Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Mircea Lucescu, un Sir pe care nu l-am avut

Mircea Lucescu - 1970

sursa foto: arhiva Răzvan Mitroi

Regretul dispariției lui Mircea Lucescu încerc să îl înlocuiesc cu amintiri remarcabile despre el. Nu sunt amintirile mele, ci ale tatălui meu, Gheorghe Mitroi, cronicar sportiv al vremurilor când Mircea Lucescu era căpitanul naționalei la CM din Mexic 1970. El și tata se cunoșteau și se apreciau reciproc, unindu-i o dimensiune academică pe care o aveau amândoi. Am răsfoit cartea ”Cronicile Microbistului” și am găsit câteva frânturi.

Ca ziarist la revista Viața Studențească, Gheorghe Mitroi i-a luat un interviu celebrului Sir Alf Ramsey, antrenorul Albionului. Venea după un istoric 1-1 Anglia – România, pe Wembley, în pregătirea Mondialului.

Sir Ramsey: Bucurați-vă că ceea ce n-au reușit alții, mai cu pretenții, a reușit, în chiar templul fotbalului, echipa de tineret a României.

G. Mitroi: De tineret, Sir?!

Sir Ramsey: De tineret, pentru că are vârsta medie sub 23 de ani (...).

G. Mitroi: Personal, ca ziarist la un hebdomadar studențesc, aplaud – o dată cu rezultatul, o dată cu întinerirea naționalei noastre – și intelectualizarea ei.

Sir Ramsey: Vă referiți la Lucescu, proaspătul dv. căpitan, care ne-a flatat vorbind în limba noastră maternă? Știu, mi-a spus că e student la comerț exterior.

G. Mitroi: Și nu numai el! Anca și Deleanu sunt de asemenea studenți la zi, iar alți câțiva studiază la fără frecvență.

Iar apoi, în Mexic, tata i-a vizitat pe tricolori în cantonament:

Primul drum la Guadalajara l-am făcut la ”Gran Hotel”, unde sunt cazați ei, românii. I-am găsit în grădină, roind în jurul piscinei de care doctorul Tomescu le-a interzis să se atingă. Domide împărțea scrisorile primite de acasă, Dobrin juca șah cu Sătmăreanu, Mocanu table cu Pescaru, Dinu și Dumitrache îl tachinau pe Rică Răducanu (în țară, Rapidulețul tocmai pierduse cu C.I.L. Gherla!), iar Lucescu, singuratic la o masă, citea ”Ascensiunea lui Gerry Logan” (o remarcabilă carte motivațională despre provocările fotbalului, n.m.). Cartea i-o dăruise cu o zi înainte, aici, în cantonament, însuși autorul, ziaristul britanic Brian Glanville.

Am așa un feeling că dacă Mircea Lucescu se năștea în Anglia devenea și el Sir în galeria fotbalului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm