Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Mulțumesc, Nicușor Dan!

Nicusor Dan - 18 mai

foto: Andreea Alexandru / AP / Profimedia

Recunosc că nu mi-am mai pus nădejdea în tine. Nu în tine, ci în noi. În capacitatea noastră de a mai alege cu capul limpede și cu inima trează. Am simțit cum ultimele luni ne strivesc, cum ne trage în jos o ceață grea, ca o oboseală națională cu gust de plumb, și am început să-mi spun că poate s-a sfârșit. Nu pentru că tu n-ai fi fost acolo, ci pentru că lumea din jur devenise prea urâtă, prea haotică, prea înfricoșătoare ca să mai pot crede că, sub moloz, mai există România valorilor în care am fost crescută. Că mai poate câștiga cine nu urlă și nu trântește. Că reperele nu s-au stins. Că sunt încă vii, că mai au ceva de spus și că pot fi din nou ascultate. 

Cei împotriviți ție urlau prea tare ca să-ți dau credit suficient. Păreau mulți și greu de oprit. Erau siguri de victorie, siguri pe țipăt, pe dispreț, pe forța de a speria, nu de a convinge. M-am temut că negura în care ne învârtim de luni întregi ne va înghiți. Că acest culoar tot mai adânc și tot mai întunecat prin care merge România se va înfunda definitiv. M-am temut să sper — nu din lipsă de credință, ci din instinct de conservare. Am început să trăiesc democrația ca pe o supraviețuire pe ultima sută de metri, cu spatele la zid și cu mâinile goale. M-am obișnuit cu gândul că va fi mai rău. Și că vom fi din nou singuri în fața unei rușini naționale servite, cinic și zâmbitor, drept „voința poporului”.

Cu o noapte înainte de vot, m-am dus la culcare cu inima strânsă. Știam, pur și simplu știam, ce va urma dacă celălalt urma să câștige. Știam reacția imposturii naționale la triumful propriei urâțenii. Le știam strigătul, mitocănia jucată ca autoritate, cabotinismul umflat de aplauze goale, disprețul ridicat la rang de virtute. Știam cum ne vor trata, cu câtă plăcere ne vor umili. România fără școală, fără rușine, fără memorie. Știam că, dacă-i vom lăsa să creadă că sunt majoritari, ne vor călca în picioare fără rușine și fără odihnă.

Și totuși nu s-a întâmplat. Nu acum. La această probă supremă, au rămas în amuțire. În sfârșit, cei care nu știu să vorbească au tăcut.

De prea mult timp ne-a fost rușine să mai spunem că suntem normali. Ne-au complexat stridențele, ne-au obosit provocările. Am lăsat vocile radicale să pară dominante. Am confundat decența cu slăbiciunea. Am fost făcuți să credem că bunul-simț e desuet, că gândirea critică e elitism, că echilibrul e o trădare a „românismului autentic".

De prea mult timp asociem România cu tot ce e mai rău. Cu hoția. Cu analfabetismul. Cu prostia agresivă. Cu golăneala promovată ca strategie de stat. Cu aroganța frustrărilor netratate. M-am săturat de cei care vor să transforme o țară frumoasă și demnă într-o cocină populistă, fără valori, fără morală, fără viitor. Mi-e greață de impostura agresivă, de suveranismul de birt, de bădărănia făcută ideologie. M-am săturat de frustrații care au transformat țara asta într-un câmp de ură și zgură, în care valorile sunt luate la mișto, iar decența e pusă la colț.

România lor e o Românie abuzată, răstălmăcită, golită de conținut. Dar România mea nu e asta.

România mea e cea care a rezistat, în spatele acestor cortine plumburii. România noastră, tăcută, decentă, răbdătoare, dar vie. România față de care am fost crescută cu respect. România pentru ale cărei dureri am suferit. România din speranțele bunicilor mei, care au înțeles libertatea ca pe o responsabilitate, nu ca pe o scuză pentru ură. România modestă, onestă, citită, care nu are nimic de demonstrat strigând. România care îți oferă o șansă și îți întinde mâna sincer, după ani de pervertire și orfelinat politic.

România mea e vie. Azi, mai vie ca ieri. România, te iubesc! Țara mea, mă faci să cred din nou în tine.

Pentru tine, azi, spun: mulțumesc.

Mulțumesc, români! Mulțumesc, domnule președinte!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daniel00 check icon
    Dracul a crapat de ciuda! Duca-se pe pustii!
    • Like 3
  • Valentin check icon
    A contat și faptul că mulți din diasporă - chiar și din cei care nu se mai întorc - aveau proprietăți în țară. Case sau apartamente. A existat propunerea să fie preluate de stat, eventual în schimbul unei compensații. Cum să-i iei omului casa? Cred că a contat destul de mult.
    • Like 0
  • mg check icon
    ..da, mulțumesc românilor din țară și de-afară că au pus umărul.
    Era nevoie..
    Diaspora înseamnă și românii care pot face diferența între UE și Putin.
    Mulțumesc îndeosebi fraților de peste Prut. Prietenul la nevoie se cunoaște.

    Le mulțumesc tuturor celor care n-au uitat că "Bunica bate toba" :
    https://www.youtube.com/watch?v=hDI87UO9UZk
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult