Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Mitică Dragomir, din mitica Românie, merge la mititica

7 ani cu executare a primit. Peste câteva luni, condamnarea ar putea rămâne definitivă.

Sunt frumoase zilele în care cetăţeanul primeşte pe nepusă masă o ştire ca aceasta. Aproape că uiţi complet de caniculă citind o dată, şi-apoi înc-o dată, noutatea că „nea Corleone” e numai bun de pușcărie.

Ce să faci, învârteala şi mârlănia au fost vectorii evoluţiei sale: condamnat în ’76 că juca barbut, condamnat iar în 1990 pentru abuz în serviciu, a fost preşedinte al clubului de fotbal Viitorul Scorniceşti şi al echipei Miliţiei, Victoria Bucureşti, deputat din partea PRM între 2000 şi 2008, patron al ziarului xenofob şi antimsemit „Atac la persoană” şi preşedinte-gropar al Ligii Profesioniste de Fotbal din ‘96 până aproape de zilele noastre.

Atâtea titluri şi funcţii întrupate în decursul unei vieţi au, totuşi, rolul lor: existenţa lor în CV-ul lui Mitică Dragomir face ca infinitele nuanţe ce înveşmântează lupta maniheistă dintre bine şi rău să dispară, înlăturându-i ambiguităţile şi subtilităţile. Viaţa lui Mitică Dragomir e unul din indicatorii care-l făcea pe Bukowski să spună că, atunci când vezi un papiţoi pe placul gloatei, ia-o cu viteză în direcţia cealaltă şi îmbrăţişează un model cu polaritate opusă.

Nu se va întâmpla asta prea curând. Gloata va rămâne tot gloată. România profundă va tolera în continuare Miticii, pentru că astfel de indivizi parveniţi, fără prea multă şcoală, agreabili fiindcă nu pun stavilă niciunui gând şi vorbesc cum le vine, îi reprezintă. Românul pomeneşte de Mihai Viteazul, Eminescu şi Brâncuşi, dar idealul lui în viaţă e unul pe măsura înţelegerii şi valorii sale, iar Mitică e un simbol autentic al devenirii sale în această viaţă.

El e cel despre care Becali, demult, spunea că s-au certat, „dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am facut zdreanță, dar nu ne-am insultat.”

Între voi, poate că nu, dar cu siguranţă aţi insultat România.

În urmă cu câteva săptămâni, conu’ Mitică lua apărarea mult încercatului don Copos: că de ce îl anchetează procurorii pentru cele patru cărţi din perioada cât a fost la mititica? Sunt unii care fură milioane de dolari şi sunt lăsaţi în pace, iar bietului Copos îi mănâncă sufletul că a a scris şi el nişte cărţi ca să iasă cu zece zile mai devreme.

Această mostră de gândire aberantă e o ilustrare paradigmatică a tipologiei românului cu dispreţ faţă de orice înseamnă societate guvernată de lege şi bun simţ. E inutil să-i explici unui asemenea personaje coroziv că mentalitatea în jurul căreia pivotează existenţa lui e un afront adus unei Românii curate şi decente.

Nu va pricepe.

Un miriad de studii psihosociologice ar putea releva magnitudinea inadvertenţelor din comportamentul său şi el va face tot cum îl va duce capul. Orice tentativă de a le inculca noţiuni despre bun simţ înseamnă să te afunzi dintru început într-un şuvoi inutil de cuvinte goale.

De aceea, îmi permit să spun că, în ultimă instanță, poate condamnarea lui e compensaţia primită de la divinitate pentru evoluţia submediocră a naţionalei de fotbal. Poate cineva acolo, sus, având de ales între accederea chinuită a României în optimi şi condamnarea lui Corleone la 7 ani cu executare, a ales – în ciuda pupăcioşilor de icoane şi a fanilor acatistelor, conduşi de Tata Puiu – ceea ce e mai bine pentru România, pe termen lung. Bucuria de scurtă durată a unei calificări milogite ne-a fost refuzată, dar am primit un cadou mult mai valoros, pe care cei dezgustaţi de nesfârşitele piruete ale maeştrilor consacraţi ai şmenului printre literele legii l-au apreciat cum se cuvine. În frunte cu Homer.

Exact. Dacă nu ştiaţi, Homer a spus despre eroul războinic Ahile că era „vrednic la fapte şi meşter la vorbe”.

Însă cercetătorii au stabilit că, dacă ar fi trăit în secolul nostru, acelaşi Homer ar fi spus despre Corleone următoarele:

- Fir-ai al dracu’ de simpatic! Marş la zdup!

Pentru comentarii vă aștept și pe pagina mea de Facebook: Mihnea Rudoiu

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihnea Rudoiu face un tablou real al majoritatii romanilor.De aici comcluzia ca unele popoare nu sunt pregatite pentru democratie si le sta mai bine intr-o forma de dictatura.Sansa sa devenim normali este infima si daca va fi sa fie se va derula pe 100 ani daca ne vor lasa stapanii.
    • Like 1
    • @ Barbu Dan Florin
      Nu-i nevoie de astfel de tablouri. Știm cine suntem. Editorialiștii care își exprimă satisfacția pentru condamnarea acestui individ (inclusiv domnul Rudoiu) nu pricep un lucru, pe care eu îl găsesc șocant și trist, în aceeași măsură - neamurile proaste precum Dragomir din asta trăiesc, cu asta se hrănesc: din faptul că sunt băgați în seamă. Pentru ei chiar nu există publicitate negativă. Singura armă cu care poți să-i învingi (și sper să apuc ziua aceea) este să-i ignori. Să nu scrii un cuvânt despre ei - nici de bine, nici de rău. Doar așa dispar.
      • Like 2


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult