Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Moștenirea unui președinte care a vorbit prea puțin

Klaus Iohannis - final

foto: Alex Nicodim/NurPhoto/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Klaus Iohannis a intrat în istoria politică a României printr-un stil distinct, caracterizat de o rezervă atentă și o comunicare extrem de măsurată. Încă de la început, președintele a optat pentru a se exprima cât mai puțin, folosind în special Facebook-ul pentru a transmite mesaje scurte, care adesea lăsau mai multe întrebări decât răspunsuri. Această abordare a transformat rețeaua de socializare într-un veritabil canal de politică, unde cuvintele erau alese cu grijă, iar detaliile esențiale păreau să fie omise intenționat. Rezultatul a fost o imagine de lider discret, a cărui tăcere deliberată a alimentat speculații cu privire la adevăratele sale priorități și la modul în care intenționa să abordeze problemele critice ale țării.

Această strategie de comunicare a fost însă dublată de o atitudine ce părea a evita subiectele controversate. Cazul demiterii Laurei Kovesi, de exemplu, a fost un moment definitoriu: în loc să ofere o poziție clară sau să se implice activ în dezbaterea publică, Iohannis a ales să se abțină de la comentarii, lăsând astfel impresia unui lider care se ferește de confruntările politice aprinse. În timp ce politica externă a României a rămas neabătută, iar angajamentul față de valorile euro-atlantice a fost menținut, această reticență în a aborda problemele interne a ridicat întrebări serioase despre implicarea sa în gestionarea situațiilor de criză.

Imaginea construită în jurul președintelui s-a completat și cu percepția unui om mai preocupat de confortul personal decât de responsabilitățile majore ale funcției. De-a lungul mandatului, mulți au observat că Iohannis părea să acorde o importanță disproporționată vacanțelor și momentelor de liniște, ceea ce a alimentat critica conform căreia prioritatea sa era mai degrabă propria relaxare decât rezolvarea problemelor naționale. Această atitudine, combinată cu o comunicare minimalistă, a lăsat un gol informațional considerabil. Proiecte majore, precum inițiativa „România educată”, au rămas neclare, fără a se oferi detalii concrete privind pașii făcuți sau rezultatele obținute, contribuind astfel la o imagine de mandat în care acțiunea a fost mai mult sugerată decât demonstrată.

Situația s-a complicat și mai mult în ultima parte a mandatului, când, într-un context politic tensionat, s-au înregistrat evenimente ce au amplificat neîncrederea publicului. Anularea unor alegeri și lipsa unor explicații clare din partea autorităților au lăsat impresia că deciziile luate au fost, cel puțin parțial, învăluite în mister și neclaritate. Acest climat de incertitudine a dus la o scăzută cotă de încredere în instituțiile statului, iar președintele, odată un simbol al stabilității pe drumul euro-atlantic, s-a confruntat cu critici dure pentru că nu a reușit să răspundă prompt și eficient la problemele esențiale, inclusiv cele din domeniul securității naționale.

Absența unei comunicări detaliate și transparente a făcut ca, odată cu încheierea mandatului, să se pună semne de întrebare asupra efectelor concrete ale conducerii sale. Într-un climat politic în care așteptările publice sunt tot mai mari, deciziile neexplicate și evitarea subiectelor controversate au amplificat percepția unui lider dezinteresat de problemele majore ale țării. Criticii susțin că, dincolo de orientarea fermă către valorile euro-atlantice, președintele nu a reușit să se implice în mod activ în transformarea sistemică a României, lăsând în urmă o serie de întrebări fără răspuns.

Concluzie: Moștenirea lui Klaus Iohannis rămâne profund ambiguă. Deși a asigurat menținerea orientării euro-atlantice a României, stilul său de comunicare rezervat, evitarea subiectelor controversate și prioritatea acordată confortului personal au lăsat impresia unui lider care nu a abordat în mod eficient provocările majore ale țării. Acest mandat, marcat de ambiguitate și de o lipsă de claritate în ceea ce privește realizările concrete, continuă să fie un subiect de dezbatere intensă, reflectând tensiunile dintre așteptările cetățenilor și realitățile conducerii politice moderne.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru politica externă, Președintele Iohannis a fost un foarte bun mesager al politicii românești. Inclusiv prestanța domniei sale și convorbirile de la egal la egal cu marii oameni politici eurupeni. Recunosc că a făcut unele greșeli în politica internă. Greșeli, de altfel apreciate ca necesare și bine venite, nu numai de politicienii psd și pnl. dar și de o mare parte a mass-media. Despre logoreea politicienilor români sunt nu numai scârbit dar și enervat. În acest caz pot -, în mare , să fiu de acord cu o anumită reticență a președintelui Iohannis. Modul mitocănesc, limbajul subrban folosit în legătură cu cei 10 ani de președenție a d-lui Iohannis este o imagine a realității societății românești și a multor ziariști din mass-media. Un efort de imaginație - să-l vedem pe Georgescu șau pe D-na Lasconi la marile reuniuni internaționale. Chiar o mare parte dintre români au părăsit modul de a judeca rațional și a luat-o - cum zice înțeleptul popor român- pe arătură.Repet și eu am anumite rezerve în ceea ce privește politica internă a d-lui Iohannis, dar de aici la mizeriile care se vehiculează în soietatea românească este o lungă cale.
    • Like 1
  • Dan check icon
    Va rog sa enumerati deosebirile dintre Iohanis si Nicusor Dan.
    • Like 1


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult