Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Moșule, ce tânăr ești și cascadorul minciunilor

Joe Biden, discurs

Foto: Shawn Thew/ AP/ Profimedia

Îmi vine să urlu când felurite madmuzele și fârțângăi, precum și alți vorbeți de televizor, anunță cu zâmbete satisfăcute „Biden a comis încă o gafă”. De fapt, insinuează pe față, dacă se poate spune așa, că președintele Biden este desprins de realitate, dus cu capul, senil.

Așa-zisele „gafe” ale lui Biden sunt, în mare majoritate, niște confuzii cel mult amuzante de nume și țări, care n-au provocat nicio reacție din partea celor confundați. De ce are astfel de scăpări? Simplu, pentru că e cât se poate de concentrat pe problemele de fond ale Statelor Unite și lumii întregi. Pe care le tratează mereu rațional, cu precizie și elocvență. Ultimul său discurs despre Starea Națiunii înainte de alegerile din noiembrie este un exemplu grăitor. Forță, focusare, bun-simț, formulări memorabile („Un președinte american nu poate să-și iubească țara doar atunci când câștigă”, „America nu pleacă din Ucraina și nu se pleacă în fața Rusiei”, „Ronald Reagan, un președinte republican, a tunat: «Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!», Donald Trump îi spune lui Putin «Fă, dracului, ce vrei!»”). Valorile pe care președintele Biden le susține neclintit de multă vreme sunt împărtășite de orice om inteligent și cinstit: democrația, supremația legii, respingerea rasismului, discriminării, defăimării, minciunii. Patriotism autentic, nu patrioțeala lui Trump. Rolul planetar pe care Statele Unite nu au voie să-l abandoneze.

Erorile veniale ale lui Biden sunt vânate cu lupa, în vreme ce minciunile înmărmuritoare, zilnice, debitate de Trump în cascadă sunt trecute cu vederea de zeci de milioane de oameni. Așa cum trec cu vederea și peste relansarea economică a SUA, scăderea inflației și creșterea numărului de locuri de muncă în mandatul Biden. Erich Fromm a spus o vorbă mare: „Dacă 20 de milioane de oameni sunt simultan bolnavi de aceeași boală psihică, asta nu înseamnă că sunt mai puțin bolnavi decât unul singur”. America traversează acum o epocă de autohipnoză în masă, de renunțare la democrație după 250 de ani, ca aceea care a cuprins Germania în anii `30 și l-a propulsat la putere pe Hitler. „Șobolanii care trebuie stârpiți” ai Führerului, evreii, sunt acum, pentru Trump, imigranții de orice naționalitate. 

În coordonatele esențiale, președintele în exercițiu este viguros și limpede, nicidecum prea bătrân, cum se încăpățânează să repete unii. L-ați văzut în șort și tricou fără mâneci? Într-o luptă fizică, în ring, eu aș paria fără să ezit pe Biden, nu pe malacul Trump!

Din punct de vedere electoral, în America situația e gravă. Și nu numai în America. Totuși, un „feeling” pe care nu-l pot argumenta rațional, și care nu știu de unde vine, îmi spune că Trump, cascadorul minciunilor, n-o să mai ajungă la Casa Albă..

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult