Este cunoscut, pe scurt, drept scandalul dezinfectanților. Pe lung, e vorba despre seria de anchete prin care Cătălin Tolontan și echipa de jurnaliști de investigații de la Gazeta Sporturilor au arătat că spitalele din România folosesc pe scară largă dezinfectanții proveniți de la firma Hexi Pharma, dezinfectanți în care substanțele active au fost diluate de până la zece ori. Pe scurt, din nou, este vorba despre un sistem. Un sistem care eșuează să îi protejeze pe cei care contează cu adevărat: pacienții.
„Nu ne-am dus după o firmă, așa cum a simțit jurnalista Mona Dîrțu într-un comentariu de marți (n.r. 27 aprilie) pe fb, ci după sistem”, scriau, într-una dintre anchete, jurnaliștii care au realizat seria de investigații despre Hexi Pharma.
Într-un interviu pentru Republica.ro, jurnalistul Cătălin Tolontan spune că totul a început în decembrie 2015, cu un mesaj.
„După ce am publicat, în decembrie 2015, mărturia unui medic de la Spitalul de Arși, despre „bomba biologică în care au fost tratați răniții de la Colectiv”, establishmentul medical a sărit ca ars. Și au năvălit pe la televizoare, în primul rând la „Sinteza zilei”, ca să ne calce în picioare. Atunci am primit un mesaj de la un om din interiorul Hexi Pharma: „Dacă vreți să aflați mai multe despre un alt factor crucial al infecțiilor spitalicești, căutați-mă!”. Ne-am întâlnit de câteva ori și a căpătat încredere. Ne-a dat rețetele din care rezulta că se produc dezinfectanți diluați. Totul părea greu de crezut pentru că eram convinși că statul controlează și că așa ceva nu e posibil”, povestește jurnalistul. Au urmat cinci luni de investigații și interviuri „De fiecare dată când discutam cu cineva, în birou se crispau, negau, spuneau „Asta ne cere legea, mai mult nu putem”. Apoi insistau să ne conducă pe hol. Acolo ne luau de umeri și ne spuneau: „- Continuați, vă rugăm continuați!”. Păi se referă și la jobul dumneavoastră! „- Nu-i nimic, continuați vă rugăm, nu vă lăsați!”. Asta se întâmplă până la cele mai de sus etaje ale sistemului sanitar. Poate că e și ipocrizie, dar mai e ceva: sentimentul de sufocare din care, fie ce-o fi, trebuie ieșit. E sentimentul medicilor, al directorilor, al celor din minister”, spune Cătălin Tolontan.
Redăm mai jos interviul integral:
În opinia dvs, care este felul în care autoritățile (Ministerul Sănătății, Parchetul, DNA, DIICOT) ar fi trebuit să acționeze în urma seriei de anchete legate de Hexi Pharma?
Nici un jurnalist nu poate asigura serviciul pe care statul eșuează să-l asigure. Nu știm cum trebuiau să acționeze autoritățile. Ne străduim să rămânem în limitele profesiei noastre.
Dar sutele de spitale în care sunt folosite soluțiile dezinfectante fabricate de Hexi Pharma?
Apropo de spitale, putem să oferim publicului un insight din cele 5 luni cât a durat de când a început investigația și până la publicare. Ca să înțeleagă mai bine care este atmosfera. De fiecare dată când discutam cu cineva, în birou se crispau, negau, spuneau „Asta ne cere legea, mai mult nu putem”. Apoi insistau să ne conducă pe hol. Acolo ne luau de umeri și ne spuneau: „Continuați, vă rugăm continuați!”. Păi se referă și la jobul dumneavoastră! „Nu-i nimic, continuați vă rugăm, nu vă lăsați!”. Asta se întâmplă până la cele mai de sus etaje ale sistemului sanitar. Poate că e și ipocrizie, dar mai e ceva: sentimentul de sufocare din care, fie ce-o fi, trebuie ieșit. E sentimentul medicilor, al directorilor, al celor din minister.
Dacă pui pe o tablă, noi am făcut această experiență, numele instituțiilor care au știut, pe documente, despre neregulile acestor firme și au tăcut, te gândești cum se numește asta?! Există un cuvânt, dar ți-e și teamă să-l scrii că poți fi considerat nebun. Mai strângem mărturii.
Care este cel mai just curs al evenimentelor pe care vi l-ați imaginat atunci când ați început să publicați seria de anchete? În ce măsură seamănă acesta cu ceea ce se întâmplă acum?
Ne așteptam ca Guvernul să reacționeze mai rapid și mai ferm în sensul protejării pacienților. Chiar dacă ar fi reală cifra de 5%, dar nu e, 5% dintre pacienți înseamnă 200.000 dintre românii internați pe an, dintre care 40.000 sunt copii. Cunoașteți vreun un medicament din această lume care să aibă incidență de efecte periculoase de 5%?! Este enorm.
Ați dezvăluit faptul că încă din anul 2012 autoritățile au avut informații despre posibile infracțiuni comise de Dan Condrea fără să facă absolut nimic cu ele.
Dacă pui pe o tablă, noi am făcut această experiență, numele instituțiilor care au știut, pe documente, despre neregulile acestor firme și au tăcut, te gândești cum se numește asta?! Există un cuvânt, dar ți-e și teamă să-l scrii că poți fi considerat nebun. Mai strângem mărturii.
În opinia dvs, care erau șansele ca folosirea unor substanțe diluate să continue atâta vreme, fără complicitatea oamenilor cu putere de decizie din sistemul de sănătate și a medicilor?
Ancheta a pornit așa. După ce am publicat, în decembrie 2015, mărturia unui medic de la Spitalul de Arși, despre „bomba biologică în care au fost tratați răniții de la Colectiv”, establishmentul medical a sărit ca ars. Și au năvălit pe la televizoare, în primul rând la „Sinteza zilei”, ca să ne calce în picioare. Atunci am primit un mesaj de la un om din interiorul Hexi Pharma: „Dacă vreți să aflați mai multe despre un alt factor crucial al infecțiilor spitalicești, căutați-mă!”. Ne-am întâlnit de câteva ori și a căpătat încredere. Ne-a dat rețetele din care rezulta că se produc dezinfectanți diluați. Totul părea greu de crezut pentru că eram convinși că statul controlează și că așa ceva nu e posibil. Ne-a luat luni ca să înțelegem sistemul și ca toate autoritățile să admită că statul nu a făcut, în ultimul deceniu, nici măcar un singur test de concentrație! Ni se pare cel mai important lucru pe care l-am spus oamenilor! Din momentul în care statul, spitalele și medicii abdică, totul e posibil. Cum spunea un comentator pe blogul unde postăm investigația: Condrea este trăgaciul, dar mâna e a statului.
Nu doar în România, ci peste tot se luptă împotriva înrobirii profesiei medicale în fața industriei pharma. Chiar și medicii au o problemă cu asta. Că nu te duci la Facultatea de Medicină ca sa fii aliatul companiilor, ci sprijinul pacienților. Medicii au o etică despre care eu sunt convins că va învinge.
Jurnaliștii de investigații au arătat de-a lungul timpului relația de dependență pe care medicii o au față de firmele private (care le plătesc, de pildă, deplasări scumpe la congrese). Cum se poate tăia această legătură păguboasă și periculoasă pentru pacient?
Așa cum pompierii considerau că e normal să fie sponsorizați de cei pe care îi controlează, și de acest lucru știa și Raed Arafat, la fel în domeniul medical se consideră că e normal. E o discuție largă în toată lumea. Sentimentul meu e că lucrurile acestea vor înceta pentru că oamenii nu mai înghit asta. Nu doar în România, ci peste tot se luptă împotriva înrobirii profesiei medicale în fața industriei pharma. Chiar și medicii au o problemă cu asta. Că nu te duci la Facultatea de Medicină ca sa fii aliatul companiilor, ci sprijinul pacienților. Medicii au o etică despre care eu sunt convins că va învinge.
Din știința dvs, câți Dan Condrea mai există în România?
Nu știu. Dar știu că, pentru fiecare Dan Condrea, există sute de români care muncesc din greu și-și respectă semenii. Aseară m-a sunat Mirela Neag, colega mea. Era tuflită. „Ești obosită?”, o întreb. „Nu. Am plâns. Am recitit ce am scris azi, le-am revăzut imaginile ăstora și nu-mi vine să cred pe mâna cui ne-am lăsat cu toții. O țară întreagă la cheremul unor psihopați!”.
Suntem conștienți că este cea mai riscantă anchetă a noastră din ultimii 20 de ani. La modul propriu. Dacă te uiți la biografia lor, la faptul că unii sunt deja a doua oară în închisoare, la povestea cu rackeții din Republica Moldova, cu firmele din Cipru și din Bulgaria, te gândești un pic și la riscuri. E prima oară când reflectăm serios la pericole fizice
Ce presiuni au existat asupra jurnaliștilor Gazetei în timpul documentării și publicării anchetelor?
Nu au existat, dar suntem conștienți că este cea mai riscantă anchetă a noastră din ultimii 20 de ani. La modul propriu. Dacă te uiți la biografia lor, la faptul că unii sunt deja a doua oară în închisoare, la povestea cu rackeții din Republica Moldova, cu firmele din Cipru și din Bulgaria, te gândești un pic și la riscuri. E prima oară când reflectăm serios la pericole fizice. Și mai e un motiv: oameni atât de lipsiți de discernământ și de empatie sunt capabili de orice. Ei nu mai au mare lucru de pierdut.
Ce v-a făcut să continuați, să mergeți, cum scria jurnalista Mona Dîrțu, după sistem?
Acesta e genul de anchetă jurnalistică și de sentimente profesionale pe care eu, Mirela și alți colegi de la Gazeta Sporturilor le-am trăit de multe ori. Dar e prima de asemenea proporții pentru colegul nostru Răzvan Luțac. Răzvan a avut o contribuție decisivă. El are 23 de ani și e deja de 7 ani în redacție. Și mă simt mândru că un tânăr jurnalist de 23 de ani a adus oamenilor atâta informație. Când prinții Sănătății și regii comerțului cu dezinfectante se vor întreba de unde li s-a tras, să lase prostiile cu străinii, serviciile sau cine știe ce interese. Să afle asta: un jurnalist de 23 de ani i-a scos la iveală! Se schimbă generațiile și, într-un fel, investigația asta care nu ar fi existat niciodată fără Colectiv, este moștenirea pe care noi o lăsăm ziariștilor mai tineri. Ei trebuie motivați, e vremea lor să meargă după sistem! Și cred că e valabil în toată România, în toate profesiile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„- Ați declarat la un moment dat că ați preluat spitalul pe care îl conduceți cu o datorie de un milion de euro și ați reușit să o achitați în primul an. Cum ați reușit?
- Cumpărând la prețul cel mai mic și încercând să limitez cheltuielile acolo unde mi s-a părut mie că exista risipă. În plus, am găsit înțelegere la Casa de asigurări și am avut un contract bun pentru spital.”
Ca de obicei, omul sfințește locul. Ori îl împute...