În aceste zile când întreaga lume a fotbalului îl elogiază pe Mircea Lucescu, odată cu dispariția lui, simt nevoia să aduc în atenție nu un discurs solemn, ci o întâmplare inedită, una care spune mai mult despre omul Lucescu decât o pot face toate omagiile la un loc. Este un gest care îl implică pe Florea Dumitrache, fostul său coechipier la Dinamo și la echipa națională, și pe care l-am văzut chiar înaintea unui meci amical desfășurat la București dintre Beșiktaș , echipa pe care o antrena atunci Mircea Lucescu și Rapid, fosta lui echipă.

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Moartea lui Mircea Lucescu readuce în prim-plan o temă familiară: ideea că noi, românii, nu ne prețuim suficient valorile, în timp ce străinii știu să o facă. Este o narațiune care apare aproape reflex, de fiecare dată când pierdem o personalitate marcantă.

Gazzetta dello Sport, unul dintre cele mai cunoscute ziare de sport din lume, dedică un editorial emoționant memoriei lui Mircea Lucescu, care a antrenat nu mai puțin de 4 echipe în Italia: Pisa, Brescia, Reggiana și Inter Milano.

Gândul îmi fuge instant la Mircea Lucescu. La momentul în care a revenit la națională și a vorbit despre copii. Despre banii din fotbal care programează meciurile de Champions League la o oră târzie, inaccesibilă juniorilor.

Regretul dispariției lui Mircea Lucescu încerc să îl înlocuiesc cu amintiri remarcabile despre el. Nu sunt amintirile mele, ci ale tatălui meu, Gheorghe Mitroi, cronicar sportiv al vremurilor când Mircea Lucescu era căpitanul naționalei la CM din Mexic 1970. El și tata se cunoșteau și se apreciau reciproc, unindu-i o dimensiune academică pe care o aveau amândoi. Am răsfoit cartea ”Cronicile Microbistului” și am găsit câteva frânturi. (foto: arhiva personală Răzvan Mitroi)

Legendarul antrenor Mircea Lucescu a murit marți, la vârsta de 80 de ani, anunță Spitalul Universitar de Urgență București, unde acesta se afla internat de peste o săptămână.

La sfârșitul meciului cu Turcia, Hakan Calhanoglu, căpitanul echipei turce, jucător la Inter Milano, l-a îmbrățișat și i-a mulțumit public pentru că a pus bazele echipei naționale a Turciei, pe care a condus-o timp de 3 ani, între anii 2017 și 2019. A fost cel mai frumos moment al meciului.

Mircea Lucescu a venit, sau a fost adus prea târziu. (Foto: Bogdan Buda/ Inquam Photos)