Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Nasty

Tudor Giurgiu.

“Tudor & co”, “Filmul lui Tudor Giurgiu”, etc etc. De miercuri presa și online-ul sunt pline de astfel de sintagme, vorbind despre Nasty. Hai sã vorbim acum si despre “co”, pentru că nu e doar filmul meu, e în egală măsură al lui Cristian Pascariu, Tudor D Popescu și Cosmin Hodor.

  • Cristian, botoșănean, are 37 de ani și e unul din cei mai talentați tineri regizori pe care îi cunosc. Inteligent, meticulos, citit, modest, nu face nimic de mântuială. L-am descoperit demult, pe vremea când termina școala de film la Cluj si făcea scurtmetraje remarcabile. Va debuta curând în lungmetrajul de ficțiune cu “A flower is not a flower”, scrie incredibil de bine, mă bucur să colaborăm și la alte proiecte în lucru unde Cristi a scris scenariul. A avut răbdarea să facă ordine în toate materialele de arhivă găsite cu Năstase pe tot globul, a inventat un mod de arhivare și stocare a tuturor informațiilor, care să facă ușor montajul. A fost implicat în scenariu și montaj (mai ales) trup și suflet, și l-a apropiat pe Năstase fără a fi neapărat un fan al tenisului.
  • Tudor Popescu are 36 de ani și e singurul monteur din cei cu care am lucrat care folosește cuvântul “acribie”. Nu “c**ie” sau altele asemenea. Are stil. Dar nu e despre asta. Îl știu de prin 2007/2008, când student fiind, a făcut asistență de productie la documentarul meu “Nunți, muzici și casete video”. Ne-am distrat big time alături de Toma, prietenul nostru. În 2010 i-am dat să monteze un clip no-budget, Grimus, “In a Glimpse”, s-a descurcat de minune, l-a montat acasă la el, pe un colt de masă. Anii au trecut, Tudor a ajuns prof la UNATC și unul din cei mai buni monteuri ai generației lui (și nu numai). A lucrat la Taximetriști, Horia, multe filme scurte. Evident, a fãcut montajul și la Nasty, dar contribuția lui a fost mult mai mare decât a unui bun editor. Creativ și implicat în tot procesul de postproducție, Tudor a venit cu propuneri juste de structurare a zecilor de ore de material filmat și de arhivă.
  • Filmul ăsta e al meu, așa cum e și al lui Cristi sau Tudor. E ceva din fiecare din noi acolo, ne regăsim în feluri diferite în personajul Năstase și lumea lui. Un astfel de film nu se putea face cu un singur regizor, un Guru care să le știe pe toate, era imposibil. În ultimii 2 ani am avut de terminat și Libertate (muncă titanică si acolo) așa că, fără Cristi și Tudor, Nasty n-ar fi existat în forma sa actuală. Ne-am ascultat unii pe alții la montaj când și când, n-a fost tot timpul unanimitate în decizii creative, dar am votat democratic. De cele mai multe ori, i-am ascultat și am mers pe mâna lor, Nasty trebuie să fie relevant în special pentru generația lor, nu pentru a mea. Am fost și suntem o echipă, ne-am (re)descoperit și ne e tare bine împreună!


  • Cosmin e partener de cursă lungă. Din categoria aia de oameni care nu te lasă la greu, niciodată. E pasionat de tenis, de sport și are un respect imens fată de cei care au făcut performantă. Așa l-au învățat părinții, cum la fel m-au învățat și ai mei. Filmul ăsta ne-a apropiat enorm, am avut amândoi pe cap (dar el, mai ales) să facem cumva să găsim finanțări pentru a-l face posibil. Nu a zis niciodată “băieți, renunțați la arhiva X sau muzica Y, pentru că e prea scumpă” (oricum, noi ne gândeam de 3 ori înainte), ci se gândea de unde și cum mai adunăm bani pentru film. Fără persuasiunea și implicarea lui n-am fi ajuns nici la Nadal, nici la Phil Knight sau la multi alții. Ne-am înțeles de multe ori din priviri, gesturi, vorbele erau inutile. N-a mai produs niciun film înainte, dar nu-ți trebuie vreo școală pentru asta. Cosmin e manager înăscut, anticipează la fix deopotrivă posibile eșecuri sau lovituri de PR.

Nasty e și al lui pentru că e tot ce a putut (deocamdată) să dea înapoi unei lumi care i-a dat totul. El, copilul din Hunedoara care se uita cu jind la Boris Becker, sau copilul de mingi de la Romanian Open Tennis al anilor ‘90. Cosmin n-are două inimi precum Năstase, are una singură, dar maaaaare de tot.

  • În poze o să o regăsiți și pe Hanka Kastelicová, producãtor de film la Hbo Europe, cea care a stat în spatele unor documentare excepționale din ultimii 10-15 ani. Mi-era teamă că va considera Nasty un simplu documentar sportiv și că nu va spune DA propunerii noastre de colaborare. Hanka are însă nu doar fler, intuiție, are și mult bun gust și o experiență solidă în domeniu. A stat cu noi la montaj, a văzut nenumărate drafturi de montaj, a dat feedback, a fost acolo de fiecare dată când am avut nevoie de ajutor.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mhm check icon
    Felicitari pentru un documentar bine regizat, montat, ilustrat sonor, chiar daca usor hagiografic. M-ar fi interesat relatia duplicitara a sportivilor de calibrul lui cu regimil, dar poate asta e subiect pentru un documentar separat. Si felicitari pentru multumiirile aduse colegilor.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult