noi, ascultătorii, cum să-l sancționăm pentru greșeala domniei sale: «....90 și din populație nu aveau știință de carte, nu aveau o brumă de cultură...»?”

Deci, unde este greșeala? Ce-am spus eu (vezi înregistrarea emisiunii Avocatul Diavolului, de ieri, Europa FM, min. 42) sună așa: „La începutul secolului XIX, România era o țară, practic, de analfabeți. 90 și din populație nu aveau știință de carte, nu aveau o brumă de cultură, nu aveau nimic”.

Evident, „90 și” este o exprimare eliptică pentru „90 și ceva la sută”. Greșeala pe care crede că o vede dl Pop ar fi un dezacord. După dânsul, ar fi trebuit să spun, la singular: „90 și din populație nu avea știință de carte, nu avea o brumă de cultură...”.

Îi ofer gratuit o meditație de gramatică.

Care este subiectul în propozițiile de mai sus? Știm cu toții că subiectul se determină cu întrebarea „cine?”. Deci, cine, „populația”? Nicidecum, pentru că s-ar altera flagrant sensul frazei: nu populația, întreaga populație, nu avea știință de carte, ci „90 și” din zisa populație. „90 și” răspunde la întrebarea „cine?”. „Din populație” este un determinant, nu subiectul.

Când subiectul este un procent și determinantul un substantiv colectiv desemnând o mulțime de obiecte animate (oameni, în cazul de față), acordul se face cu verbul care constituie predicatul la plural. Subiectul logic, subînțeles, este „Foarte mulți oameni”. Foarte mulți oameni din populația României nu aveau știință de carte..., iată formularea explicativă pentru uzul dlui Pop.

E adevărat, există și situații în care verbul se pune la singular. De pildă: „L. Pop nu are știință de carte, nu are brumă de cultură, nu are nimic”. Și continuă să fie ministrul Educației.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult