Misiunea îndeplinită a Elenei Lasconi

Foto: Profimedia

Putem sta liniștiți! Chiar dacă atmosfera pare un pic cam haotică, în realitate totul decurge conform planului. George Simion a stat cuminte și și-a conservat electoratul, iar Crin Antonescu a jucat puternic, ca să poată beneficia pe deplin de serviciile mașinăriei de partid a PSD, atât de eficientă totuși de-a lungul istoriei democrației noastre. Intrarea celor doi în turul al doilea este acum garantată, lucru care n-ar fi fost posibil fără implicarea inimoasă și pasională de-a dreptul a Elenei Lasconi. 

Elena Lasconi a acționat în toată această campanie ghidată de o singură emoție: ura. Tot parcursul ei prin această luptă electorală a avut legătură cu resentimentele foarte puternice și parțial justificate pe care le avea în raport cu Nicușor Dan. Și cine o putea învinovăți, că oameni suntem cu toții, nu? Să ajungi aproape printr-un miracol în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, tu fiind un candidat de poziția 4 sau 5, să te zbați, să faci sacrificii de tot felul, și să te trezești că se anulează procesul electoral cu totul și se reia de la zero, nu e chiar o experiență plăcută. Și apoi, când se reia totul, să intre în cursă, în competiție cu tine, omul de la care ți-ai luat lumină și susținere în campania precedentă și despre care știi că ți-e superior intelectual… Iar pe la jumătatea campaniei te părăsește și propriul partid și te lasă să te descurci cumva. Situația e realmente oribilă. La nivel personal, n-ai cum să nu rezonezi cu Elena Lasconi. 

Numai că presupunem faptul că oamenii care se duc să candideze ca să se facă președinți n-ar trebui să aibă o gândire atât de simplistă, nu? N-ar trebui să deteste strict pe criterii personale. N-ar trebui să se desfășoare în acord cu propriile pulsiuni, ci în raport cu propriul intelect. Și, mai important, ar trebui să poată pune interesul țării în fața interesului personal. Astfel, chiar dacă personal ar fi pierdut ceva, un candidat care ar fi meritat statutul de competitor la conducerea țării ar fi avut disponibilitatea reală de a face sacrificii pentru binele național.

În momentul acesta, care este pericolul cel mai mare pentru țară? 

Culmea, pericolele sunt două. Ambele la fel de mari. Unul e extremismul, care ne poate afecta drumul prin lume într-un mod radical, și al doilea e sistemul, care nu mai poate fi lăsat să ne facă rău în continuare, prin personajele lui principale, de care părem incapabili să ne mai eliberăm. În mod normal, dacă Elena Lasconi ar fi decis de la bun început să renunțe la cursa asta, pe care nu mai avea cum s-o câștige după intrarea lui Nicușor Dan, nici sistemul și nici extremismul n-ar fi avut mari șanse de a se poziționa în fruntea clasamentului. Și reformiștii uniți în spatele aceluiași candidat ar fi avut șansa reală și indiscutabilă de a avea și un președinte.

Sistemul s-a tot încordat în campania asta și l-a atacat pe Nicușor Dan din toate pozițiile. Nicio lovitură, însă, n-a fost decisivă. Niciun pumn n-a fost destul de greu pentru a-l face să pară indezirabil. Și era nevoie de cineva care să aplice o lovitură grea, misterioasă și, în același timp, imposibil de verificat în timp real. Și aici s-a dovedit Elena Lasconi o comoară pentru sistem. Prin numai o amenințare prealabilă și un click pe butonul ”Postează”, doamna Lasconi a punctat bomba campaniei electorale a prezidențialelor din 2025. Și i-a asigurat lui Crin Antonescu un loc aproape sigur în finală, alături de extremistul Simion, care a stat cuminte, așa cum am observat, și nu s-a mișcat deloc în clasament.

Zilele acestea discuțiile se vor concentra în jurul acelor fotografii, în care apar Coldea și Ponta în cadre separate, dar și Nicușor, singur și privind în zare întrebător. Căci nu avem de-a face cu o fotografie sau cu o serie de fotografii care să ne arate trei oameni laolaltă într-un loc, ci avem niște fotografii care, separat, arată mai multe persoane surprinse în același loc. 

O expertiză durează destul de mult și alegerile, practic, au și început. Căci fotografiile au fost postate de Lasconi cu doar câteva ore înainte de începerea procesului electoral pentru românii din Noua Zeelandă. Realitatea e că acum nu se mai poate face nimic.

Kompromatul s-a efectuat! S-a lucrat într-un curat stil rusesc. Stil despre care nu s-a vorbit aproape deloc în campania asta, deși, teoretic, de la ruși ni s-a tras anularea trecută. O să spună unii că poate fi și o probă de încredere pe care poporul trebuie s-o depășească. Încredere în cuvintele oamenilor onești, încredere în faptul că binele învinge, încredere în faptul că nu se poate distruge o carieră întreagă cu câteva imagini neclare, parcă făcute cu telefoane din anii 2000. Dar realitatea e că suntem prea obosiți și dezamăgiți să mai avem încredere. Și că ne-am educat să fim suspicioși, pentru că sistemul nu prea a vorbit cu noi în ultimii treizeci și cinci de ani. 

Așa că azi avem o singură certitudine: Elena Lasconi și-a îndeplinit misiunea. Căci ea n-a fost plimbată pe la Antena 3 cu zecile de minute pentru că a plăcut-o Gâdea și nici n-a fost promovată pe Tik-Tok ca suveranistă doar pentru că nu mai era loc de susținere pentru Simion. Nu! Elena Lasconi a beneficiat de susținerea sistemului ca să-și ducă la capăt misiunea: aceea de construi un kompromat. Avea experiență. A făcut-o și în cazul lui Geoană, în campania trecută. Acum, cu misiunea îndeplinită, Lasconi se poate întoarce la Câmpulung zâmbind. N-a fost vreo irelevantă. A ajutat sistemul să rămână la butoane. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp