„Sigur e o persoană normală?”, a întrebat Cătălin Tolontan, când Mirela Neag a venit în redacție cu două rețete care demonstrau că spitalele românești au ajuns să folosescă substanțe dezinfectante diluate încă din fabrică.
Era omul din spatele unuia dintre sutele de mesaje primite la redacție după anchetele despre Colectiv. Mai exact, după ce un medic de la Spitalul de Arși le spuse jurnaliștilor că pe răniții de acolo „i-am salvat dintr-o bombă de foc și au murit într-o bombă cu microbi”.
Mesajul spunea așa: „Dacă vreți să aflați de ce spitalele s-au transformat într-o bombă cu microbi, contactați-mă”. Pentru că erau atâtea alte piste pe care trebuiau să le verifice, jurnalista a ajuns la expeditorul lui după trei zile.
„Da, mi s-a părut un om normal”, a răspuns ea. „Hai să facem subiectul”, i-a zis Tolontan. „Dacă facem subiectul, trebuie să facem analiza”, a spus Mirela Neag. „Atunci caută un laborator”. Și a căutat un laborator.
„Pe măsură ce nu găseam pe nimeni care să facă analiza, teoria lui Tolontan că statul verifică, se zdruncina”
La început, spune jurnalista, colegul său nu a crezut că statul nu verifică periodic compoziția produselor dezinfectante. „În fiecare săptămână, contactam unul-două laboratoare. Am început cu cele de stat. Și toate îmi spuneau că ei nu puteau face această analiză. Și eu spuneam: E imposibil, atunci cum controlați? Pe măsură ce nu găseam pe nimeni care să facă analiza, teoria lui Tolontan că statul verifică, se zdruncina”.
Cum să verifice, dacă noi nu găsim laborator? Unde fac analizele? Pe Lună? Cătălin Tolontan a început să meargă la instituții ale statului care îi confirmau una după alta că statul nu controlează compoziția dezinfectanților. În final, Mirela Neag a găsit laboratorul de la ICECHIM, care nu era acreditat RENAR, fiindcă după 10 ani în care statul nu îi ceruse astfel de analize, renunțase la acreditare pur și simplu. Acolo a dus jurnalista două produse, în timp ce alte mărturii pe care le întâlneau în timpul investigației confirmau diluarea produselor.
„Până să ajung la ICECHIM era să fac infarct”
„Încă două surse ne confirmau diluarea produselor, iar Tolontan a decis să publicăm ancheta încă dinainte să avem rezultatele. Voia să mergem după sistem, dar mie mi se părea că ne grăbim. El îmi spunea că o să ajungem să ne batem cu statul român în formule chimice. Ceea ce se și întâmplă acum”, spune Mirela Neag.
La trei zile după anchetă, a primit un telefon de la ICECHIM: Rezultatele sunt gata. Poate aveți nevoie de ele. „Până să ajung acolo era să fac infarct. L-am sunat pe Tolontan, era într-un interviu la CF2 și avea telefonul închis. Până la urmă, l-am sunat pe șofer să intre peste el și să îi spună să mă sune de urgență. Când m-a sunat înapoi, ieșeam pe ușă spre ICECHIM. Ce e, soro, mi-a zis?” Dacă informațiile publicate de ei nu erau confirmate de analizele de laborator, cariera Mirelei Neag, a lui Răzvan Luțac și a lui Cătălin Tolontan era terminată.
„Multă lume m-a întrebat dacă nu sunt frustrată că Tolontan apare la televizor”
Mirela Neag a intrat în presă în urmă cu vreo 25 de ani. O întreb dacă a supărat-o vreodată că majoritatea celor care preluau informații din ancheta lor îl menționau pe Cătălin Tolontan, însă nu și pe ea sau pe Răzvan Luțac. „Multă lume m-a întrebat dacă nu sunt frustrată că Tolontan apare la televizor. Chiar și Tolontan m-a bănuit că sunt frustrată, când aveam de fapt momente de oboseală prost gestionate. Dar el știe foarte bine, încă de la cazul Ridzi, că mie nu mi-a plăcut și nu îmi place să apar în față. Eu i-am și spus că îmi fac munca mult mai ușor dacă nu sunt o persoană cunoscută”, spune Mirela Neag.
„Când m-am dus să dau interviu la domnul Tolontan, m-a luat foarte tare”
Este în presă de la începutul anilor ‘90, când a devenit unul dintre primii șomeri ai țării. A făcut facultatea de Metalurgie și lucra la IMGB când a fost disponibilizată. „Eram tânără, locuiam cu părinții și am fost dată afară printre primii, că s-au gândit că are cine să mă îngrijească”. Pentru că știa să dactilografieze, s-a angajat la o companie româno-americană care făcea tehnoredactare computerizată. De acolo a plecat în presă, unde a făcut un an jurnalism sportiv și alți câțiva ani a făcut jurnalism politic. Pe Cătălin Tolontan l-a cunoscut în anul 1997. „Aflasem că se deschide un ziar de sport și mă gândeam că se plătește mai bine decât în presa politică. Și când m-am dus să dau interviu la domnul Tolontan, m-a luat foarte tare. Tu vii din presa politică, ce poți face tu la un ziar de sport. Eu sunt convinsă că politicul dictează în toate domeniile din România, inclusiv în sport. Și mi-a spus. Cum îți susții tu această afirmație? Și -am zis simplu: Viorel Hrebenciuc este și președinte în Consiliul de Administrație la Steaua și, de pe culoarele Parlamentului, eu ți-aș afla mai repede schimbările de antrenori decât îți află oamenii tăi de pe Steaua. Agathon, ministrul Turismului este și în Consiliul de Administrație la FC Dinamo. Și la fel și la Rapid”, își amintește jurnalista. Prima anchetă la care a lucrat împreună cu Cătălin Tolontan a fost în 1998: cazul Piatra Arsă.
„Luați-mi sporturile astea de pe cap, că nu o să mă ocup niciodată ca lumea de ele”
„Nu știu câți își mai aduc aminte de ea, e vorba despre hotelul de pe platoul Bucegi, care aparține Ministerului Tineretului și Sporturilor. În ‘96 a fost demarată o investiție de patru miliarde de lei, pentru modernizarea hotelului. Și în final s-a ajuns la 20 de miliarde investiție. Curtea de Conturi a constata un prejudiciu de 13 miliarde, iar printre cei trași la răspundere în raport erau trei miniștri care au avizat investiția: Crin Antonescu, Sorin Mihai Stănescu și Alexandru Mironov”, spune Mirela Neag. Cei doi au mai lucrat împreună la cazul Ridzi și la cazul Gala Bute. În timpul cazului Ridzi, Mirela Neag spune că și-a descoperi pasiunea pentru jurnalismul de investigație. „Eu aveam niște sporturi de care trebuia să mă ocup, atletism, baschet, și mereu mi se atrăgea atenția că nu mă ocup de ele așa cum ar trebui, pentru că mi se părea plictisitor să fac cronici de la meciuri. Înainte de Ridzi a fost o ședință în care m-au convocat să îmi spună că nu mă ocup ca lumea de sporturile mele. Le-am zis și atunci: Luați-mi sporturile astea de pe cap, că nu o să mă ocup niciodată ca lumea. Având o lună de grație la dispoziție să mă ocup de sporturile mele, mi-am siz: Trebuie să fac ceva. M-am dus pe teren să verific o informație care ne venise în cazul Ridzi. M-am întors în redacție, i-am spus lui Tolontan ce am aflat și el mi-a spus: Aici este vorba de bani pentru partid. Și el mi-a spus; Mergi mai departe. Am început să verificăm investiția de la Ziua Tineretului și în două luni, ministrul și-a dat demisia. În timpul investigației Ridzi am realizat de fapt ce vreau să fac. Am conștientizat pe deplin că asta vreau, asta îmi place să fac”, povestește Mirela Neag.
„Le răspundem surselor la telefon și o să le răspundem întotdeauna la telefon, pentru că nu vreau să aibă senzația vreodată că le-am abandonat”
Cea mai recentă investigație de amploare la care a lucrat a fost cazul Hexi Pharma. Și astăzi vorbește la telefon cu sursele care au stat la baza articolelelor din serie. „Le răspundem la telefon și o să le răspundem întotdeauna la telefon, pentru că nu vreau să aibă senzația vreodată că le-am abandonat”. Unul dintre cele mai delicate momente pentru cei implicați a fost sinuciderea lui Dan Condrea. Cum în primele momente nu era clar dacă este sau nu vorba despre o crimă, oamenii au început să se teamă pentru viața lor. „Am vorbit la telefon cu sursa care ne-a dat rețetele. Plângea și spunea că dacă nu se apuca să vorbească, omul acela poate mai era în viață. Și atunci i-am spus: nu ai de ce să te simți vinovat. Același lucru l-am gândit și eu, au fost zile după accident, cred că nu a fost seară în care nu m-am gândit că dacă noi nu scriam, omul ăla poate mai trăia. Dar resorturile în cazul unei sinucideri sunt atât de personale, încât nimeni nu poate să spună vreodată că e vinovat”, spune Mirela Neag.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am observat că, în continuare produse cumpărate din occident se prezintă mult mai bine decât cele luate de aici și mă refer la o paletă destul de largă, de la medicamente și cosmetice, până la autoturisme: se spunea la un moment dat că piața românească nu poate plăti prețul cerut în vest, drept care i se oferă produse cu „formula redusă”. Între timp, plătim adesea mai mult și primim mai puțin.
De ce?
Pentru că statul care trebuie să ne protejeze a creat o serie de autorități cu scopul de a-și plăti clientela politică, simple sinecuri, fiind clar din start că acestea nu vor face nimic pentru cetățean ci numai pentru partid: mă refer aici la instituții de genul avocatul poporului, protecția consumatorului, etc, etc. La fel se petrec lucrurile și în domeniul medical: cazul Hexipharma nu este unul izolat, aproape toți cei care știu cum funcționează sistemul profită de lacunele lui intenționate. Cine spune că după multele scandaluri de infecții intraspitalicești, nu a bănuit nimeni că se știa motivul real la nivel de conducere a MS, minte ordinar!
Dar, MS nu este decât o frimitură în masa mare a hoțiilor „cu voie de la direcțiune”: vedeți cât durează și cât costă orice construcție comandată din banul public prin comparație cu una din banul privat!
Trist, dureros, îngrozitor: probabil lucrurile nu se vor îndrepta decât cu parul!