Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Moșule, ce tânăr ești și cascadorul minciunilor

Joe Biden, discurs

Foto: Shawn Thew/ AP/ Profimedia

Îmi vine să urlu când felurite madmuzele și fârțângăi, precum și alți vorbeți de televizor, anunță cu zâmbete satisfăcute „Biden a comis încă o gafă”. De fapt, insinuează pe față, dacă se poate spune așa, că președintele Biden este desprins de realitate, dus cu capul, senil.

Așa-zisele „gafe” ale lui Biden sunt, în mare majoritate, niște confuzii cel mult amuzante de nume și țări, care n-au provocat nicio reacție din partea celor confundați. De ce are astfel de scăpări? Simplu, pentru că e cât se poate de concentrat pe problemele de fond ale Statelor Unite și lumii întregi. Pe care le tratează mereu rațional, cu precizie și elocvență. Ultimul său discurs despre Starea Națiunii înainte de alegerile din noiembrie este un exemplu grăitor. Forță, focusare, bun-simț, formulări memorabile („Un președinte american nu poate să-și iubească țara doar atunci când câștigă”, „America nu pleacă din Ucraina și nu se pleacă în fața Rusiei”, „Ronald Reagan, un președinte republican, a tunat: «Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!», Donald Trump îi spune lui Putin «Fă, dracului, ce vrei!»”). Valorile pe care președintele Biden le susține neclintit de multă vreme sunt împărtășite de orice om inteligent și cinstit: democrația, supremația legii, respingerea rasismului, discriminării, defăimării, minciunii. Patriotism autentic, nu patrioțeala lui Trump. Rolul planetar pe care Statele Unite nu au voie să-l abandoneze.

Erorile veniale ale lui Biden sunt vânate cu lupa, în vreme ce minciunile înmărmuritoare, zilnice, debitate de Trump în cascadă sunt trecute cu vederea de zeci de milioane de oameni. Așa cum trec cu vederea și peste relansarea economică a SUA, scăderea inflației și creșterea numărului de locuri de muncă în mandatul Biden. Erich Fromm a spus o vorbă mare: „Dacă 20 de milioane de oameni sunt simultan bolnavi de aceeași boală psihică, asta nu înseamnă că sunt mai puțin bolnavi decât unul singur”. America traversează acum o epocă de autohipnoză în masă, de renunțare la democrație după 250 de ani, ca aceea care a cuprins Germania în anii `30 și l-a propulsat la putere pe Hitler. „Șobolanii care trebuie stârpiți” ai Führerului, evreii, sunt acum, pentru Trump, imigranții de orice naționalitate. 

În coordonatele esențiale, președintele în exercițiu este viguros și limpede, nicidecum prea bătrân, cum se încăpățânează să repete unii. L-ați văzut în șort și tricou fără mâneci? Într-o luptă fizică, în ring, eu aș paria fără să ezit pe Biden, nu pe malacul Trump!

Din punct de vedere electoral, în America situația e gravă. Și nu numai în America. Totuși, un „feeling” pe care nu-l pot argumenta rațional, și care nu știu de unde vine, îmi spune că Trump, cascadorul minciunilor, n-o să mai ajungă la Casa Albă..

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult