Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Moș Crăciun stă la semafor?

Semafoare în Parcul Drumul Taberei

M-am dus să văd și eu cum s-a pregătit Partidul pentru venirea sărbătorilor de iarnă, așa că am ales să vizitez noul motiv de laudă al primarului Sectorului 6, Ciprian Ciucu, „WEST SIDE CHRISTMAS MARKET”, organizat de cei de la UNTOLD. Față de anul trecut, când atracția principală erau inșii care încercau să intre la târg sărind garduri pentru că nu aveau certificat verde, acum atenția mi-a căzut pe niște decorațiuni inedite, amplasate pe insula din Parcul Drumul Taberei. 

Aș putea să mă opresc aici și să las cititorii să găsească o explicație pentru ceea ce se vede în poză, dar vreau să înaintez și eu câteva ipoteze:

1. Compania Municipală Managementul Traficului București profită de ocazie și-și face reclamă, altfel nu pot să înțeleg de ce au ținut morțiș să fie lipite, asemenea hârtiilor de-o sută care se dau la lăutari, etichete cu numele firmei pe frunțile semafoarelor. Poate vrea omul să-și pună semafor în hol ca să nu mai iasă copilul val-vârtej din cameră și să-i dea peste mână, vărsându-i cafeaua pe pulover, așa că apelează la ei. Semafoarele funcționează și ziua, un detaliu în plus pentru marketing.


2. Primăria se gândește că vin foarte mulți copii la târg, și deci pot face niscaiva educație rutieră, ca să se familiarizeze viitorul sectorului cu traversatul pe culoarea care trebuie.

3. În virtutea economiei la electricitate pe care trebuie s-o facem cu toții, s-a apelat la tehnica asta pentru că semafoarele consumă mai puțin curent și luminează mai puternic.

Știu, mi se va spune celebra replică „dacă face, de ce face? Dacă nu face, că nu face. Nimic nu vă mulțumește!” Nu mă înscriu în această categorie, chiar dacă voi fi acuzat. Este foarte bine că s-a organizat acest târg, așa cum ar trebui să se organizeze și în alte zone ale Bucureștiului, pentru a nu aglomera Piața Constituției. Ca părinte, ești mult mai liniștit când știi că fiu-tău se duce la târg lângă bloc, și nu în cealaltă parte a orașului. Cu toate astea, într-o capitală unde semafoarele cedează la prima ploaie și traficul devine și mai sălbatic decât este, într-un oraș în care un tânăr de aceeași vârsta ca cel care scrie acum, a fost călcat pe trecere, iar locuitorii zonei au fost nevoiți să protesteze timp de trei săptămâni ca să fie montat un semafor, nu ne permitem să ne prostim și să scoatem semafoarele la aerisit. Nu cred că avem atât de multe încât nu avem ce să facem cu ele.

Înțeleg că, așa cum îi zice și în nume, compania care gestionează semafoarele din parc nu ține de primăria condusă de Ciucu. Cu toate astea, el ar fi putut să-i trimită la plimbare cu semafoarele în brațe, sau, mai bine, să le indice locuri din sectorul 6 unde ar putea fi înlocuite cele deja existente.

Acum, că tot avem semafoare care se dirijează unele pe celelalte, nu pot să nu mă gândesc dacă Moș Crăciun stă sau nu la semafor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult