Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Moștenirea unui președinte care a vorbit prea puțin

Klaus Iohannis - final

foto: Alex Nicodim/NurPhoto/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Klaus Iohannis a intrat în istoria politică a României printr-un stil distinct, caracterizat de o rezervă atentă și o comunicare extrem de măsurată. Încă de la început, președintele a optat pentru a se exprima cât mai puțin, folosind în special Facebook-ul pentru a transmite mesaje scurte, care adesea lăsau mai multe întrebări decât răspunsuri. Această abordare a transformat rețeaua de socializare într-un veritabil canal de politică, unde cuvintele erau alese cu grijă, iar detaliile esențiale păreau să fie omise intenționat. Rezultatul a fost o imagine de lider discret, a cărui tăcere deliberată a alimentat speculații cu privire la adevăratele sale priorități și la modul în care intenționa să abordeze problemele critice ale țării.

Această strategie de comunicare a fost însă dublată de o atitudine ce părea a evita subiectele controversate. Cazul demiterii Laurei Kovesi, de exemplu, a fost un moment definitoriu: în loc să ofere o poziție clară sau să se implice activ în dezbaterea publică, Iohannis a ales să se abțină de la comentarii, lăsând astfel impresia unui lider care se ferește de confruntările politice aprinse. În timp ce politica externă a României a rămas neabătută, iar angajamentul față de valorile euro-atlantice a fost menținut, această reticență în a aborda problemele interne a ridicat întrebări serioase despre implicarea sa în gestionarea situațiilor de criză.

Imaginea construită în jurul președintelui s-a completat și cu percepția unui om mai preocupat de confortul personal decât de responsabilitățile majore ale funcției. De-a lungul mandatului, mulți au observat că Iohannis părea să acorde o importanță disproporționată vacanțelor și momentelor de liniște, ceea ce a alimentat critica conform căreia prioritatea sa era mai degrabă propria relaxare decât rezolvarea problemelor naționale. Această atitudine, combinată cu o comunicare minimalistă, a lăsat un gol informațional considerabil. Proiecte majore, precum inițiativa „România educată”, au rămas neclare, fără a se oferi detalii concrete privind pașii făcuți sau rezultatele obținute, contribuind astfel la o imagine de mandat în care acțiunea a fost mai mult sugerată decât demonstrată.

Situația s-a complicat și mai mult în ultima parte a mandatului, când, într-un context politic tensionat, s-au înregistrat evenimente ce au amplificat neîncrederea publicului. Anularea unor alegeri și lipsa unor explicații clare din partea autorităților au lăsat impresia că deciziile luate au fost, cel puțin parțial, învăluite în mister și neclaritate. Acest climat de incertitudine a dus la o scăzută cotă de încredere în instituțiile statului, iar președintele, odată un simbol al stabilității pe drumul euro-atlantic, s-a confruntat cu critici dure pentru că nu a reușit să răspundă prompt și eficient la problemele esențiale, inclusiv cele din domeniul securității naționale.

Absența unei comunicări detaliate și transparente a făcut ca, odată cu încheierea mandatului, să se pună semne de întrebare asupra efectelor concrete ale conducerii sale. Într-un climat politic în care așteptările publice sunt tot mai mari, deciziile neexplicate și evitarea subiectelor controversate au amplificat percepția unui lider dezinteresat de problemele majore ale țării. Criticii susțin că, dincolo de orientarea fermă către valorile euro-atlantice, președintele nu a reușit să se implice în mod activ în transformarea sistemică a României, lăsând în urmă o serie de întrebări fără răspuns.

Concluzie: Moștenirea lui Klaus Iohannis rămâne profund ambiguă. Deși a asigurat menținerea orientării euro-atlantice a României, stilul său de comunicare rezervat, evitarea subiectelor controversate și prioritatea acordată confortului personal au lăsat impresia unui lider care nu a abordat în mod eficient provocările majore ale țării. Acest mandat, marcat de ambiguitate și de o lipsă de claritate în ceea ce privește realizările concrete, continuă să fie un subiect de dezbatere intensă, reflectând tensiunile dintre așteptările cetățenilor și realitățile conducerii politice moderne.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru politica externă, Președintele Iohannis a fost un foarte bun mesager al politicii românești. Inclusiv prestanța domniei sale și convorbirile de la egal la egal cu marii oameni politici eurupeni. Recunosc că a făcut unele greșeli în politica internă. Greșeli, de altfel apreciate ca necesare și bine venite, nu numai de politicienii psd și pnl. dar și de o mare parte a mass-media. Despre logoreea politicienilor români sunt nu numai scârbit dar și enervat. În acest caz pot -, în mare , să fiu de acord cu o anumită reticență a președintelui Iohannis. Modul mitocănesc, limbajul subrban folosit în legătură cu cei 10 ani de președenție a d-lui Iohannis este o imagine a realității societății românești și a multor ziariști din mass-media. Un efort de imaginație - să-l vedem pe Georgescu șau pe D-na Lasconi la marile reuniuni internaționale. Chiar o mare parte dintre români au părăsit modul de a judeca rațional și a luat-o - cum zice înțeleptul popor român- pe arătură.Repet și eu am anumite rezerve în ceea ce privește politica internă a d-lui Iohannis, dar de aici la mizeriile care se vehiculează în soietatea românească este o lungă cale.
    • Like 1
  • Dan check icon
    Va rog sa enumerati deosebirile dintre Iohanis si Nicusor Dan.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult