Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Moș Crăciun stă la semafor?

Semafoare în Parcul Drumul Taberei

M-am dus să văd și eu cum s-a pregătit Partidul pentru venirea sărbătorilor de iarnă, așa că am ales să vizitez noul motiv de laudă al primarului Sectorului 6, Ciprian Ciucu, „WEST SIDE CHRISTMAS MARKET”, organizat de cei de la UNTOLD. Față de anul trecut, când atracția principală erau inșii care încercau să intre la târg sărind garduri pentru că nu aveau certificat verde, acum atenția mi-a căzut pe niște decorațiuni inedite, amplasate pe insula din Parcul Drumul Taberei. 

Aș putea să mă opresc aici și să las cititorii să găsească o explicație pentru ceea ce se vede în poză, dar vreau să înaintez și eu câteva ipoteze:

1. Compania Municipală Managementul Traficului București profită de ocazie și-și face reclamă, altfel nu pot să înțeleg de ce au ținut morțiș să fie lipite, asemenea hârtiilor de-o sută care se dau la lăutari, etichete cu numele firmei pe frunțile semafoarelor. Poate vrea omul să-și pună semafor în hol ca să nu mai iasă copilul val-vârtej din cameră și să-i dea peste mână, vărsându-i cafeaua pe pulover, așa că apelează la ei. Semafoarele funcționează și ziua, un detaliu în plus pentru marketing.


2. Primăria se gândește că vin foarte mulți copii la târg, și deci pot face niscaiva educație rutieră, ca să se familiarizeze viitorul sectorului cu traversatul pe culoarea care trebuie.

3. În virtutea economiei la electricitate pe care trebuie s-o facem cu toții, s-a apelat la tehnica asta pentru că semafoarele consumă mai puțin curent și luminează mai puternic.

Știu, mi se va spune celebra replică „dacă face, de ce face? Dacă nu face, că nu face. Nimic nu vă mulțumește!” Nu mă înscriu în această categorie, chiar dacă voi fi acuzat. Este foarte bine că s-a organizat acest târg, așa cum ar trebui să se organizeze și în alte zone ale Bucureștiului, pentru a nu aglomera Piața Constituției. Ca părinte, ești mult mai liniștit când știi că fiu-tău se duce la târg lângă bloc, și nu în cealaltă parte a orașului. Cu toate astea, într-o capitală unde semafoarele cedează la prima ploaie și traficul devine și mai sălbatic decât este, într-un oraș în care un tânăr de aceeași vârsta ca cel care scrie acum, a fost călcat pe trecere, iar locuitorii zonei au fost nevoiți să protesteze timp de trei săptămâni ca să fie montat un semafor, nu ne permitem să ne prostim și să scoatem semafoarele la aerisit. Nu cred că avem atât de multe încât nu avem ce să facem cu ele.

Înțeleg că, așa cum îi zice și în nume, compania care gestionează semafoarele din parc nu ține de primăria condusă de Ciucu. Cu toate astea, el ar fi putut să-i trimită la plimbare cu semafoarele în brațe, sau, mai bine, să le indice locuri din sectorul 6 unde ar putea fi înlocuite cele deja existente.

Acum, că tot avem semafoare care se dirijează unele pe celelalte, nu pot să nu mă gândesc dacă Moș Crăciun stă sau nu la semafor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult